Articole şi mărturii legate de comunism[]
Ai putea crede despre Comunism că a fost doar un regim politic. De fapt, a fost mai mult de atat...Comunismul a torturat si a ucis, dar adevarul este ascuns in spatele unui "perete": in sufletele victimelor. In timp ce citesti aceste marturii vei realiza impactul pe care l-a avut Comunismul asupra destinelor oamenilor. In plus, marturiile catorva dintre victimele Comunismului te vor face sa simti tragedia lor, lipsa sperantei, durerea, teroarea, umilirea, durerea si lacrimile lor...
Câte victime a facut comunismul în România?[]
Ce se intelege prin "victime ale comunismului"? Intr-o perceptie reductionista, pentru unii aceasta sintagma ii incorporeaza doar pe fostii detinuti politici din perioada 1945-1989. (Chiar si numarul acestora este foarte greu de stabilit cu precizie, din cauza lipsei unei statistici oficiale precum si a faptului ca Securitatea a azvarlilt in puscarii si lagare de concentrare multi oameni - de ordinul miilor, cel putin - fara proces si condamnare). Victime ale comunismului sunt, insa, si rudele celor arestati, date afara din casa,din scoala si din slujba, soldatii romani luati prizonieri de Armata Rosie dupa 23 august 1944, dintre care multi au murit in prizonierat, familiile acestora, stramutatii din Banat in Baragan, cetatenii obligati sa munceasca la Bicaz si pe alte santiere, taranii ucisi ori "doar" inchisi in timpul colectivizarii, subiectii proceselor politice travestite in afaceri economice si cei internati fortat in azile psihiatrice, grevistii de pe Valea Jiului si de la Brasov deportati sub Ceausescu, femeile decedate din cauza avorturilor ilegale, copiii imbolnaviti de SIDA - si lista este departe de a fi epuizata.
Plecand de la datele adunate, timp de un deceniu, la Centrul International de Studii asupra Comunismului si al Rezistentei, intr-o "impresionanta arhiva a fiselor de incarcerare" (pag. 41) si de la harta unitatilor din sistemul concentrationar (incompleta) alcatuita de C.I.S.A.C. pentru editia in romana a "Cartii negre a comunismului" (document care "cuprindea 240 unitati de detentie, intre care 44 penitenciare, 61 locuri de ancheta, depozit si surghiun, 72 lagare de munca fortata, 63 centre de deportare si domicilii obligatorii, 10 azile psihiatrice cu caracter politic")
Sursa: Romania Libera
Grigore Caraza - "Aiud însângerat"[]
"Sunt momente cruciale în viaţă când, de undeva din adâncul fiinţei tale, simţi că faci anumite lucruri pentru ultima dată, chiar dacă ai vrea să negi sau să crezi că, poate, te înşeli. Aşa a fost şi în ziua aceea. Peste ani, aveam să-i înţeleg adevărul căci, fără să bănuiesc, plecam definitiv de pe acele meleaguri. La întoarcere, n-am mai găsit nici casa, nici grădinile, nici pomi, nici flori, nici câini, nici tei... În acea zi, 31 august 1949, Poiana Teiului dispărea pentru mine ca o Fata Morgana."
Sursa: http://www.procesulcomunismului.com
Galata - Iaşi[]
"Pe un ger cumplit, în jur de -15 grade Celsius, am fost duşi cu un camion acoperit doar cu o prelată. Era atât de frig, încât nu ne mai simţeam corpul şi aveam senzaţia că suntem purtaţi de o nălucă într-o regiune polară. Am ajuns pe la ora 2.00, noaptea, aproape îngheţaţi şi mai mult morţi decât vii...după care ne-au dus în nişte încăperi de piatră - foste celule de pedeapsă pentru călugări.
Iniţial, clădirea a fost mânăstire, dar comuniştii au transformat-o în temniţă, după cum au încercat să dărâme tot pe unde au trecut, atât pe Iisus, cât şi zidirile Lui. Pe un coridor cu geamuri sparte, se aflau 3 sau 4 celule cu dimensiuni care nu depăşeau 2,5 m lungime şi 1,5 m lăţime. Šase inşi am fost duşi într-o celulă cu plafonul curbat, care avea la intrare cam 2 m înălţime, iar în partea opusă doar 0,75 m. Pe jos, erau doar câteva paie, iar în colţul din dreapta se afla o conductă scurtă care, probabil, provenea de la o chiuvetă, dispărută de multă vreme. Ajunşi acolo, toţi ne-am îndreptat către ţeava din colţ, pentru necesităţi, dar care, înfundată fiind, nu a primit lichidul, aşa încât urina s-a revărsat pe sub paie. Frânţi de oboseală şi flămânzi, ne-am întins jos, încercând să ne odihnim într-o supraetajare piramidală a trupurilor. Astfel, la primul nivel erau trei inşi, în aşa-zisul al doilea - doi, iar în vârf, la cel de-al treilea nivel - unul. Cei dedesubt gemeau sub povara celor aşezaţi peste dânşii, dar aşa am făcut cu rândul până dimineaţa când am observat că înăuntru ninsese. Aşa am zăcut acolo timp de trei săptămâni. Mă întreb şi astăzi dacă a fost realitate sau dacă, în acest interval bolnav fiind - cu febră de 38-39 grade, nu cumva am avut halucinaţii."
Notă: "Galata" este numele unei inchisori din Iaşi (Romania)
Sursa: http://www.procesulcomunismului.com
"Tablele morţii"[]
"Pentru deţinuţii politici din Aiud, anul 1950 a însemnat poate cea mai grea perioadă de-a lungul existenţei acestei temniţe. Exceptând camerele mari, cele 312 celule erau populate până la refuz de către cei peste 2400 deţinuţi, câte 8 în fiecare celulă, întinşi direct pe duşumea, aşa fel să nu mai rămână nici o palmă de loc neocupată. Pe la sfârşitul lunii august 1950, când se încheia un an în regim de exterminare prin înfometare, frig şi boală, mă ridicam foarte greu de pe duşumea. Forţele îmi erau sleite, picioarele nu mai aveau stabilitate, mi se întuneca în faţa ochilor şi ameţeam. Încet, ca un copil căruia mama îi spunea ’Hai, copăcel, copăcel!’, rezemat sau agăţându-mă de perete, încercam să ajung pe verticală. Nu rareori am căzut şi mi-am stâlcit nasul, obrajii sau m-am lovit la cap. Eu însumi, după 12 ore de pedeapsă la Neagra, dezbrăcat, am făcut congestie pulmonară, apoi TBC. În această celulă am stat singur, fiind una din rigorile de distrugere a celor pedepsiţi. Era băgat un singur om, lipsindu-l astfel de posibilitate de a se aşeza spate în spate cu vreun alt pedepsit sau de a-şi face masaj unul altuia pentru a nu îngheţa. Totul era calculat diabolic. În încăperea respectivă, nu exista pat, bancă, vas de apă sau tinetă pentru necesităţi. Absolut nimic! Dacă îţi era sete, nu deschideau uşa decât după lungi ore de aşteptare. Cu autoritatea celor cu drepturi depline asupra ta, ca individ care nu însemna nimic în ochii lor. Patru zile mai târziu, pe 13 septembrie, intram din nou în comă dar şi de această dată, ca prin minune, am fost salvat. De-a lungul vieţii, am observat că, înainte de a mă scufunda, dintr-un colţ de Univers o mână mă readuce la suprafaţă pentru a mai respira o dată aerul rece, curat şi binefăcător. M-am trezit cu braţele îndreptate către cer, exclamând din adâncul sufletului: ’Doamne, încă o dată îţi mulţumesc!’" Sursa: http://www.procesulcomunismului.com
Ioan Gavrila Ogoranu, Lucia Baki - "Brazii se frang, dar nu se indoiesc"[]
"În rezistenta anticomunista au fost implicate 64 de localitati din Tara Fagarasului. Regimul comunist a aplicat cele mai crunte metode pentru a-si înmulti numarul de adepti. Au fost locuitori care s-au alaturat lor,fiind încântati de oferta comunistilor, locuri de munca, functii,locuinte si astfel ajungând pâna la tradarea sau persecutarea consatenilor. Altii s-au opus cu înversunare, ceea ce a dus la batai,schingiuiri, tortura fizica si psihica si chiar executii. Rezistenta activa din Muntii Fagarasului, sustinuta de rezistenta pasiva din sate, a reusit sa atraga atentia. În Tara Fagarasului au fost concentrate trupele armatei si ale securitatii pentru a înlatura si anihila opozitia locuitorilor. Elevi,studenti, sustinuti atât de reprezentanti ai intelecutalitartii zonei, dar si de tarani s-au opus orbeste ororilor comunismului." Sursa: http://www.procesulcomunismului.com
Olimpiu Borzea:[]
"M-au bagat într-o celula îngusta, cât o cabina de telefon, în care era doar un scaun. Peretii erau stropiti cu sânge si aveau urme de gloante. În fata în dreptul capului era un suport cu un pistol. În câteva secunde, care mi s-au parut ore, prin fata ochilor mi s-a derulat întreaga viata, cu toate bucuriile ei, cu toate tristetile ei si mi-am dat seama ce va urma. Voi fi împuscat. Auzeam în continuu vocile dragi ale familiei, care parca îmi spuneau: stai linistit, totul va fi bine. Stiam ca familia este alaturi de mine si acest lucru îmi da speranta ca voi trai. Imaginea prezenta si imaginea din subconstientul meu se contraziceau. Era o lupta continua." În temnita din Aiud, Olimpiu Borzea s-a îmbolnavit de TBC. "Am fost bagat într-o celula alaturi de toti detinutii bolnavi de tuberculoza. Aici toate saltelele si paturile erau pline de sânge si îmbâcsite de mizerie. Camerele de detentie nu au fost deparazitate sau curatate înainte de a ajunge noi aici. Era luna noiembrie. Afara era deja foarte frig. M-a aruncat într-o celula de 3X1,5 metri. Pe jos era apa amestecata cu motorina. Încaperea avea un geam mare fara sticla, o soba ca decor si o tineta fara capac. Am primit o patura abia la miezul noptii. Simteam cum îmi intra frigul în oase. Din cauza apei stateam numai în picioare. A doua zi dimineata patura mi-a fost luata. În acest regim m-au tinut saptamâni în sir." Regimul sever de la Aiud, dar si din celelalte închisori i-au distrus sanatatea lui Olimpiu Borzea. TBC pulmonar, TBC osos, TBC ganglionar, Zona Zoster, hepatita, afectiuni renale au fost bolile pe care le-a contactat în închisoare si care îl urmaresc toata viata pe Olimpiu Borzea. Olimpiu Borzea a fost internat timp de 2 ani în sanatoriile de la Timisul de Sus, Avrig si la Spitalul Mârzescu pentru tratament TBC. A încercat sa-si gaseasca un loc de munca în învatamânt, dar de fiecare data a fost refuzat. Prigoana comunista continua si în asa-zisa libertate. Sursa: http://www.procesulcomunismului.com
Maria Hasu:[]
"Ma loveau la talpi pentru a nu lasa urme. Când îmi era aplicat acest ’tratament’ nu puteam merge doua saptamâni. Erau cruzi si mi se adresau foarte urât. Nu ma scoteau din bestie si bandita. Pe fratele meu, Virgil, l-au torturat groaznic. Odata a fost dus la casa surorii noastre mai mari unde l-au legat cu mâinile de tavan si l-au batut pâna a lesinat. Pentru a-si reveni, au aruncat apa cu galeata pe el. Ceea ce doreau sa obtina comunistii nu au aflat de la noi. Fratele meu a fost întemnitat apoi timp de 9 luni în perioada 1954-1955, unde a suportat alte suferinte. Nici cumnata mea, care avea copil mic nu a fost scutita de batai. De multe ori a fost lovita când avea copilul în brate. Tatal meu care avea 70 de ani a fost de asemenea batut cu bestialitate si torturat." Sursa: http://www.procesulcomunismului.com
Fiica lui Ioan Valcu, sustinator anticomunist[]
"Date fiind evenimetele din acea perioada am suferit alaturi de parintii mei. Am ramas de mica doar cu mama. Copilaria mi-a fost un calvar, de fapt nici n-am stiut ce este copilaria. Am muncit si suferit alaturi de mama când tata nu stiam unde era si daca-l vom mai vedea vreodata. Nu doresc la nimeni raul pe care ni l-au facut noua comunistii" Source: http://www.procesulcomunismului.com
Tatiana Cernicova Dinca - "Baraganul - sarma ghimpata a unei copilarii"[]
"...am iesit prin curte, mama cu noi doi de mana si cu icoana noastra - Iisus Hrostos si Maica Domnului, asa, ca intr-un pelerinaj dureros. Satul s-a creat in toamna, cand a venit un activist de partid si a impartit fiecarei familii o parcela de pamant, batand un tarus numerotat pana in pamant. Casele erau din chirpici sau din pamant, cu acoperis din paie de orez si aratau toate la fel: cate o camera si cate o bucatarie. Strazile nu aveau nume, ci numere. Scoala insa s-a facut si iarna lui 1951 n-a fost singura iarna pe care aveau s-o petreaca banatenii in Baragan. Vara, la Mazareni, veneau tarani si vindeau fructe. Mama Sarafolean a reusit cu greu sa cumpere cateva kilogramede cirese. Fratele meu Silviu, care nu-si aducea aminte cum arata un pom cu fructe, a aninat ciresele in puiul de salcam din curtea casei, admirandu-l apoi cu licarire nazdravana in ochi. Mama, vazand aceasta, a inceput sa planga, rugand Cerul sa se indure cu copilul atat de inocent."
Sursa: http://www.procesulcomunismului.com
"Jurnal de ocna"[]
"La Salcia, in cumplita iarna 1959/1960, se aflau 1200 de detinuti. Dormeam cate doi in pat, inghesuiala fiind singura sursa de caldura. ’Lagarul pare tot mai mult o variatna a iadului. E limpede ca ticalosii ne supun unui regim de exterminare... Se bate pe rupte, cautandu-se detinutilor vina cu lumanarea, un pat prost facut, o boneta nesmulsa precipitat de pe cap la trecerea unui caraliu dar, mai ales, neexecutarea normei despre care si ei stiu, si noi stim ca a fost calculata ca sa nu poata fi facuta (...) Am vazut odata cat ulei s-a scos pentru mancarea celor 1200 de detinuti politici: o mie doua sute de grame, o sticla de-un chil plina si alta cu doua paharute pe fund. Un om, un gram! Cine nu crede sa-i caute pe ocnasii de la Salcia din iarna lui '59 spre '60 si sa-i intrebe ce si cat au mancat!’"
Surse:
- Romania Libera
- "Jurnal de ocna" (Albatros, Bucuresti, 1994, pagina 216)
Numarul victimelor produs de comunism in Romania[]
Procesul de la Cluj - 7 Septembrie 2006[]
Conform "Procesului comunist" de la Cluj-Napoca (Romania), "Holocaustul Rosu" a facut un numar total de 2.451.000 victime in Romania. Aceste victime au fost clasificate in 7 categorii, dupa cum urmeaza:
- Prizonieri de război în URSS: 180.000
- Ucişi în lagăre şi închisori: 500.000
- 250.000 ucişi în lagăre şi închisori
- 250.000 decedaţi din multiple cauze, la scurt timp după eliberare
- Ucişi în timpul colectivizării forţate: 200.000
- Revoluţia din decembrie 1989: 1.400
- Mişcarea de partizani: 10.000
- Perioada ceauşistă: 60.000
- Basarabia şi Bucovina ca teritorii înstrăinate: 1.500.000
Legături externe[]
- ro
Comunismul - eşecul unui sistem utopic