Fandom

Coman Wiki

Războiul rece

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Din perspectiva sfârşitului său, "războiul rece" ne apare ca un deznodământ inevitabil al antagonismului aflat la baza marii alianţe, dar eclipsat o vreme de presiunea interesului comun al îngenucherii Germaniei naziste. Odată obiectivul atins, factorii de dezunire s-au dovedit mai puternici decât cei de unitate. Democraţia occidentală şi totalitarismul comunist nu au putut găsi nicio modalitate de conlucrare pentru edificarea lumii postbelice. Atribuindu-şi unul altuia intenţii agresive, Washintonul şi Moscova s-au angajat într-o escaladă de măsuri şi contramăsuri care au lărgit până la prăpastie fisura din alianţa acum muribundă.

"Războiul rece" început în 1947 ca un confict cu temei ideologic pentru a bara expansiunea comunismului în Europa Răsăriteană, a fost de fapt o confruntare între cele două superputeri pentru hegemonie în lume, dusă fără menajamente, cu costuri uriaşe pentru toţi.

Fără a ţine cont de protestele liderilor occidentali, tot mai neliniştiţi de evoluţia situaţiei din Europa răsăriteană, sovieticii au impus regimuri comuniste în Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, Romănia, Bulgaria, Iugoslavia, Albania între anii 1945-1948. S-a creat o linie de demarcaţie care rupea Europa în două regiuni disttincte , separate ideologic şi politic pe care Churchill a numit-o "Cortina de fier".

SUA au iniţiat în 1947 politica de containment (stăvilire) a expansiunii comunismului în Europa de vest şi în restul lumii. Fondatorul acestei politici a fost diplomatul american George F. Kennan, iar cel care a iniţiat-o a fost preşedintele Harry Truman. Teama că economia ruinată a Europei occidentale va favoriza accensiunea comunismului l-a determinat pe preşedintele Truman să intervină prin lansarea, în 1947, a planului Marshall prin care s-a realizat reconstrucţia economiilor occidentale.

Planul Marshall a marcat ruptura definitivă dintre răsăritul comunist şi apusul capitalist. Rusia, care a împiedicat ţările din răsăritul Europei să folosească sprijinul oferit de americani, a iniţiat înfiinţarea în 1949 a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc.

Relaţiile interaţionale intraseră într-o altă fază, în care disputa dintre cele două lumi, cea comunistă şi cea capitalistă, separate ideologic, a îmbrăcat forma războilui rece. Cei doi rivali au creat alianţe politice şi militare pentru a-şi promova interesele. în aprilie 1949, SUA, Canada, Marea Britanie, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Danemarca, Portugalia şi Islanda au înfiinţat Organizaţia Atlanticului de Nord (N.A.T.O.). Lor li s-au alăturat Grecia şi Turcia în 1952, R.F.G. în 1955, Spania în 1982. Crearea N.A.T.O. a fost expresia politică şi militară a doctrinei americane de stăvilire a expansiunii comuniste spre vest. Intrarea sub influenţa sovietică a Europei de Est a însemnat şi subordonarea armatelor acestor state intereselor Moscovei. Aceasta, ca răspuns la înfiinţarea N.A.T.O., a înfiinţat Organizaţia Tratatului de la Varşovia în 1955, bloc militar alcătuit din URSS, Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Albania.

Perioada "războiului rece" a fost dominată de o amploare fără precedent a cursei înarmărilor. Superioritatea militară a SUA (deţineau bomba atomică din 1945) s-a diminuat după ce, în 1949, sovieticii au creat şi ei această armă. După această dată lumea a evoluat sub spectrul echilibrului nuclear şi al ameninţării cu bomba atomică.

Aria de coflict între cele două superputeris-a extins şi în afara Europei unde ca expresie a amestecului acestora au apărut crizele politico-militare. Prima criză gravă situată în afara Europei a fost criza coreeană, care a îmbrăcat forma unui conflict militar care a durat trei ani între nord şi sud şi s-a finalizat cu divizarea naţiunii coreene în două state aflate şi azi în război.O altă criză similară celei din Coreea a avut loc în Vietnam, cu deosebirile că războiul a durat 12 ani , că de partea Vietnamului de Sud (capitalist) au luptat SUA, şi că prin victoria Vietnamului de Nord s-a realizat unificarea Vietnamez. Cea mai gravă criză politico-militară a fost criza cubaneză din 1962 care a adus cele două superputeri pe punctul de a declansa războiul nuclear. Americanii au decoperit că sovieticii instalează rachete nucleare în Cuba şi au impus blocada navală . Criza a fost depăsită prin retragerea rachetelor sovietice şi angajarea SUA că nu vor inteveni în treburile interne cubaneze.

în evoluţia relaţiilor internaţionale postbelice perioadele de tensiune au alternat cu cele de destindere, când raporturile dintre est şi vest s-au îmbunătăţit. Relaţiile economice şi culturale s-au intensificat. S-au făcut eforturi în direcţia limitării armamentului şi asigurării securităţii în Europa, direcţie în care se însecrie Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la Helsinki din 1975. Limitele destinderii au fost observate în condiţiile apariţiei unor noi zone de conflict, cum a fost Afganistanul. în 1979, URSS au invadat acest stat, determinând astfel o criză în relaţiile dintre marile puteri.

După 1990, ca urmare a slăbirii Uniunii Sovietice şi dezarmării acesteia în 1991, a fost marcată încheierea "războiului rece".

Legături externe Edit

  • ro
Despre comunism

Also on Fandom

Random Wiki