Fandom

Coman Wiki

Poezie

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Poezia este creaţia literară care exprimă ori sugerează o idee, o emoţie, un sentiment, o stare sufletească, apelând la imagini artistice, la cuvinte cu sens figurat, având din punct de vedere formal -armonie şi ritm. Poezia poate aparţine genului epic, dacă are fir narativ şi exprimă ideile autorului indirect, prin intermediul personajelor sau genului liric dacă exprimă în mod direct sentimentele, stările, ideile, atitudinile, concepţiile scriitorului, modul de expunere fiind descrierea. Liricul este o formă artistică, prin care poetul "se comunică", aşa cum definea Tudor Vianu limbajul poetic al ideilor şi sentimentelor exprimate direct. în poezia modernă se impersonalizează comunicarea, introducându-se un nou concept, "eul liric" sau "eul poetic". Acesta nu trebuie confundat cu "eul empiric", adică biografic şi nici cu "eul psihologic", care aparţine simţirii personale a autorului. Eul poetic este "vocea interioară" a creatorului de poezie, detaşat de lume şi de realitatea înconjurătoare. Cea mai plastică definiţie a eului liric a dat-o poetul francez Rimbaud: "Eu este un altul", nu în sensul înstrăinării poetului de ideea de confesiune, ci dimpotrivă, mergând către obiectivarea creaţiei. referate art-zone.ro în studiul intitulat sugestiv "Poetica", Aristotel diferenţia, pentru prima oară discursul oratoric de evocarea imaginară, care se bazează pe imitaţia realului, adică "mimesis". Poetica tratează -aşadar - aspectele generale, legate de natura şi de funcţiile textului literar, atât pentru creaţiile în versuri, cât şi pentru cele în proză. Principiul mimesis-ului a generat sistemul de norme specifice operelor literare, prozodia, procedeele stilistice, reperele estetice şi filozofice care se regăsesc într-un text literar. în studiul intitulat "Atitudinea şi formele eului în lirica lui Eminescu", în afară de "eul poetic", Tudor Vianu a definit încă două tipuri de liric: • lirica "măştilor" se manifestă în poezia în care poetul îşi exprimă ideile, sentimentele, concepţiile "sub o mască străină", aşa cum se întâmplă în poemul "Luceafărul", Eminescu ilustrând ideile sub masca astrului sau a Demiurgului. în cazul liricii măştilor, se manifestă "un eu mai îndrăzneţ, mai viu colorat, mai radical în judecăţile şi simţirile sale". Exemplul care susţine acest nou concept este poezia "Rugăciunea unui dac" de Mihai Eminescu; • lirica "rolurilor" în care poetul se identifică, se contopeşte cu un personaj, "aşa cum face totdeauna creatorul de caractere dramatice şi epice"; respectivul personaj nu reflectă, în totalitate, sentimentele poetului, deşi acesta nu le respinge, ba chiar "le susţine şi pe acestea", dar pe care le-a remarcat manifestându-se în jurul său şi le relevă în poezie. Lirica rolurilor reliefează "un eu care se joacă şi care experimentează posibilităţi dintre cele mai îndepărtate ale sale". Exemplul dat este poemul "înger şi demon" de Mihai Eminescu. Prozodia este o ramură a poeticii, care se ocupă cu studiul tehnicii versificaţiei, cu sistemul de pronunţare a silabelor - accentuate şi neaccentuate - referindu-se, deci, la metrică şi versificaţie. Rima este tehnica versificaţiei referitoare la potrivirea sunetelor la final de vers şi conferă poeziei muzicalitate. în funcţie de prezenţa accentului pe silabele care alcătuiesc rima, aceasta poate fi: • feminină - accentul cade pe penultima silabă: "Peste vârf de rămurele / Trec în stoluri rândunele" (M.Eminescu); . • masculină - accentul cade pe ultima silabă: "La paşa vine un arab / Cu ochii stinşi, cu glasul slab" (G.Coşbuc). După succesiunea în poezie, rima poate fi: • împerecheată (a a b b); • încrucişată (aba b); • îmbrăţişată (a b b a); • monorimă (a a a a); • vers alb (fără rimă). Ritmul este succesiunea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers, din a căror îmbinare rezultă piciorul metric sau măsura versului: - ritmul trohaic - format din două silabe: prima accentuată şi a doua neaccentuată; - ritmul iambic - format din două silabe: prima neaccentuată, iar a doua accentuată; - ritmul amfibrahic - format din trei silabe: prima accentuată, a doua neaccentuată, ultima accentuată; - ritmul dactil - format din trei silabe: prima accentuată iar celelalte două neaccentuate; - ritmul anapest - format din trei silabe: primele două neaccentuate, ultima accentuată.

Versul este un rând dintr-o poezie, în care se manifestă toate regulile de prozodie: ritmul, rima şi măsura. Stilul artistic este specific operelor literare şi se caracterizează prin limbajul conotativ, sensul figurat al cuvintelor, caracterul original, inovaţia şi unicitatea expresiei şi o bogăţie lexicală de neologisme, arhaisme, regionalisme. Funcţia principală a limbajului artistic este cea estetică, de aceea se folosesc figuri de stil, ca metafora, epitetul, comparaţia, aliteraţia, oximoronul etc. în diferite epoci literare au fost concepute norme proprii pentru curentele literare manifestate cu pregnanţă în perioada respectivă, fiecare fiind reprezentat de scriitori deveniţi canonici pentru ideile şi maniera artistică promovate. Curentele literare manifestate de-a lungul vremii au fost teoretizate prin stabilirea specificului fiecăruia, a normelor şi ideilor caracteristice. Astfel, "Arta poetică" a lui Boileau stabileşte principiile clasicismului, iar "Prefaţa" de la drama "Cromwell" a lui Victor Hugo pe cele ale romantismului. în literatura română, cel care a formulat pentru prima oară o definiţie a poeziei şi a explicat specificul acesteia a fost Titu Maiorescu, în studiul "O cercetare critică asupra poeziei române la 1867". Criticul consideră că poezia este o artă şi de aceea ea trebuie "să exprime frumosul", spre deosebire de ştiinţă, "care se ocupă de adevăr". Titu Maiorescu diferenţiază adevărul de frumos evidenţiind faptul că poezia "cuprinde idei manifestate în materie sensibilă." Creaţia lirică trebuie să îndeplinească două condiţii, una "materială" -mijloace şi procedee artistice - şi cealaltă "ideală" - sentimente, emoţii şi idei ale concepţiei poetice. Simbolismul a constituit un moment cu totul aparte pentru poezie, deoarece sugestia verbală se opune romantismului în care emoţia excesivă devenise obositoare, ceea ce a făcut posibilă apariţia unui alt curent literar, parnasianismul, care se manifestă prin perfecţiunea formală şi impersonalitatea rece a ideilor poetice.

Legături externe Edit

  • ro
Art-zone.ro

Also on Fandom

Random Wiki