http://www.e-scoala.ro/istorie/index.html
Partidele politice[]
"Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale." (1)
Rolul asumat in ultimul secol de catre partide in desfasurarea procesului democratic, incepand cu gruparea cetatenilor in functie de opinii, ideologii, interese comune si terminand cu organizarea alegerilor, activitatea parlamentara sau guvernamentala le-a consacrat ca un instrument indispensabil al democratiei reprezentative. Pluralismul este o emblematica a democratiei.
Alegerea organelor reprezentative este o conditie necesara dar nu si suficienta a democratiei repezenative. Este absolut necesar sa se propuna alegatorilor alternative politice pentru ca fiecare sa aleaga acea varianta care i se potriveste. Din aceasta cauza pluralismul politic este o caracteristica inerenta a democratiei reprezenative. De fapt democratia se manifesta cu adevarat odata cu aparitia si dezvoltarea partidelor ca institutii politice, ele putand sa desfasoare o activitate sistematica si de amploare numai intr-un climat democratic autentic. Deci, aparitia patidelor este strans corelata cu aparitia si dezvoltatrea democratiei reprezenatative (legata de aparitia parlamenatrismului), cu momentul in care puterea politica exprima vointa poporului.
Evolutia istorica a partidelor istorice[]
Partidele politice isi au originea in antichitate dar ele nu au avut aceeasi pondere si semnificatie in toate oranduirile sociale. In acest punct de plecare, partidele reprezentau grupuri, factiuni, camarile etc.
Daca ne referim la Grecia Antica, nu putem sa nu luam aminte la ceea ce spunea Tucidide referitor la partide: " partidele nu se alcatuiesc in armonie cu legile, pentru binele general, ci pentru foloase personale ". In acest sens ne este adus ca exemplu razboiul peloponeziac, in care partidele erau impartite in functie de interese astfel: - partidul democrat - care chema la lupta pe atenieni - partidul aristocratiei - care chema la lupta pe spartani
Totusi chiar daca partidele in acea vreme reprezentau anumite interese de grup, ele au asigurat in Grecia Antica, trecerea de la barbarie la civilizatie. Totodata ele au favorizat scindarea oamenilor in: liberi si sclavi, bogati si saraci, exploatatori si exploatati. La inceput au existat doua alternative de regim politic: oligarhia (reprezentata in Grecia de eupatrizi - mari propietari funciari) si democratia (guvernarea poporului - formata din agricultori, pastori, navigatori, negustori etc). In baza aceastei impartiri apar trei partide politice: - pedeenii (oamenii de la campie - proprietarii funciari) - paralienii (oamenii de la tarmul marii - negustorii) - diacrienii (oamenii de la munte - agricultori, pastori) fiecare optand pentru un anumit tip de regim si anume: oligarhic, moderat si democratic.
Am amintit tipurile de partide si regimuri existente in Grecia Antica deoarece se poate observa inca din acea vreme ca, democratia insemna guvernarea poporului (guvernarea dupa vointa poporului, asa cum semnifica si astazi), din raportul celor trei tipuri de partide nascandu-se democratia ateniana. Mai este interesat de observat ca cei care sustineau democratia erau majoritari si oameni obisnuiti, nu mari proprietari de pamanturi).
Asemanator au existat partide si in Roma Antica. Aici au existat doua caste: patricienii (majoritetea persoanelor instarite, cu acces la viata publica) si plebeii (oamenii obisnuiti, taranii, care cu greu si prin lupte si-au obtinut anumite drepturi). In urma acestor lupte, pentru ultimii s-a elaborat " Legea celor XII Table " - care reprezinta actul fundamental al dreptului public civil roman.
Nici in Perioada Medievala caracterul partidelor politice nu se modifica prea mult, ele find partide personale sau de clan. Daca ar fi sa exemplificam pentru Romania din acea vreme (Tara Romaneasca si Moldova), am aminti de clanul Draculestilor, Basarabestilor, Cantacuzinilor etc.
Trebuie neaparat sa facem remaraca, ca in aceasta perioada religia isi pune o amprenta serioasa in viata si evolutia partidelor politice, dar si asupra oamenilor - a societatii in general. Dogmele religioase devin norme juridice, biserica fiind forta puternica, suverana a guvernarii (biserica va conduce de fapt statul, un exemplu in acest sens fiind Biserica Catolica). Paturile sociale ale societatii vor fi impartite in: cler, nobilime si tarani, ultimii find din nou defavorizati, netinandu-se cont si de vointa lor.
Etapa Medievala va fi incheiata de partidele "filosofice" al caror nucleu va fi reprezenatat de: Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Diderot etc. Acesti mari ganditori si filosofi ai vremii vor incerca sa reformeze idea de stat (daca nu prin fapte macar prin scrierile si cugetarile lor), pornind tocmai de la ceea ce aminteam mai sus, si anume de la faptul ca majoritatea populatiei reprezenta o clasa defavorizata.
Astfel apar Revolutiile Burgheze care-si propuneau tocmai abolirea monarhiei absolutiste, eliminarea privilegiilor clasei dominante, a asupritorilor si obtinerea unor drepturi pentru poporul majoritar. Acum apare principiul separatiei puterilor in stat, care insemna tocmai limitarea puterilor monarhului, acesta conducand impreuna cu un parlament, fiind totodata controlat de catre acesta.
De fapt Revolutiile Burgheze vor reprezenta noua etapa istorica de formare si afirmare a partidelor politice. Partidul politic va fi factorul de inlaturare al absolutismului, forma de instaurare a societatii moderne cu conducere democratica.
Maurice Duverger face distinctia in privinta originii partidelor, considerandu-le ca fiind de doua feluri: (2) - parlamentare - extraparlamentare Odata cu cresterea rolului parlamentului, membrii lui sunt nevoiti sa se reuneasca pentru a actiona impreuna, rezultand astfel grupurile parlamentare. Asigurarea realegerilor parlamentarilor, in conditiile in care drept de vot aveau un numar sporit de cetateni, determina organizarea unor comitete electorale care sa sustina campaniile candidatilor. Cu timpul legatura dintre aceste comitete si candidatii cu aceeasi tendinta va da nastere la structuri relativ stabile ale primelor partide politice. Un exemplu concludent este acela al Angliei, unde sistemul de partide moderne s-a cristalizat pe masura extinderii dreptului de vot. Deci partidele parlamentare apar ca efect al jocului parlamentar.
Partidele extraparlamentare apar mai tarziu. Ele au la origine o institutie sau organizatie a carei activitati se desfasoara in afara parlamentului si a alegerilor (diferite asociatii, sindicate, francmasoneria, grupari religioase, asociatii taranesti, grupari industriale, financiare etc.) Acestea au stat la baza crearii urmatoarelor partide: - Partide Socialiste, Radicale (ex. in Franta) - Partide Agrare (ex. in Scandinavia, Europa Centrala si de Est) - Partide Democrate, Social Crestine (ex. in Belgia, Olanda, Germania, Italia ) - Partide Fasciste (ex. in Italia si Germania interbelica) - Partide Comuniste (Estul Europei etc)
Aceste partide au origini diferite, dar au in comun detasarea fata de jocul electoral, parlamentar, pentru suprimarea caruia s-au pronuntat in numele unei viziuni proprii despre o noua societate si organizare politica. Ele erau antiliberale si antiparlamentare. Unele au sfarsit prin a se integra in mecanismul democratiilor reprezentative (mai putin cele comuniste, fasciste), utilizand lupta parlamentara pentru afirmarea ideilor si a telurilor lor.
(1) Articolul 8, alineatul 2 din Constitutia Romaniei (2) " Les Partis Politiques " , Maurice Duverger
Conceptul de partid politic[]
Democratia se manifesta cu adevarat odata cu aparitia si dezvoltarea partidelor ca institutii politice, ele putand sa desfasoare o activitate sistematica si de amploare numai intr-un climat democratic autentic. Partidul politic reprezinta o grupare de oameni constituita pe baza liberului consimtamant, ce actioneaza programatic, constient si organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupuri sociale, comunitati umane, pentru dobandirea si mentinearea puterii politice, in vederea organizarii si conducerii societatii, conform cu idealurile proclamate in platforma program. Fara indoiala definirea partidului trebuie sa inceapa cu mentionarea faptului ca este o asociatie. Prin aceasta se exprima atat modul de formare (exercitarea de catre cetateni a dreptului de asociere) cat si compozitia (este o grupare de cetateni, un colectiv). Partidul politic este constituit pe baza liberului consimtamant al oamenilor care adera la el, acest lucru fiind garantat de Constitutia Romaniei din 1991, unde se arata in Articolul 37 (1) ca: " Cetatenii se pot asocia liber in partide politice". Nimeni nu poate obliga o persoana sa adere la un partid s-au altul, decat daca aceasta doreste. Prin asociere cetatenii devin membrii de partid (mentionarea este necesara pentru a face distinctia intre aderenti si simpatizanti). Partidul politic actioneaza programatic, constient si organizat. Spre deosebire de momentul aparitiei partidului, cand acesta era constituit pentru a servi anumitor interese personale si avea un caracter efemer, acum el este constituit ca o organizatie durabila, a carei speranta de viata politica sa fie superioara celei a conducatorilor sai. Pentru aceasta partidul politic trebuie sa fie constituit asemeni unei organizatii: cu sediu central, cu o organizare ierarhica a membrilor (dupa anumite competente, dupa functii in partid), trebuie sa fie inregistrat la Tribunalul Municipiului Bucuresti, sa aiba statut si program politic proprii, sa aiba patrimoniu, sa urmareasca doar obiective politice, fiecare membru sa aiba drepturi si indatoriri, sa fie prevazute sanctiunile disciplinare etc. (1) Caracterul "constient" este dat de faptul ca cei care adera la un partid sau altul o fac prin liberul consimtamant. Aspectul "organizat" dupa cum am amintit se refera la forma organizatorica si la disciplina. Iar faptul ca actioneaza programatic ii da tocmai aspectul de continuitate, partidul fiind constituit sa dureze (atata timp cat vor exista opinii ale maselor care sa se regaseasca in programul lui, in caz contrar existenta lui nu se mai justifica).
Partidul Politic serveste interesele unor clase, grupuri sociale, comunitati umane. Aceasta inseamna ca el serveste intereselor unor anumite categorii sociale, dar aceste interse sunt aceleasi cu ale intregii comunitati. Tocmai aceasta este problema fundamentala, faptul ca partidul exprima vointa politica a cetatenilor. Clasa, grupul social sunt acelea din care este alcatuit partidul. Este normal ca acest grup sa urmareasca anumite interese si obiective, dar aceste obiective vor fi unele generale valabile pentru intreaga populatie.
Obiectivele partidelor politice sunt acelea de a dobandi si de a mentine puterea politica. Definirea partidului nu poate fi conceput fara nominalizarea scopului acestuia. Din cele mai vechi timpuri partidele au urmarit castigarea puterii politice pentru a putea astfel conduce, influenta, pentru a-si putea impune propriul program, propria viziune despre conducerea societatii (materializata in legi votate in Parlament, in cazul in care partidul reprezenta majoritatea parlamantara). Doar simpla dobandire a puterii nu este suficienta fara o anumita continuitate (este nevoie de timp pentru a-ti putea impune propriile convingeri). Totusi acest lucru nu trebuie sa devina permanent pentru a nu cadea in extrema partidului unic, nemaifiind asigurata alternanta la guvernare, periclitandu-se insusi conceptul de democratie reprezentativa.
Alt scop al partidului politic este acela al organizarii si conducerii societatii. Dupa obtinerea voturilor electoratului, devenind partid de guvernamant va dispune de parghii eficiente prin care va putea sa-si institutionalizeze platforma, politica lui devenind politica de stat, astfel va impune ca vointa obligatorie societatii legile votate (in conformitate cu Consitutia actuala, evident).
Partidul politic va conduce societatea conform cu idealurile proclamate in platforma program. Orice partid politic odata ajuns la putere ar trebui sa actioneze conform cu ceea ce si-a propus inaintea alegerilor, conform cu obiectivele expuse populatiei si pentru care aceasta i-a acordat votul de incredere. Daca nu va face acest lucru va risca ca intr-un viitor apropiat cei care l-au votat sa-si schimbe obtiunea (iar la urmatoarele alegeri sa nu-l mai voteze) s-au in cel mai rau caz (daca guvernarea este foarte departe de ceea ce a promis, de vointa cetatenilor) ea poata fi confruntata cu miscari de strada de tipul grevelor sau eventual al revolutiilor. In ultima varianta se poate ajunge chiar la inlaturarea Guvernului, deci a partidului majoritar, deoarece el nu mai reprezinta vointa poporului.
Partidele politice care ajung la guvernare se manifesta ca adevarate forte politice, indiferent daca reprezinta puterea (majoritatea parlamentara) sau opozitia. Cele care detin puterea isi vor impune platforma program (dupa cum am mai spus), iar opozitia va avea tot timpul rolul de a controla puterea (de a urmari ca aceasta sa nu se indeparteze de ceea ce si-a propus, de vointa generala) prin vot de blam sau prin introducere de motiuni de cenzura.
(1) " Legislatia Romaniei " , Parlamentul Romaniei, 1 Apr. - 30 Iun. 1996, Vol.2 Legea nr. 27: Legea Partidelor Politice
Categorii si variante de partide politice[]
Incercarea de a incadra partidele politice intr-o categorie sau alta implica un anumit risc, deoarece acest lucru este foarte dificil de realizat datorita diversitatii lor, datorita faptului ca sunt intr-o continua schimbare. Prezentam urmatoarele categorii de partide politice impreuna cu variantele acestora: (1)
1. PARTIDE CONFESIONALE, PARTIDE REGIONALE, PARTIDE NATIONALE, PARTIDE DE CLASA SI PARTIDE ETNICE.
Aceasta clasificare este specifica perioadei aparitiei partidelor, fiind corelata cu marile probleme ale fiecarei tari. Partidele confesionale au drept criteriu de constituire credintele religioase. Exemplu in acest sens il constituie categoria partidelor formate de protestanti si catolici in a doua jumatate a secolului XVI. In conceptia unor politologi acest tip de partid nu intruneste conditiile esentiale ale unui partd politic, exprima doar interesele unui grup. Partidele regionale reprezinta interesele locale ale diferitelor regiuni ale unei tari. Exemplu sunt partidele din SUA de la sfarsitul sec XVIII, fractiunea libera si independenta de la Iasi, dupa Unirea Principatelor Romane in 1859. Partidele nationale au aparut in secolul XIX odata cu confirmarea principiului nationalitatilor. In aceasta categorie intra partidele din Imperiul Austro-Ungar, Partidul National Liberal din Prusia (1866). Si in acest caz politologii comenteaza ca aceste partide sunt de fapt organe de protestare impotriva structurii statelor din care iau nastere, pentru a obtine independenta statelor pe care le reprezinta. Partidele de clasa exprima interesele unei clase sociale. Apar in sec. XIX, in aceasta categorie intrand partidele agrariene, socialiste si taranesti. Partidele etnice sunt specifice continentului african, deoarece aici mai intai au fost formate statele si apoi s-a incercat prin aceste partide formarea natiunilor.
2. PARTIDE DEMOCRATICE, PARTIDE LIBERALE, PARTIDE CONSERVATOARE, SOCIAL-DEMOCRATICE, PARTIDE DE STANGA, PARTIDE DE CENTRU, PARTIDE DE DREAPTA.
Dupa Francois Borella distinctia politica intre dreapta si stanga s-a nascut in Franta in 1789, in legatura cu discutia privind puterea politica a regelui in viitoarea constitutie.
3. PARTIDE DE CADRE, PARTIDE DE MASE.
Partidele de cadre unesc notabilitatile, reprezentantii elitelor sociale. Ele stau la originea democratiei cand votul era restrans. Mai sunt denumite si partide ale patronilor. Sunt de centru (radicale) sau de dreapta: Partidul Radical Francez (1901), partidele conservatoare. Partidele de mase sunt efectul introducerii votului universal. Aici sunt nominalizate partidele socialiste, comuniste, unele democrat-crestine. Potrivit unor politologi, notiunea de partid de masa este complet straina dreptei.
4. PARTIDE SUPLE, PARTIDE RIGIDE.
Aceasta impartire este facuta dupa criteriul disciplinei votului la parlamentari. Astfel vom spune despre un partid ca este rigid, daca acesta impune punctul sau de vedere tuturor membrilor sai (vor vota conform disciplinei de partid). In Anglia primul - ministru este si liderul partidului majoritar, in aceste conditii el este sigur de fidelitatea membrilor partidului, stie cu siguranta ca acestia vor urma punctul de vedere al partidului. Contrar, daca un partid lasa la latitudinea membrilor sai obtiunea de votare, vom spune ca acel partid este suplu. In SUA partidele nu impun o disciplina de vot.
5. PARTIDE UNICE, PARTIDE UNIFICATE,
PARTIDE DOMINANTE.
Partidele unificate sunt o uniune de partide politice care, regrupate intr-un cadru nou, accepta un program comun. Este o solutie ce se situeaza intre uniunea nationala si partidul unic. Exemplul partidelor africane. Partidul unic constituie un ansamblu omogen supus unei directii unice. Vom discuta pe larg in cadrul sectiunii despre unipartidism. Partidele dominante pot exista acolo unde unui partid i se recunoaste pozitia dominanta.
(1) " Drept Constitutional si Institutii Politice" , Universitatea Bucuresti - Facultatea de Drept, Editura Actami, Bucuresti 1995. La aceste categorii de partide ne vom referi in capitolul "Sisteme de partide politice".
Sisteme de partide politice[]
Cea mai raspandita clasificare a sistemelor de partide este urmatoarea: - partidul unic: unipartidismul - bipartidismul: dualismul - multipartidismul
Unipartidismul se refera la existenta unui singur partid pe scena politica a unei tari. Situatii de acest gen s-au intalnit in urmatoarele cazuri: 1. La inceputul dezvoltarii capitalismului, datorita faptului ca exprima coalizarea impotriva absolutismului feudal. Partidul avea un pronuntat caracter national. 2. In tarile in curs de dezvoltare, in faza de eliberare de sub dominatia coloniala, perioadele in care se incerca pastrarea independentei, cand s-a dorit lichidarea decalajelor, a subdezvoltarii. A fost o situatie de moment, altfel avem de-a face cu un regim dictatorial. 3. Dictatura - atunci cand interesul unicului partid este de a ramane cu orice pret la putere, chiar daca vointa poporului este cu totul alta. In perioada interbelica distingem: in Italia (partidul fascist) si in Germania (partidul nazist). 4. Regimul Comunist. Daca ne referim la instaurarea acestuia in Romania, trebuie se amintim mai intai: Dictatura Regala (1938-1940) - cand toate activitatile partidelor politice inceteaza, singurul partid fiind Frontul Renasterii Nationale, Dictatura Antonesciana (1940-1944) cand a functionat o perioada Partidul Legionarilor (septembrie 1940 - ianuarie 1941), iar apoi un partid prohitlerist si in final Dictatura Comunista (1947) pana in 1989.
Bipartidismul se inscrie in cadrul democratiei pluraliste si liberale. Apare in fazele dezvoltarii democratice a societatii. Isi are geneza in inlaturarea absolutismului feudal. Intr-o prima faza a existat urmatoarea impartire a celor doua partide: - partidul progresist (forma noua) - partidul conservator (forma veche, conservatoare) Daca luam exemplul Angliei, in sec. XVIII s-au format doua partide: - whig-ii (conservatorii, si-au luat numele de la de la cuvantul derivat din scotiana ce inseamna conducator de cai sau de vite.) - tory-ii (liberalii, care-si trag numele de la o injurie de origine irlandeza - hot la drumul mare, gangster.) Pe scena politicii actuale a Angliei regasim si astazi cele doua grupari, cu exceptia ca partidul laburist a luat locul partidului liberal (1920). Si in SUA exista tot doua partide politice care domina scena politica, si anume: - partidul republican - partidul democrat dar aparitia amandurora este strans legata de lupta pentru independenta a coloniilor engleze din America de Nord. Amintim despre bipartidism ca fiind specific democratiei, deoarece existenta celor doua partide asigura alternanta la putere, controlul unuia asupra celuilalt, facand imposibile abuzurile de orice fel.
In Romania, in a doua jumartate a secolului XIX existau de asemenea doua partide politice: - Partidul Conservator (1871) - Partidul National Liberal (1875) ele au functionat pe scena politica romaneasca pana la Marea Unire din 1918, conform Constitutiei din 1866. Datorita Reformei Agrare din 1921, Partidul Conservator fuzioneaza cu Partidul National Liberal in 1922. Dupa realizarea unirii Transilvaniei cu restul tarii (Moldova si Tara Romaneasca), putem vorbi despre Partidul National Taranesc (constituit in 1926 din Partidul National Roman din Transilvania, fondat de Iuliu Maniu in 1881). El va domina scena politica romaneasca alaturi de PNL. Tot dupa 1918 apare si Partidul Social-Democrat (in 1927, fiind constituit din Partiul Socialist aparut in 1919).
Multipartidismul este forma frecvent folosita in democratiile pluraliste (cu mai mult de doua partide politice) si liberale. Ele ofera alegatorilor o paleta mai variata de alegere functie de opiniile fiecaruia. In cazul in care partidele au platforme politice asemanatoare, acest lucru nu face altceva decat sa ingreuneze decizia si sa induca in eroare. Se afirma dupa cele doua razboaie mondiale in tarile occidentale, cu traditie in democratie. Partidele se pot grupa astfel:
- partide de dreapta: centru dreapta, extreama dreapta (Partide Conservatoare, Partidul Fascist) - partide de stanga: centru stanga, extrema stanga (Partidul Socialist, Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat) - partide de centru: Partide Social-Crestine, Partide Democrat-Crestine
In prezent se observa o scadere a partidelor extremiste datorita consecintelor fascismului si comunismului.
Impactul partidelor politice asupra regimului[]
Pentru a guverna un timp mai indelungat (in conditiile realegerii), un partid politic nu se va indeparta de la platforma program cu care a castigat increderea alegatorilor (altfel el nu va mai reprezenta vointa poporului), dar va tine cont si de ideile opozitiei (pentru a castiga si voturile acesteia in Parlament). Cand exista doua partide importante la guvernare, putem intalni urmatoarele situatii:
1. Ambele partide sunt lipsite de o baza de masa stabila, au ideologii comune.
In acest caz ambele vor influenta putin, vor fi pur si simplu o masina electorala, un furnizor politic pentru institutiile statului. Este cazul SUA (unde exista sistemul prezidential - presedintelui i se confera o putere mare), aici Guvernul are rol administrativ, nu de conducere.
2. Ambele partide au clientela diferita si omogena.
In acest caz vorbim despre alternanta la putere, despre regula majoritate - minoritate. Este varianta optima, partidul majoritar va avea puterea de decizie, va conduce, dar in limitele respectarii minoritatii (altfel aceasta instituie motiuni de cenzura, care in momentul in care partidul majoritar nu mai este sprijinit nici de membrii sai, poate fi votata, caz in care Guvernul "cade"). Oricum regula majoritate - minoritate confera stabilitate Guvernului (exceptand exemplul de mai sus). Exemplu de astfel de partide gasim in Anglia (conservator si laburist).
3. Unul dintre partide practica o ideologie radicala, iar celalalt este un partid de cadre.
In aceste conditii, oricare partid ar veni la putere va avea loc o deformare a parlamentarismului, a democratiei, deoarece fiecare va incerca sa falsifice mecanismele parlamentare. Cel radical va incerca sa elimine aspectele care-i contravin, iar cel de cadre va limita oponentii sai, deci va limita democratia.