Fandom

Coman Wiki

Numeral

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Numeralul

NUMERALUL este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. NUMERALUL CARDINAL exprimă un număr. Numeralele cardinale şi ordinale se pot scrie şi în cifre romane: 4- IV al patrulea- al IV- lea 5- V 50- L 100- C 600- DC 10- X 60- LX 400- CD 900- CM 40- L 90- XC 500- D 1000- M

NUMERALELE CARDINALE ŞI ORDINALE POT AVEA:


Valoare substantivală Valoare adjectivală Apar singure, substituie un Însoţesc un substantiv,

substantiv, îndeplinesc funcţii                                            se acordă cu el, au funcţie
sintactice ale substantivului                                           sintactică de atribut adjectival

Numeralele pot fi însoţite de cuvintele cel, cea, cei, cele care nu trebuie confundate cu forma scurtă a pronumelui demonstrativ. Ele sunt articole demonstrative. Numeralele exprimă cazurile Genitiv şi Dativ cu ajutorul cuvântului celor sau cu ajutorul prepoziţiilor ce pentru Genitiv şi la pentru Dativ. NUMERALUL CARDINAL ŞI ORDINAL

CU VALOARE ADJECTIVALĂ CU VALOARE SUBSTANTIVALĂ atribut adjectival cazul este al substantivului Nominativ Acuzativ Dativ Genitiv determinat subiect compl. direct compl. indirect atribut

                                  nume predicativ	    compl. indirect		nume 
                                                                 nume predicativ                              predicativ	

NUMERALUL COLECTIV exprimă însoţirea a două sau mai multe obiecte. Poate fi folosit cu valoare substantivală şi cuvaloare adjectivală.


FORME Nominativ = Acuzativ Genitiv = Dativ amândoi, amândouă ambii, ambele tustrei, tustrele, tuspatru câteşitrei, câteştrele toţi (toate) trei, patru amândurora ambilor ambelor a/la tuspatru a/la câteşitrei

NUMERALUL FRACŢIONAR exprimă ideea de parte ori fracţiune dintr-un întreg sau dintr-un grup unitar de obiecte se numeşte fracţionar. Are gen propriu, poate fi articulat, se declină cu substantivele. EX. două, trei, patru………+ ime (sufix)


                         Numerale cardinale	

Sfert, jumătate, cinci, zece………….la sută (5%; 10%)















PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui substantiv într-o comunicare. Pronumele Personal indică diferite persoane care participă la actul comunicării. Pronumele Personal aer gen numai la persoana a III-a masculin (el, ei) şi feminin (ea, ele). Formele de Nominativ ala pronumelui personal sunt:


Singular Plural Persoana I eu noi Persoana a II-a tu voi Persoana a III-a el,ea ei,ele Pronumele personal în cazul Nominativ este în propoziţie subiect .

Formele de Acuzativ ale pronumelui personal sunt:


	Singular	Plural	   
	accentuate	neaccentuate	accentuate	neaccentuate	   

Persoana I pe mine mă, m- pe noi ne, n Persoana a II-a pe tine te, t- pe voi vă, v Persoana a III-a pe el, ea îl, l, o pe ei, ele îi, i, le Pronumele personal în Acuzativ este în propoziţie complement sau atribut pronominal .

Formele de Dativ ale pronumelui personal sunt:


	Singular	Plural	   
	accentuate	neaccentuate	accentuate	neaccentuate	   

Persoana I mie îmi, mi nouă ne, ni Persoana a II-a ţie îţi, ţi vouă vă, vi Persoana a III-a lui, ei îi, i lor le, li Pronumele personal în cazul Dativ este în propoziţie complement .

Formele de Genitiv ale pronumeleu personal sunt:


	Singular	Plural	   
	masculin	feminin	masculin	feminin	   

Persoana a III-a lui ei lor lor Pronumele personal în cazil Genitiv este în propoziţie atribut pronominal .

Fotmele de Vocativ ale pronumelui personal sunt:


Singular Plural Persoana a III-a tu! voi! Pronumele personal în cazul Vocativ nu are funcţie sintactică în propoziţie.

La persoana a III-a există şi alte forme de pronume personal:


	Singular	Plural	   
	masculin	feminin	masculin	feminin	   

Nominativ- Acuzativ dânsul dânsa dânşii dânsele Daiv- Genitiv dânsului dânsei dânşilor dânselor Unii vorbitori îl resimt ca având nuanţă de politeţe, situîndu-l între el şi dumnealui ( dar în limba literară nu poate fi sinonim cu aceste din urmă). În unele regiuni se foloseşte pentru lucruri. În limba literară pronumele dânsul înlocuieşte doar un nume de persoană. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE sau DE REVERENŢĂ arată respectul faţă de o persoană. El are numai persoana a II-a şi a III-a. Pronumele personal de politeţe se diferenţiază după gen doar la persoana a III-a singular. Formele pronumelui personal de politeţe sunt:


Persoana a II-a Singular Plural N-Ac-V dumneata dumneavoastră D-G dumitale dumneavoastră


	Singular	Plural	   
	masculin	feminin	masculin	feminin	   

N-Ac-D-G dumnealui dumneaei dumnealor dumnealor

În limbajul familiarşi regional există şi alte variate pronume personale de politeţe: mata, mătăluţă, mătălică, tălică. Aceste pronume exprimă politeţea faţă de un inferior respectul dintre egali şi dintre cei apropiaţi. Ele reprezintă cel mai scăzut grad de respect. FORMELE REVERENŢIOASE precum Domnia ta, Domnia sa, Domnia voastră, Măria ta, Înălţimea sa Excelenţa sa, Luminăţia voastră, etc. se folosesc în limbajul solemn, oficial şi protocolar. Formele reverenţioase exprimă cel mai înalt grad de respect.

PRONUMELE REFLEXIV indică persoana gramaticală şi exprimă identitatea subiectului cu un complement. Pronumele reflexiv are forme proprii (accentuate şi neaccentuate) doar pentru persoana a III-a şi numai pentru cazurile Dativ şi Acuzativ


	accentuate	sie, sieşi	   
	neaccentuate	îşi (şi-, -şi, -şi-)	   
	accentuate	(pe) sine	   
	neaccentuate	se (se-, -se, s-, -s)	 

Persoana I şi persoana a II-a, singular şi plural, se folosesc ca pronumele reflexiv formr neaccentiate de Dativ şi Acuzativ ale pronumelui personal, care se recunosc după identitatea de persoană cu subiectul propoziţiei. Pronumele reflexiv de persoana a III-a nu are forme diferenţiate în funcţie de gen şi număr. Formele neaccentuate ala pronumelui reflexiv au funcţie sintactică numai când pot fi dublate printr-o formă accentuată, corespunzătoare persoanei şi cazului. Mă îmbrac repede = Mă îmbrac (pe mine) repede; mă= complement direct Mă gândesc la tine ≠ Mă gândesc (pe mine) la tine; mă= nu are funcţie sintactică Forma neaccentuată a pronumelui reflexiv fără funcţie sintactică se subliniază întotdeauna împreună cu verbul. Formele accentuate ale pronumelui reflexivau întotdeauna funcţie sintactică.

PRONUMELE POSESIV este pronumele care exprimă idea de posesie, înlocuind atât numele posesorului, cât şi pe cel al obiectului posedat. Când nu înlocuieşte numele obiectului posedat, ci îi însoţeşte, acordându-se cu el în gen, număr, caz, pronumele posesiv devine ADJECTIV PRONOMINAL POSESIV. Pronumele posesiv este alvătuit din duuă părţi: al meu a ta ai noştri ale sale Al, a, ai, ale sunt doar elemente formative ale pronumelui posesiv şi nu marca gramaticală a cazului Genitiv. Articolul posesiv indică genul şi numărul obiectelor posedate. Forma pronominală arată persoana şi numărul posesorilor. Ex. ,,Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi.” (G. Coşbuc)


Genul obiectelor posedate= masculin persoana posesorului=I Numărul obiectelor posedate= plural numărul posesorilor=sg Pronumele posesiv are formă după genul şi numărul obiectului posedat, după persoana şi numărul posesorilor.


Posesor Obiect posedat Un singur posesor Mai mulţi posesori

	I	II	III	I	II	III	   
	masculin

neutru al meu al tău al său al nostru al vostru -

	feminin	a mea	a ta	a sa	a noastră	a voastră	-	   
	masculin	ai mei	ai tăi	ai săi	ai noştri	ai voştri	-	   
	feminin neutru	ale mele	ale tale	ale sale	ale noastre	ale voaetre	-	   

masculin alor mei alor tăi alor săi alor noştri alor voştri - Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv nu au forme la persoana a III-a, neindicând nici pluralul posesorului şi singularul posesorului, nici pluralul posesorului şi pluralul posesiunii. Cu această valoare se folosesc formele de Genitiv ale pronumelui personal de persoana a III-a plural (al, ai, a, ale) lor. În exprimarea populară şi în limbajul familiar, paralel cu formele al său, a sa, ai săi, ale sale, se folosesc formele de Genitiv ale pronumelor personale: al, ai ,a, ale lui/ ei. În analiza gramaticală aceste forme sunt considerate pronume personale, nu posesive. Pronumele posesiv poate îndeplini funcţia sintactică de subiect, nume predicativ, atribut şi complement. Adjectivul pronomonal posesiv îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival.

PRONUMELE DEMONSTRATIV arată apropierea, depărtarea (în spaţiu sau în timp), identitatea obiectului cu sine însuşi sau cu alt obiect.

Pronumele demonstrativ se declină după gen, număr şi caz. Pronumelui demonstrativ îi lipseşte categoria gramaticală a persoanei. Pronumele demonstrativ are, pe lângă formele din limba literară, unele variante populare şi regionale.


FORME POPULARE FORME REGIONALE ăsta-asta ăla-ăia ăstălalt-ăstălaltă ălălalt-ailaltă aista-aiasta aistălalt-aistălaltă




	APROPIERE	DEPĂRTARE	IDENTITATE	   
	 	masc	fem	masc	fem	masc	fem	   
	Sg.	acesta

cestălalt aceasta cestălaltă acela celălalt aceea cealaltă acelaşi aceeaşi

	Pl.	aceştia

ceştilalţi acestea cestălalte aceia ceilalţi acelea celelalte aceiaşi aceleaşi

	Sg.	acestuia

cestuilalt acesteia cesteilalte aceluia celuilalt aceleia celeilalte aceluiaşi aceleaşi

	Pl.	acestora

cestorlalţi acestora cestorlalte acelora celorlalţi acelora celorlalte aceloraşi aceloraşi

Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen număr şi caz cu substantivul determinat. El îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ au şi forme simplificate:cel, cea, cei, cele.
















ADJECTIVUL


Definiţie Adjectivul este partea de vorbire care arată însuşirile obiectelor. Felurile adjectivelor a) Variabil dacă are o formă pentru singular şi alta pentru plural. b) Invariabil dacă are o singură formă la singular şi plural. Locul adjectivului : înaintea sau după substantiv. Ex. Frumoasa fată

      Fată frumoasă

Observaţie: Când în faţa substantivului, adjectivul poate lua de la acesta articolul hotărât. Ex. Fată frumoasă Frumoasă fată Altă observaţie : Adjectivul se poate lega de substantiv prin cuvintele: cel, celui, cei, celor; cea, celei, cele, celor; Aceste cuvinte se numesc articole demonstrative ( adjectivale). Ce-l Ce-i  ? ! Ce-a Ce-le Fata cea frumoasă Ştefan cel mare Copilului cel frumos

4. Adjectivul nu are gen, număr şi caz. El le ia de la substantivul la care se referă. În gramatică vorbim de acord gramatical. Deci reţinem aceasta: Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat. Ex.: Fetiţa harnică învaţă zilnic.

5. Funcţia sintactică a adejectivului: a) Atribut adjectival, când stă pe lângă substantiv. Ex.: Fetiţa frumoasă învaţă. b) Nume predicativ pe lângă verbul a fi Ex.: Fetiţa este frumoasă.

6. Formare unor adjective prin derivare: aurie < aur + suf. –ie

7. Funcţie stilistică: epitet ( o înşiruire deosebită la un moment dat). Ex.: Eu am un izvor harnic.

Adjectivul cu sens obişnuit nu este epitet, dar când adaugă ceva la înţeles el este epitet. Ex.: Iarba verde, inima verde; 4 forme- 2 terminaţii 3 forme-2 terminaţii 2 forme- 1 terminaţie ATRIBUTUL ADJECTIVAL


	Singular	Plural	   
	masculin

neutru feminin masculin feminin neutru Nominativ- Acuzativ cel cea cei cele Genitiv-Dativ celui celei celor

În folosirea articolului adjectival trebuie să ţinem seama de acordul lui în gen, număr şi caz cu substantivul. Gradela de comparaţie Există trei grade de comparaţie: pozitiv, comparativ şi superlativ. Gradul pozitiv exprimă însuşirea, fără a o raporta la alt obiect sau la acelaşi obiect, în împrejurări diferite: cumsecade, frumos, bun. Gradul comparativ exprimă însuşirea într-un grad mai mare, egal sau mai mic, faţă de cea a altui obiect, ori a aceluiaşi obiect, în înprejurări diferite. -Comparativ de superioritat: adverbul mai + adjectivul- mai cumsecade, mai frumos, mai bun, mai înalt -Comparativ de egalitate: grupurile de cuvinte la fel de, tot aşa de, tot atât de, deopotrivă de + adjectivul-la fel de frumos, deopotrivă de înalt Uneori construcţia la fel de sau sinonimele ei pot lipsi, comparativul de egalitate realizându-se prin intermediul unei comparaţii: cumsecade ca tine, frumos ca soarele, bun ca pâinea caldă, înalt cât o prăjină. În această situaţie, este obligatorie folosirea cuvintelor ca sau cât. -Comparativul de inferioritate: adverbele mai, puţin + adjectivul- mai puţin cumsecade, mai puţin frumos, mai puţin bun, mai puţin înalt. Gradul superlativ exprimă gradul cel mai înalt al calităţii. -Superlativ relativ de superioritate: articol adjectival + adverbul mai + adjectivul- cel mai cumsecade, cea mai frumoasă, cei mai buni. -Superlativ relativ de inferioritate: articol demonstrativ + adverbul mai puţin + adjectivul- cel mai frumos, cea mai puţin înaltă. -superlativ absolut: unul duntre adverbele foarte, tare, prea + adjectivul- foarte cumsecade, tare frumos, prea bun, foarte înalt. Grupurile de cuvinte extraordinar de, grozav de, minunat de, neînchipuit de, din cale afară de + adjectivul- extraordinar de frumos. Superlativil absolut se exprimă şi prin alte mijloace expresive: deştept foc, frumos nevoie mare, o pădure mare, mare, obiceiuri străvechi, persoane ultrasensibile, lucruri arhicunoscute, bunătate de om.

Nu au grade de comparaţie: -adjectivele care, prin sensul lor, exclud comparaţia: unic, viu, perfect, principal, secundar, complet, întreg, egal, oral, etern, asemenea, general, pătrat, oval, strămoşesc. -adjectivele care reprezintă împrumuturi din limba latină şi care au sens sau formă de comparativ ori superlativ: superior, inferior, posterior, major, minor, maxim, minim, interior, exterior, ulterior, ulterior, axcelent, admirabil, splendid etc. Adjectivele îşi pot schimba clasa gramaticală devenind substantive (substantivizare) sau adverbe (adverbializare).
















PREDICATUL NOMINAL

Ex. Tata este inginer. v.c n.p PREDICATUL NOMINAL este format dintr-un verb copulativ (a fi) şi un nume predicativ (inginer). Numele predicativ se exprimă prin: Substantiv (ex. Andrei este doctor.) Adjectiv (ex. Mărul este roşu.) Adverb (ex. Afară este frumos.) Pronume (ex. Colegul este el.) Numeral (ex. Elevii sunt cinci.) Verb la modurile: - Infinitiv (ex. Plăcerea este de a citi.) - Supin (ex. Cartea este de citit.) Interjecţie (ex. Afară este bârr.)

Verbele predicative formează singure predicatul, iar cele nepredicative sau nepersonale nu formează singure predicatul. Verbe nepersonale pot fi verbele auxiliare sau verbele copulative. I VREBELE AUXILIARE ajută la formarea unor timpuri şi moduri compuse: a fi: indicativ- viitor anterior; conjunctiv- perfect; condiţional optativ- perfect; a avea: indicativ- perfect compus; condiţional optativ- prezent; indicativ- viitor popular a vrea (a voi): indicativ- viitor II VERBELE COPULATIVE a fi (când nu are sensul de a se afla, a se găsi, a exista) a deveni (este întotdeauna copulativ) a ieşi (când are sensul de a deveni) a se face (când are sensul de a deveni) a ajunge (când are sensul de a deveni) a rămâne a însemna a (se) părea a reprezenta a se numi a se chema



Modurile nepersonale (nepredicative)

MODUL INFINITIV Indicativul este verbul care arată numele acţiunii. Infinitivul se formează cu ajutorul prepoziţiei a + forma verbului Conjugările: I -A- ex. a învăţa II -EA- ex. a vedea III -E- ex. a merge IV -Î;I- ex. a coborî; a veni Funcţiile sintactice: - Subiect - Complement direct - Complement indirect - Atribut verbal - Nume predicativ - Complement circumstanţial de mod

MODUL GERUNZIU Verbul la gerunziu se leagă de pronume la persoane neaccentuate şi cu ajutorul cratimei şi a vocalei de legătură. Funcţii sintactice: - Complement direct - Complement indirect - Complement circumstanţial de mod - Complement circumstanţial de timp - Complement circumstanţial de loc - Atribut verbal - Atribut adjectival

MODUL PARTICIPIU Participiul exprimă acţiunea săvârşită în trecut. Terminaţii: -t (ex. tăiat); -s (ex. spus). Cu ajutorul participiului se formează: indicativ- perfect compus; conjunctiv- perfect; condiţional-optativ- perfect; infinitiv- perfect; indicativ- viitor anterior. Funcţii sintactice - Atribut adjectival - Nume predicativ - Complement circumstanţial de mod Când determină un verb, participiul este folosit cu valoare adverbială. În această situaţie, este invariabil şi nu cunoaşte categoria gramaticală a cazului. Participiul este folosit în formarea timpurilor compuse.

MODUL SUPIN Verbul la modul supin exprimă o acţiune care arată scopul, aparenţa şi se formează din prepoziţiile: de, la, pentru, din, spre, de la + verbul la participiu. Funcţii sintactice - Subiect - Nume predicativ - Atribut verbal - Complement direct - Complement indirect - Complement circumstanţial de timp

















SUBIECTUL

Ex. Dan este muzician. Subiect exprimat Ex. Cântă la pian. Subiect neexprimat Subiectul exprimat se exprimă prin: 1. Substantiv sau substitut al său (pronume; numeral) 2. Verb: - mod infinitiv

            - mod supin
Subiectul neexprimat  

Ex. Alin învaţă bine/ şi citeşte mult subiect subînţeles (pers. a III-a sg. şi pl)

     Mergem în parc (noi)          subiect inclus (pers. I şi a II-a sg. şi pl)

Subiectul nedeterminat Ex. Ninge mult. Plouă încet. Propeziţii fără subiect

Topica subiectului Ex. Andrei se plimbă prin parc.

     Prin parc se plimbă Andrei.

Topica normală a subiectului este cea din prima propoziţie şi anume SUBIECT + PREDICAT.

Acordul predicatului cu subiectul Predicatul verbal se acordă cu subiectul în persoană şi număr, iar dacă subiectul e multiplu se acordă la numărul plural. Chiar dacă subiectul multiplu apare după predicat, acordul se face tot la plural. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv colectiv, acordul cu predicatul se face la numărul singular. În caz contrar se produce un dezacord numitACORD PRIN ATRACŢIE.









Atributul

Ex. Fata harnică a plecat la muncă.

                        atribut

Întrebările atributului sunt: care?, ce fel de?, al (a, ai, ale) cui?, cât (câtă, câţi, câte?). Atribubutul este de mai multe feluri: substantival, adjectival, verbal, adverbial, pronominal, interjecţional. I Atributul substantival 1 Atribut substantival genitival (caz Genitiv, fără prepoziţie) 2 Atribut substantival prepoziţional: în Acuzativ, Dativ şi Genitiv (cu prepoziţie) 3 Atribut substantival apoziţional (cu apoziţie) Ex. Colegul meu, Alin, a plecat.

                                       apoziţie simplă
      Alin, colegul meu, a plecat.
                    	       Apoziţie dezvoltată

II Atribut adjectival Se exprimă prin: Adjectiv propriu zis Numeral Adjectiv pronominal Verb la participiu Verb la gerunziu (acordat) III Atribut verbal Se exprimă prin: verb la infinitiv verb la supin verb la gerunziu (neacordat) IV Atribut adverbial Se exprimă prin adverb. V Atribut pronominal 1 Atribut pronominal genitival (fără prepoziţie) 2 Atribut pronominal prepoziţional: în Acuzativ, Dativ şi Genitiv (cu prepoziţie) 3 Atribut pronominal în Dativ (se formează cu pronumele reflexive neaccentuate) VI Atribut interjecţional Se formează prin interjecţie.




Complementul

Complementele necircumstanţiale sunt de două feluri: DIRECT şi INDIRECT.

Complementul Direct Se exprimă prin: 1 Substantiv 2 Substitute ale substantivului (pronume; numeral) 3 Interjecţie 4 Verb la infinitiv Întrebări: pe cine?, ce?

Complementul indirect Se exprimă prin: 1 Substantiv 2 Substitut al substantivului (pronume; numeral) 3 verb la infinitiv Întrebări: despre ce?, asupra cui?, datorită cui?, la ce?

Complementele circumstanţiale sunt: de timp, de mod, de loc.

Complement circumstanţial de timp Se exprimă prin: 1 Substantiv 2 Substitut al substantivului (pronume; numeral) 3 Adverb de timp 4 Verb la supin 5 Verb la gerunziu 6 Verb la infinitiv Întrebări: când?, cât timp?, de când?, până când?

Complement circumstanţial de mod Se exprimă prin 1 Substantiv 2 Substitut al substantivului (pronume; numeral) 3 Adverb de mod 4 Verb la gerunziu 5 interjecţie Întrebări: cum?, în ce fel?, în ce mod?


Complement circumstanţial de loc Se exprimă prin: 1 Substantiv 2 Substitut al substantivului (pronume; numeral) 3 Adverb de loc 4 Verb la supin Întrebări: unde?, de unde?, până unde?, încotro?, pe unde?


















BALADA este o operă populară, neavând un autor precis. Ea se întâlneşte în limbajul popupar, faptele sunt ieşite din comun, realul se îmbină cu ficţiunea. Acţiunea baladei se petrece în trecutul îndepărtat, ea fiind simplă. Se întâlnesc toate modurile de expunere. Personajele operei sunt puţine. Apare o situaţie conflictuală.

FABULA este o operă epică în versuri (uneori şi în proză) în care personajele sunt animale, plante, obiecte; are o acţiune simplă şi de scurtă durată, din care în final se desprinde o învăţătură.

NUVELA este o operă epică în proză cu personaje mai multe decât în schiţă şi mai puţine decât într-un roman, cu acţiune mai dezvoltată decât într-o schiţă şi mai sumară decât într-un roman; acţiunea nuvelei se desfăşoară în jurul unui fapt, evenimentele sunt prezentate într-un mod gradat, progresiv; apare o situaţie conflictuală.

DOINA este o creaţie lirică populară, care exprimă sentimentele de dragoste, de dor, de jale ale omului din popor. Poate fi: doină de jale, de dor, de dragoste, de haiducie, de cătănie. Doina poate avea: caracter anonim caracter oral, caracter colectiv, caracter sincretic. Ea redă strânsa legătură dintre omul din popor şi natura în care îşi are rădăcinile.

Plan de demonstraţie

Introducere: Date despre autor

                   Opere reprezentarive

Cuprins: Definiţia

             Exemplificări din operă
             Moduri de expunere
             Caracterizarea unui personaj

Închieiere: Concluzia

                 Părerea personală

Momentele subiectului

I Expoziţiunea= prezentarea locului, timpului şi a unor personaje II Intriga= o întâmplare, un pretext care declanşează acţiunea III Desfăşurarea acţiunii= faptele, întâmplările rezultate în urma intrigii IV Punctul culminant= momentul de maximă tensiune V Deznodământ= finalul


Legături externe Edit

  • ro
Free-referate.ro

Also on Fandom

Random Wiki