Fandom

Coman Wiki

Istoria descoperirilor ştiinţifice

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Perioada: 1300-1400 Edit

Istoria stiintei 1.jpg

Prima parte a seriei dedicate istoriei ştiinţei acoperă perioada 1300-1400 şi cuprinde subiecte ca: descoperirea acidului sulfuric, introducerea în Europa a roţii de tors, cum s-a inventat coniacul, despre apariţia ceasurilor mecanice în Europa, primele cercetări asupra naturii curcubeului, aducerea ciumei în Europa de către marinarii italieni etc.

  • Falsul Geber descoperă acidul sulfuric

Visul alchimiştilor din Orientul Mijlociu şi Europa a fost acela de a transforma metalele în aur. În efortul lor de a găsi soluţia salutară, aceştia au dezvoltat diverse tehnici de analiză a elementelor chimice. Pe parcursul experimentelor cu soluţii corozive, False Geber, un alchimist necunoscut la începutul secolului al XIV-lea a descoperit un acid foarte puternic, acidul sulfuric, ce are şi astăzi o largă folosire.

  • Roata de tors este adusă în Europa
Roata de tors veche.jpg

Roată de tors

Roata de tors a constituit o inovaţie cu un mare impact asupra industriei textile. În locul transformării manuale a fibrelor naturale în fire, roata de tors permite executarea acestei operaţii prin simpla apăsare a unei pedale.

  • Distilarea vinului de către Arnau de Villanova

Alchimiştii au dezvoltat o serie de tehnici pentru separarea amestecurilor complexe de substanţe. Una dintre metode este distilarea. La începutul secolului al XIV-lea, alchimistul Arnau de Villanova a aplicat vinului tehnica distilării. Atunci când vinul este încălzit, alcoolul este primul care se vaporizează. De Villanova a captat vaporii de alcool, iar prin răcire a produs ceea ce s-a numit ulterior coniac. Distilarea a devenit o practică larg răspândită pentru obţinerea băuturilor cu un conţinut mare de alcool.

  • Theodoric şi înţelegerea formării curcubeului

În 1304 Theodoric din Freinburg, Germania, începe cercetările asupra curcubeului, cercetări care se concretizează în cartea De iride (Despre curcubeu), în care sunt explicate corect multe aspecte privitoare la formarea curcubeului. A folosit globuri cu apă pentru experimente.

  • În 1307 Dante începe să scrie "Divina Comedie"
  • Mondino de Luzzi scrie în 1316 "Anatomia", prima lucrare europeană dedicată anatomiei umane şi disecţiei
  • În 1317 Papa Ioan Paul al XXII-lea a declarat interzise practicile alchimiste
  • Apariţia ceasurilor mecanice

La începutul secolului al XIV-lea apar în Europa primele ceasuri mecanice bazate pe acţiunea gravitaţiei asupra unei greutăţi controlate de un mecanism de clichet. Chinezii realizaseră cu mult timp înainte ceasuri mecanice, numai că acestea utilizau apa ca forţă motoare.

  • Aducerea ciumei negre în Europa

În 1346 ori 1347 corăbiile italiene aduc în Europa şobolani ai căror purici erau infectaţi cu bacteria ciumei. Se declanşează o epidemie care omoară 25 de milioane de oameni - o treime din populaţia Europei - până în 1351. În următorii 80 de ani boala revine periodic (în medie, la 8 ani), omorând mare parte din populaţia continentului. În portul Ragusa din Iugoslavia în anul 1377 se instaurează prima carantină, cei suspecţi de ciumă fiind izolaţi vreme de 40 de zile.

  • Apariţia astrolabului
Astrolab.jpg

Astrolab

"Tratat despre astrolab", cartea lui Geoffrey Chaucer apărută în 1391, descrie cum se construieşte un astrolab (instrument folosit pentru măsurarea poziţiei aştrilor şi a înălţimii lor deasupra orizontului) şi cum se foloseşte acesta.

  • Dezvoltarea noţiunii de "impuls"

Francezul Jean Buridan, în perioada 1350-1360 dezvoltă noţiunea de "impuls", respingând ideea că sunt implicate forţe divine în deplasarea corpurilor cereşti, susţinând că un impuls iniţial este suficient pentru a le explica mişcarea.

Perioada: 1400-1500 Edit

Istoria stiintei 2.jpg

A doua parte a seriei dedicate istoriei ştiinţei acoperă perioada 1400-1500 şi cuprinde subiecte ca: ideile revoluţionare ale lui Leonardo da Vinci, inventarea presei de tipărit mobile de către Johann Gutenberg, observarea efectului de capilaritate, constatarea erorilor busolei în a indica nordul geografic etc.

  • Leonardo da Vinci indică faptul că munţii au fost odată parte a unei mări

La începutul secolului al XV-lea Leonardo da Vinci avansează ideea că munţii au fost odată acoperiţi de ape. Ideea sa s-a bazat pe descoperirile fosilelor de peşti, corali şi scoici pe care le-a găsit pe munţii din zona de coastă. În acea vreme, modul în care munţii s-au format era subiect de discuţie printre învăţaţi, dezvoltându-se mai multe teorii.

  • Leonardo da Vinci realizează schiţa paraşutei
Parasuta da vinci.jpg

Schiţa paraşutei lui da Vinci. A fost găsită inscripţionată pe marginea unuia dintre caietele sale.

Caietele lui Leonardo da Vinci sunt pline cu diverse schiţe de maşini ori dispozitive care, deşi cele mai multe sunt ipotetice, sunt de menţionat prin asemănarea acestora cu echipamentele moderne. Într-una dintre schiţe savantul italian desenează o paraşută ce arată în mare măsură ca o paraşută ce se foloseşte astăzi. Da Vinci a notat că paraşuta ar trebui făcută din in, iar lungimea laturilor să fie de 11 metri, în felul ăsta oricine putând-o folosi fără grija de a se zdrobi de sol.


  • 1434 - Leone Battista Alberti scrie o carte de desen care conţine legile perspectivei, arătând relaţiile matematice dintre dimensiunile obiectelor pentru ca acestea să arate naturale.
  • 1450 - Nicholas din Cusa proiectează higrometrul şi emite noi ipoteze privind Universul

În timpul Renaşterii mulţi dintre filozofii naturii (fizicienii de astăzi) au realizat că pentru a înţelege natura trebuie să facă măsurători precise pentru o mulţime de manifestări ale naturii. În studiul meteorologiei de mare importanţă era măsurarea cantităţii de apă din aer. Germanul Nicholas din Cusa a proiect în jurul anului 1450 primul higrometru. În acest fel s-a demonstrat experimental şi faptul că există vapori de apă în aer. În secolul al XV-lea se credea că Pământul era centrul Universului. Nicholas din Cusa a respins această ipoteză şi a afirmat în cartea sa De docta ignorantia (Despre ignoranţă) că Pământul este de fapt în continuă mişcare. Mai mult, acesta a susţinut că Universul este infinit şi că toate corpurile cereşti se află în mişcare. Cum a ajuns filozoful german la aceste idei avansate la acea vreme este încă un mister pentru istoricii ştiinţei. Tot Nicholas din Cusa este savantul despre care se crede că ar fi confecţionat ochelari pentru miopi în secolul al XV-lea.

  • 1454 - Johannes Gutenberg inventează presa de tipărit
Presa mobila gutenberg.jpg

Replică a presei lui Gutenberg (Deutches Muesum, Germania)

Inventatorii chinezi construiseră presa de tipărit în secolul al VI-lea. În anul 1454 germanul Johannes Gutenberg a inventat presa de tipărit mobilă. Acesta a demonstrat utilitatea invenţiei sale tipărind 300 de copii ale Bibliei. Prin această invenţie, Gutenberg a revoluţionat publicarea de cărţi în Europa. Deşi probabil că inventarea presei mobile s-a făcut fără influenţe chinezeşti, folosirea hârtiei şi a clişeelor s-au transmis din China.


  • 1473 - De rerum natura (Despre natura lucrurilor) de Lucreţiu este tradusă în limba latină, astfel teoria atomică a lui Democrit devenind cunoscută filozofilor vest-europeni.
  • 1482 - Johannes Campanus traduce Elementele lui Euclid, aceasta fiind prima carte importantă de matematică ce vede lumina tiparului.
  • 1490 - Leonardo da Vinci observă că lichidele aflate în tuburi cu diametre mici tind să se ridice pe pereţii tuburilor, făcând astfel una dintre primele observaţii asupra efectului de capilaritate.
  • 1492 - Cristofor Columb constată că busola nu indică nordul adevărat

Exploratorul italian Cristofor Columb folosea busola pentru a se ghida pe apele planetei în călătoriile sale. În timpul unei asemenea călătorii pe oceanul Atlantic acesta a observat că, în fapt, busola nu arăta exact către nordul geografic, notând că nordul busolei nu este totuna cu nordul Pământului.

Perioada: 1500-1600 Edit

Istoria stiintei 3.jpg

A treia parte a seriei dedicate istoriei ştiinţei acoperă perioada 1500-1600 şi cuprinde subiecte ca: prima operaţie de cezariană, construirea primului ceas de buzunar, prima hartă a Americii, apariţia modelului heliocentric al lui Copernic, inventarea teodolitului, observarea formei fulgilor de zăpadă, constatarea forţei gravitaţionale etc.

  • 1500 - Elveţianul Jakob Nufer face prima cezariană documentată, în care femeia supravieţuieşte.
  • 1500 - Leonardo da Vinci realizează schiţa unei muschete cu declanşator tip butoi, prima armă vestică. În acelaşi an da Vinci desenează schema primului elicopter; modelul său nu a fost realizat practic niciodată.
  • 1502 - Peter Henlein reuşeşte să construiască primul ceas de buzunar. Acesta era acţionat de un arc pentru a-şi mişca limbile.
Ceas Peter Henlein.jpg

Unul dintre ceasurile construite de Peter Henlein

  • 1507 - Prima hartă conţinând America

Cartograful german Martin Waldseemuller publică o hartă în care noul continent descoperit de Columb şi explorat de Amerigo Vespucci (între 1497 şi 1504) apare sub denumirea de America. Vespucci şi-a dat seama, spre deosebire de Columb, că noul continent nu este parte din Asia.

  • 1514 -Teoria heliocentrică a lui Copernic şi apariţia semnelor + şi -

Copernic scrie prima sa versiune a teoriei heliocentrice, în care Soarele se afla în centrul Universului, iar Pământul este unul dintre corpurile cereşti care se învârtesc în jurul Soarelui. Cartea nu va fi publicată decât în 1543. Matematicianul olandez Vander Hoecke foloseşte pentru prima dată semnele de plus şi minus cu semnificaţia lor modernă, într-o expresie algebrică.

Sistemul copernican Andreas Cellarius 1708.jpg

Sistemul copernican realizat în 1708 de Andreas Cellarius

  • 1520 - America îmbogăţeşte Europa. Tinctura de opium

Curcanii sunt aduşi în Europa din America. Portocalul este adus de portughezi din China. Porumbul este adus de spanioli din America. Tutunul, originar din America Centrală, s-a răspândit în Europa. Medicul şi alchimistul Philippus Aureolus Paracelsus introduce în medicină tinctura de opium, pe care o denumeşte laudanum.

  • 1530 - Girolamo Fracastoro descrie simptomele, modul de răspândire şi tratamentul sifilisului - termen pe care el l-a inventat, după numele miticului ciobănaş care a provocat răspândirea bolii.
  • 1540 - Matematicianul german Georg Joachim Rheticus expune modelul planetar heliocentric al lui Copernic. În 1543 apare cartea De revolutionibus orbium coelestium (Despre revoluţiile corpurilor cereşti) a lui Copernic.
  • 1543 - Prima carte de anatomie corectă

Anatomistul Andreas Vesalius publică prima lucrare corectă de anatomie umană. Pentru sute de ani anatomia se învăţa din lucrările lui Galen, care conţineau multe erori, ca de exemplu ideea că plămânii au cinci lobi. Vesalius arată că multe dintre ideile lui Galen au fost bazate pe disecţia de animale.

  • 1546 - Presupoziţia că bolile pot fi provocate de entităţi minuscule

Girolamo Fracastoro propune teoria conform căreia bolile sunt provocate de nişte entităţi asemănătoare seminţelor, care se transmit de la persoană la persoană.

  • 1551 - Leonard Digges inventează teodolitul, instrument folosit pentru măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale.
Teodolit rusesc.jpg

Teodolit

  • 1553 - Michael Servetus, într-o carte de teologie publicată anonim, susţine că sângele ar circula de la inimă la plămâni şi invers. Descoperit fiind ca autor al lucrării, a fost ars pe rug în Geneva la ordinul reformatorului Jean Calvin.
  • 1581 - Galileo şi oscilaţia pendulului

Studiind candelabrele, Galileo Galilei ajunge la concluzia că perioada de oscilaţie a unui pendul este independentă de amplitudinea oscilaţiei. Această observaţie va iniţia efectuarea unor studii ulterioare de către savanţi ai vremii, ce vor conduce la ceasuri mai precise.

  • 1582 - Reforma gregoriană a calendarului

La sfatul astronomului Christoph Clavius, papa Grigore al XIII-lea reformează calendarul Iulian folosit la acea dată, sârind peste zilele aflate între 4 şi 15.X; noul mod de a număra anii se numeşte calendarul gregorian. În urma calculelor, anul 1582 a avut doar 354 de zile, cel mai scurt an cunoscut în istorie.

  • 1584 - Giordano Bruno - în cartea Dell infinito universo e mondi - avansează ipoteza conform căreia stelele sunt grupate în sisteme planetare şi că Universul este infinit.
  • 1584 - Observarea forţei de gravitaţie

În perioada Renaşterii mulţi savanţi ai vremii au efectuat diverse experimente pentru a înţelege mai bine natura. în 1586 matematicianul Simon Stevin a efectuat o serie de experimente cu bile. Acesta a lansat bile de plumb de diferite greutăţi, observând că acestea ating solul în acelaşi timp. Observaţiile făcute de Stevin le preced pe cele ale lui Galileo Galilei.

  • 1590 - Galileo Galilei descrie mişcarea corpurilor aflate în cădere

În 1590 Galileo începe experimentele sale privind caracteristicile mişcării corpurilor aflate în cădere. Acesta arată că obiecte de diferite greutăţi lansate către sol cad cu aceeaşi viteză şi ating pământul în acelaşi timp, ceea ce contrazice afirmaţiile lui Aristotel. Galileo şi-a publicat rezultatele experimentelor în cartea De Motu (Despre mişcare).

  • 1591 - Observarea geometriei fulgilor de zăpadă
Fulg zapada artist.jpg

Fulg de zăpadă - imagine realizată de artist

Matematicianul englez Thomas Harriot este primul european care a observat că fulgii de zăpadă au şase vârfuri ori şase feţe. Ca în multe alte situaţii, chinezii ştiau despre acest lucru de multe sute de ani, în acest caz din secolul al II-lea î.Hr.

  • 1596 - Fabricarea spirtului

Li Shih-Chen, în lucrarea Marea farmacopee descrie metoda de obţinere a spirtului prin distilarea vinului, metodă cunoscută de chinezi din secolul al VII-lea î.Hr.

Perioada: 1600-1635 Edit

Kepler.jpg

A patra parte a seriei dedicate istoriei ştiinţei acoperă perioada 1600-1635 şi cuprinde subiecte ca: enunţarea principiului inerţiei de către Galileo Galilei, descrierea Pământului ca un uriaş magnet de către William Gilbert, inventarea telescopului, inventarea logaritmilor, descrierea mişcării planetelor în jurul Soarelui etc.

  • 1600 - Galileo Galilei formulează principiul inerţiei

În cursul secolului al XVII-lea, mulţi savanţi au studiat mişcarea şi legile acesteia. În timp ce îşi efectua experimentele sale asupra mişcării, Galileo Galilei a formulat principiul inerţiei. Galileo a notat că un corp ce este în stare de mişcare tinde să rămână în mişcare până ce ceva fizic îl va opri, în timp ce un corp aflat în stare de repaus va rămâne astfel până ce ceva îl va mişca. Ulterior, către sfârşitul secolului, Isaac Newton va extinde principiul inerţiei.

  • 1600 - William Gilbert descrie Pământul ca un magnet
William Gilbert.jpg

William Gilbert

Mulţi savanţi au efectuat experimente asupra magnetismului (care era cunoscut de foarte multă vreme) în timpul Renaşterii. În anul 1601 savantul englez William Gilbert a publicat lucrarea De magnete, magneticisque corporibus, et de magno magnete tellure (Despre magnet, corpurile magnetice şi marele magnet al Pământului), în care Gilbert descrie Pământul ca fiind un magnet gigantic şi în care acesta analizează relaţiile dintre magnetism şi fenomenul electricităţii. Această carte a fost de mare interes şi pentru Johannes Kepler, care a explicat cum se mişcă planetele, dar nu şi de ce, iar acesta bănuia că Soarele exercită un control de natură magnetică asupra corpurilor cereşti, menţinându-le astfel în jurul său.

  • 1609 - Hans Lippershey inventează telescopul, proiectat pentru scopuri militare
Hans Lippershey.jpg

Hans Lippershey ţine o lentilă în faţa alteia pentru a mări un obiect aflat la distanţă. Punând cele două lentile într-un tub de lemn, Lippershey a creat primul telescop.

  • 1609 - Galileo Galilei construieşte primul telescop pentru observaţii astronomice

Auzind de invenţia lui Lippershey, Galileo s-a apucat de construcţia primului telescop pentru observaţii astronomice. Telescopul realizat mărea de 20 de ori. Printre primele sale reuşite cu noul instrument au fost: o mai bună înţelegere a fazelor lunii, realizarea faptului că Universul conţine mult mai multe stele decât cele vizibile cu ochiul liber şi descoperirea lunilor din jurul lui Jupiter şi Saturn. În 1610 savantul italian descoperă fazele lui Venus, înţelegând că planeta se învârte în jurul Soarelui, iar viziunea copernicană asupra sistemului solar era corectă. În 1613 Galileo observă petele solare; observaţia a fost controversată iniţial, pentru că se credea că Soarele este perfect, iar nişte pete stricau această perfecţiune. Citeşte şi Cum funcţionează telescopul.

  • 1609 - Johannes Kepler descrie primele două legi ale mişcării planetelor

Kepler s-a bazat enorm în formularea legilor sale pe datele culese de un împătimit al scrutării cerului, Tycho Brahe, cu care s-a întâlnit în 1599 şi cu care a purtat nenumărate discuţii pentru a afla vastele cunoştinţe pe care Tycho le poseda. Cele două legi au fost cuprinse în cartea Astronomica nova (Noua astronomie), în care Kepler explică modul în care planetele se mişcă în jurul Soarelui. Prima lege enunţă, în contradicţie flagrantă cu cercurile de perfecţiune mistică ale sistemelor lui Aristotel şi Ptolemeu, că planetele se deplasează pe traiectorii eliptice, de forma unui cerc turtit. Ce-a de-a doua lege afirmă că viteza cu care planetele se deplasează pe orbite depinde de distanţa faţă de Soare; cu cât planeta se apropie mai mult de Soare, cu atât mai scurtă va fi linia imaginară, cu atât planeta va trebui să se mişte mai repede. În 1619 Kepler îşi publică şi a treia sa lege, care afirmă că pătratul perioadei de revoluţie a unei planete este proporţională cu cubul distanţei acesteia faţă de Soare (ori, mai explicit: există o relaţie bine stabilită între timpul de care are nevoie o planetă să facă o rotaţie completă în jurul Soarelui şi raza orbitei sale).

  • 1614 - John Napier publică tabelele logaritmilor
John Napier.jpg

John Napier

Matematicianul scoţian John Napier (1550–1617) descrie logaritmii ca pe un mijloc ingenios de a uşura calculele cu numere mari, exprimând aceste numere mari ca nişte baze care ridicate la o anumită putere dau numărul mare. De exemplu, 1000 poate fi exprimat ca 10 la puterea a treia. Deci logaritm în baza 10 al lui 1000 este 3. Lucrarea sa, Mirifici logarithmorum canonis descriptio (Descrierea minunatului model al logaritmilor), descrie obţinerea logaritmilor şi folosirea acestora în calcule.


  • 1622 - Jan Baptista van Helmont descoperă că de fapt există mai multe gaze

La acea vreme se considera că aerul este o formă a materiei, iar nu un amestec de gaze. Chimistul belgian Jan Baptista van Helmont (1579-1644) îşi dă seama că vaporii pe care îi întâlnea în natură ori pe timpul experienţelor sale erau de cauzaţi de mai multe substanţe. Van Helmont este cel care inventează termenul de "gaz". Acesta este primul cercetător care descoperă dioxidul de carbon, realizând că vaporii rezultaţi în urma arderii lemnului şi cei care sunt eliberaţi pe timpul fermentării au aceleaşi proprietăţi.

  • 1628 - William Harvey descrie circulaţia sângelui

Până în perioada Renaşterii, majoritatea medicilor învăţau anatomie din cărţile lăsate de greci, dar acestea conţineau numeroase erori şi mari lacune în înţelegerea funcţiilor diferitelor sisteme din corpul omenesc. Începând cu secolul al XVI-lea au început să se realizeze disecţii pe cadavre umane. În 1628 doctorul englez William Harvey explică circulaţia sângelui, descriind circulaţia sângelui între inimă şi plămâni şi arătând că inima este ca o pompă care împinge sângele în tot organismul.


  • 1631 - Matematicianul englez Thomas Harriot introduce semnele ">" şi "<" pentru a desemna "mai mare decât" şi "mai mic decât", iar conaţionalul acestuia, matematicianul William Oughtred introduce simbolul "X" pentru a nota înmulţirea între două numere.

Perioada: 1635-1660 Edit

Contesa de Chinchon.jpg

A cincea parte a seriei dedicate istoriei ştiinţei acoperă perioada 1635-1660 şi cuprinde subiecte ca: apariţia geometriei analitice, calculul frecvenţei sunetului, introducerea tratamentului malariei în Europa, inventarea barometrului, triunghiul lui Pascal, descoperirea sistemului limfatic etc.

  • 1635 - Francesco Bonaventura Cavalieri găseşte o relaţie între volumele solidelor.

Francesco Cavalieri (1598–1647) stabileşte principiul lui Cavalieri, care spune că "două solide cu aceeaşi înălţime au acelaşi volum dacă planul care le intersectează pe cele două la aceeaşi distanţă de sol are aceeaşi arie". Munca lui Cavalieri reprezintă un prin pas spre dezvoltarea analizei matematice.

  • 1636 - Marin Mersenne calculează frecvenţa sunetului

Auzul funcţionează pe baza perceperii de către ureche a undelor sonore de anumite frecvenţe. Savantul francez Marin Mersenne (1588–1648) a calculat frecvenţele sunetelor cu cea mai joasă frecvenţă perceptibile de către om, calcule publicate în cartea acestuia Harmonie universelle. Mersenne este considerat părintele acusticii.

  • 1637 - René Descartes descrie geometria analitică
Rene Descartes.jpg

René Descartes

În timpul secolului al XVII-lea, matematicienii au început să aplice geometriei regulile algebrei, dezvoltând astfel domeniul geometriei analitice. În 1637 filozoful şi matematicianul de origine franceză René Descartes (1596–1650) scrie cartea Geometria, prima descriere a geometriei analitice.

  • 1637 - Pierre de Fermat descrie o metodă pentru a determina minimul şi maximul unei funcţii şi scrie celebra sa teoremă

În 1637 matematicianul francez Pierre de Fermat (1601–1665) studia refracţia luminii. Pe parcursul acestor cercetări acesta dezvoltă o nouă metodă pentru a calcula valoarea maximă şi valoarea minimă a unei funcţii. Metoda sa reprezintă un important pas către derivată, operaţia de bază în calculul diferenţial. În acelaşi an, 1737, Fermat scrie pe marginile unei cărţi ceea ce este cunoscută drept teorema lui Fermat, afirmând că ecuaţia xn + yn = zn nu are soluţii numere întregi diferite de zero pentru x, y şi z, când n>2. Fermat mai menţionează că are soluţia teoremei, dar nu are loc unde să o scrie. Vreme de peste 300 de ani matematicienii s-au străduit să găsească demonstraţia acestei teoremă. Abia în 1993 matematicianul englez Andrew Wiles a reuşit să rezolve celebra teoremă a lui Fermat.

  • 1637 - Contesa de Chinchon introduce tratamentul malariei în Europa

Malaria este o boală infecţioasă transmisă de către ţânţari. Deşi era mai răspândită în ţările tropicale, malaria se răspândise şi în Europa înainte de aplicarea tehnicilor moderne de control al insectelor. În secolul al XVII-lea, în urma călătoriilor europenilor în Peru s-a putut afla modul în care indienii sud-americani tratau malaria: cu scoarţa copacului de chinină. Contesa de Chinchon este cea care, în 1638, a adus scoarţă din acest copac în Spania, unde chinina a devenit primul "medicament" folosit pentru a trata o boală infecţioasă în Europa. Chinina este folosită împotriva malariei şi astăzi.

  • 1643 - Evangelista Torricelli inventează barometrul şi descrie atmosfera terestră
Torricelli.jpg

Evangelista Torricelli

Descoperirea gazelor în secolul al XVII-lea a dus la noi investigaţii asupra aerului. În 1643 fizicianul italian Evangelista Torricelii (1608–1647) studia gazele atmosferice şi se întreba dacă gazele atmosferei nu cumva exercitau o presiune asupra Pământului. Pentru a răspunde la această întrebare, Torricelli a creat primul barometru, un tub de sticlă cu mercur lichid în el pe care l-a plasat într-un recipient cu mercur care era în contact direct cu aerul. A constatat că nivelul de mercur din tub este mereu cu 76 cm deasupra nivelului de mercur din recipient, motivul acestei diferenţe fiind tocmai atmosfera terestră care exercită o presiune asupra mercurului din recipient şi ridică astfel nivelul mercurului.


  • 1645 -Blaise Pascal inventează maşina de calcul care efectua adunări şi scăderi cu numere formate din maximum 8 cifre.
  • 1648 - Pornind de la cercetările lui Torricelli, Blaise Pascal, împreună cu fratele acestuia, Périer, au constatat că presiunea atmosferică este mai mică la altitudine mare, prin plasarea unui barometru pe un munte, la 1500 de metri.
  • 1651 - Giambattista Riccioli, pe baza observaţiilor cu ajutorul telescopului, identifică şi numeşte craterele lunii după astronomi faimoşi ai trecutului: Ptolemeu, Tycho Brahe, Copernicus şi, fireşte, Riccioli.
  • 1652 - Thomas Bartholin descoperă sistemul limfatic

Sistemul imunitar protejează omul de microbi. Unul dintre primele indicii asupra modului de funcţionare a sistemului imunitar vin de la fiziologul danez Thomas Bartholin (1616–1680) care a descoperit sistemul limfatic. Sistemul limfatic protejează organismul de agenţi externi producând şi distribuind în organism celule specializate ce luptă împotriva acestor invadatori.

  • 1653 - Blaise Pascal descrie Triunghiul lui Pascal şi legea lui Pascal (mecanica fluidelor)
Triunghiul lui pascal.gif

Triunghiul lui Pascal

Triunghiul lui Pascal, după cum se poate observa din figura de mai jos, constă în numere aranjate în rânduri şi coloane, în aşa fel încât fiecare element este suma a două numere pe diagonală de deasupra acestuia. Triunghiul lui Pascal are aplicaţii în combinatorică şi în găsirea coeficienţilor binomiali.

În mai 1653, Pascal îşi conchide experimentele făcute asupra presiunii fluidelor, enunţând ceea ce numim Legea lui Pascal: " Presiunea exercitată din exterior pe o porţiune din suprafaţa unui lichid aflată în repaus, într-un vas închis ermetic, se transmite prin lichid în toate direcţiile şi cu aceeaşi mărime asupra pereţilor vasului în care se află lichidul".

  • 1654 - Blaise Pascal şi Pierre de Fermat şi probabilitatea

Blaise Pasca şi Pierre de Fermat, pe parcursul unui schimb de scrisori, descriu matematic o teorie a probabilităţilor (din care s-a dezvoltat statistica), arătând că jocurile de noroc sunt guvernate de legi naturale şi pot fi descrise matematic. Ideile celor doi vor fi conţinute într-un tratat scris de Christiaan Huygens în anul 1657.

  • 1654 - Otto von Guericke demonstrează existenţa vidului

Fizicianul german Otto von Guericke (1602-1686) a inventat o pompă de aer, cu ajutorul căreia putea extrage aerul dintr-un recipient, creând vid. Acesta va folosi instrumentul pentru demonstraţii publice; în cursul anului 1654 acesta va efectua o serie de experimente pentru împăratul german, în care a arătat că două emisfere unite, din care s-a extras aerul, nu puteau fi separate până nu se introducea din nou aer în interiorul corpului vidat.

  • 1654 - Pierre de Fermat descrie mişcarea luminii

Fermat credea că evenimentele din natură se desfăşoară în cel mai scurt timp posibil. Aplicând această logică opticii, acesta a susţinut că lumina "alege" ca drum de urmat pe acela care implică cel mai scurt timp cu putinţă, idee care va fi denumită "principiul timpului minim" şi care va fi ulterior folosită de Newton în dezvoltarea teoriei mecanicii.

Perioada: 1660-1690 Edit

Microscopul lui hooke.jpg

A şasea parte a seriei dedicate istoriei ştiinţei acoperă perioada 1660-1690 şi cuprinde subiecte ca: descoperirea rolului plămânilor, enunţarea legii gazului ideal, descoperirea difracţiei luminii, înţelegerea modului în care se înmulţesc insectele etc.

  • 1660 - Marcello Malpighi afirmă că plămânii sunt formaţi din "buzunare" pline cu aer şi un sistem complex de vase sanguine.
  • 1661 - Boyle, în Chimistul sceptic introduce conceptele de element, bază şi acid, respingând teoriile lui Aristotel şi Paracelsus referitoare la compoziţia chimică a materiei.


  • 1662 - Robert Boyle enunţă legea lui Boyle: într-un gaz ideal cu temperatură constantă, volumul şi presiunea variază invers proporţional.
  • 1665 - Marcello Malpighi descrie sistemul nervos, arătând că acesta este format din mănunchiuri de fibre conectate la creier prin intermediul măduvei spinării.
  • 1665 - Francesco Maria Grimaldi descrie difracţia luminii.

Înţelegerea naturii şi a proprietăţilor luminii a fost una dintre marile provocări pentru fizicieni. În 1665, fizicianul italian Francesco Maria Grimaldi a arătat că lumina poate fi "îndoită", un proces care poartă numele de difracţie. Grimaldi a trecut raze de lumină prin două mici deschizături şi a arătat că raza rezultată este mai largă decât cea care a intrat în prima deschizătură, demonstrând astfel că lumina şi-a schimbat cursul. De asemenea, experimentul a sugerat că lumina nu este creată din corpusculi, ci din unde.

  • 1665 - Micrografia lui Robert Hooke este prima carte al cărei subiect se referă la observaţiile realizate cu microscopul.
Robert hooke.jpg

Robert Hooke

  • 1668 - Newton inventează telescopul reflector. John Wallis este primul care emite ideea conservării energiei cinetice.
  • 1668 - Francesco Redi demonstrează că insectele nu sunt rezultatul unei apariţii spontane.

Pentru secole s-a crezut că insectele apar în mod misterios şi spontan din nimic. Avocaţii acestei teorii se bazau pe observaţia comună conform căreia larvele apăreau pe carnea stricată. În 1668, biologul italian Francesco Redi a efectuat o serie de experimente în urma cărora a lămurit misterul: larvele apăreau de fapt din ouăle depuse de muşte...

  • 1668 -Richard Lower arată că în contact cu aerul, sângele devine roşu deschis

Vasele de sânge care se pot vedea prin piele apar albăstrui-vinete, dar atunci când apare o rănire, sângele devine roşu aprins. Ce produce această schimbare de culoare? În 1669 fiziologul englez Richard Lower a arătat că atunci când intră în contact cu aerul, sângele îşi schimbă culoarea. El a explicat că sângele care circulă prin artere este roşu pentru că a intrat recent în contact cu aerul în plămâni, în timp ce sângele circulând prin vene pare albăstrui pentru că perioada de când nu a fost în contact cu aerul este mai mare. A publicat aceste observaţii în cartea Un tratat despre inimă.

  • 1671 - Jean Picard include în lucrarea "Dimensiuni ale Pământului" lungimea calculată de el pentru un meridian, oferind cele mai precise cifre de până atunci, valori foarte apropiate de cele folosite astăzi.
  • 1671 - Leibniz concepe şi construieşte o maşină de calcul care poate efectua operaţii de înmulţire şi împărţire; a realizat mai multe versiuni ale acesteia.
  • 1677 - Antoni van Leeuwenhoek descrie spermatozoizii. Acesta a studiat sperma cu ajutorul microscopului şi, pe baza observaţiilor sale, propune ipoteza că pe timpul fertilizării spermatozoizii se mişcă spre ovul, penetrându-l.
  • 1678 - Jan Swammerdam descoperă globulele roşii

Sângele este un organ complex prin care circulă atât celule, cât şi nutrienţi. O funcţie importantă a sângelui este aceea de a transporta oxigen de la plămâni la diferitele ţesuturi ale organismului. În 1678 fiziologul olandez Jan Swammerdam foloseşte microscopul şi descoperă globulele roşii. Astăzi se cunoaşte că acestea au rolul de a transporta atât oxigenul, cât şi dioxidul de carbon în organism.

  • 1680 - Pe ceasuri încep să fie instalate limbi pentru indicarea minutelor.
  • 1687 - În luna septembrie a acestui an apare cartea lui Isaac Newton, Philosophiae naturalis principia mathematica, cunoscută mai ales sub numele de Principia, care stabileşte forma definitivă a celor trei legi newtoniene şi legea atracţiei universale.
  • 1690 - Denis Papin este primul care foloseşte presiunea aburului pentru a pune în mişcare un piston.

Sursa Edit

  • ro
Scientia.ro

Also on Fandom

Random Wiki