Fandom

Coman Wiki

Involuţia anatomică umană

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Evolutie.jpg

Anatomia omului,asa cum o cunoastem in zilele noastre,are la baza o complexitate deosebita,conturata in urma unui proces de evolutie incredibil. De la o simpla celula, “totul” ia fiinta in mai putin de un an. Evolueaza, atinge o limita ,si, apoi,morfologic si fiziologic vorbind, complexitatea organismului coboara treptele evolutiei din timpul vietii.

Pornind de la premiza de mai sus, am incercat sa privesc acest scurt si complex proces de evolutie dincolo de o limita atat de scurta a timpului si sa consider, raportat la inceputul vietii omului pe pamant si sfarsitul ei, urmatoarea situatie: anatomia omului este, in zilele noastre, pe treapta cea mai de sus a complexitatii; cu alte cuvinte pe parcursul urmatoarelor secole, anatomia va incepe sa coboare treapta cu treapta catre simplitate, si totul din vina omului. Voi incerca sa-mi sustin afirmatia.

Sunt numeroase discutii contradictorii in ceea ce priveste modul in care anatomia a atins gradul suprem de dezvoltare actuala, specific omului. Nu voi insista asupra niciuneia din cele doua teorii:creationista/evolutionista ,dar sa presupunem ca ambele ar fi de luat in mod egal in considerare( Darwin afirmă că formele de viaţă inferioare au evoluat, prin nenumărate forme intermediare, către forme de viaţă superioare. Această transformare a durat milioane de ani, timp în care pământul a fost populat de o multitudine de forme intermediare care s-au născut, au trăit şi au murit; asa ar fi aparut si forma de viata suprema-omul; de cealalta parte, creaționismul este credința că universul și toate formele de viață au fost create de Dumnezeu).

Cert este faptul ca toata complexitatea anatomiei este pe cale sa se prabuseasca si sa putem discuta de o involutie in adevaratul sens al cuvantului. Care dintre organe ar putea suferi o involutie si de ce? Sa analizam cateva exemple, unele strict personale:

1. In ceea ce priveste creierul uman , in cadrul scolilor de psihologie, de-a lungul timpului, au existat doua orientari complet diferite privind configurarea acestuia. Pe de o parte, se sustinea faptul ca aceasta dezvoltare este determinata de factorii genetici, pe de alta parte, se demonstra ca dezvoltarea se datoreaza factorilor de mediu (experientele sau stimulii pe care ii pune la dispozitie mediul in care se dezvolta omul respectiv). Dupa zeci de ani de intrebari si controverse, cercetarile efectuate au demonstrat ca un rol esential il au atat factorii genetici (genele stabilesc cadrul general al dezvoltarii abilitatilor mentale), cat si experienta avuta de om, mai ales pana in momentul maturizarii scoartei cerebrale.

Prin urmare, o persoana care din punct de vedere genetic este normala, daca si-a petrecut prima parte a vietii intr-un mediu lipsit de stimulii necesari dezvoltarii – claustrata intr-o camera intunecoasa si goala sau lipsita complet de o prezenta umana sau de experienta lumii inconjuratoare – atunci nu-si va mai dezvolta normal creierul, nici din punct de vedere morfologic, nici fiziologic

In experimentele facute pe animale (pasari, soareci), s-a constatat ca acelea care erau tinute in custi goale, intr-un mediu sarac in stimuli, aveau un creier diferit din punct de vedere structural de cele care erau tinute intr-un mediu bogat in stimuli, in asa fel configurat incat sa atraga sau sa oblige la desfasurarea anumitor activitati . S-a observat aparitia unei diferente semnificative atat in greutatea creierului (care este desigur mai mare la animalele crescute in mediul bogat in provocari, care au avut posibilitatea de a se juca), cat si o diferenta in structura morfologica a acestuia (o cantitate redusa sau absenta unor enzime in creierul animalelor private de stimulii necesari.

Ulterior, prin diferite experimente, s-a dovedit ca si in cazul oamenilor se poate constata acelasi fenomen. Spre exemplu, au fost observate doua grupe de copii pe o perioada indelungata. Din prima grupa faceau parte copii crescuti in mediul familial, care au avut parte de o experienta de viata obisnuita, in conditiile unei familii normale. Cealalta grupa era alcatuita din copii crescuti in sali de spitale, in orfelinate sau claustrati in camere intunecoase, privati de stimulii sau provocarile unui mediu uman si natural normal – persoane care sa le acorde atentie, dragoste, dialog, contactul cu natura, joaca etc. Observatiile facute au aratat ca acei copii care au petrecut cativa ani in astfel de locuri sarace in experiente de viata, cu toate ca la nastere erau normali, din punct de vedere neurologic, dupa cativa ani, au ajuns la un grad de inapoiere mentala similar unei nedezvoltari structurale a encefalului (congenitala sau cauzata de anumite boli sau accidente). Astfel, studiile i-au condus pe cercetatori la concluzia ca experientele de mediu au un rol fundamental in dezvoltarea structurala a creierului.

Iata deci,creierul uman ar putea fi o victima a involutiei,in lipsa in primul rand a factorilor de mediu ce ar putea influenta dezvoltarea lui.Dar ce anume ar determina acest lucru? Exemplele sunt multiple, in lume la ora actuala se tinde catre o robotizare in toate domeniile,fiind inventate din ce in ce mai multe lucruri „benefice” pentru comoditatea intelectuala si fizica a omului,cu consecinte grave asupra stimularii gandirii care reprezinta unul din factorii cheie in dezvoltarea creierului.

In privinta involutiei creierului uman, diverse teorii sustin faptul ca inca din Epoca de Piatra acesta a inceput sa-si piarda o parte semnificativa din volum. Potrivit antropologului Universitatii din Wisconsin John Hawks,in cadrul unei lucrari,pe langa enumerarea unei liste de schimbari produse asupra scheletului si craniului uman dupa Epoca de Piatra ,continutul cranian al omului s-a aflat intr-o dezvoltare permanenta vreme de aproximativ doua milioane de ani, de-a lungul evolutiei. Dar, la un moment dat, a inceput manifestarea procesului invers. Din date propriu-zise reiese ca in ultimii 20.000 de ani, volumul mediu al creierului uman barbatesc s-a diminuat, de la 1.500 centrimetri cubi, la 1.350 cc, pierzand un fragment de dimensiunea unei mingi de tenis. Creierul feminin s-a micsorat si el in proportie aproximativ similara. Iar schimbarea a avut loc indiferent de pozitia geografica - in Asia, Europa, Africa, peste tot. Mai mult, daca aceasta rata de "comprimare" isi va mentine evolutia si in urmatorii 20.000 de ani, creierele speciei noastre se vor apropia, ca dimensiune, de cele care caracterizau specia Homo erectus, o ruda care a trait cu o jumatate de milion de ani in urma si care avea un volum cerebral de numai 1.100 cc.

Conform unor teorii, misterul creierului micsorat ar avea ca raspuns faptul ca un craniu de mari dimensiuni ar fi fost necesar supravietuirii in Paleoliticul Superior, perioada caracterizata de frig si de activitati exterioare caminului. O alta perspectiva sustine ca craniile s-au dezvoltat pentru a se adecva unei diete bazate pe iepuri, caprioare, vulpi si cai. Prin urmare, pe masura ce hrana noastra a devenit mai usor de consumat, si capetele noastre s-ar fi oprit din crestere. In plus, se pare ca, pe masura ce societati complexe au inceput sa se formeze, creierele "au intrat la apa", deoarece oamenii nu mai aveau nevoie sa fie atat de inteligenti pentru a supravietui.

2. Sistemul muscular. Obezitatea ameninta populatia lumii, factorul de risc principal fiind lipsa activitatilor fizice.Stimularea comoditatii fizice va fi fatala pentru dezvoltarea musculara.Incetul cu incetul numarul sarcomerelor,al jonctiunilor neuro-musculare s-ar diminua,neavand nevoie de contractii puternice,de lunga durata,de o inervatie complexa sau de un debit sangvin de repaus de 15-20%.

3. La o masa musculara care ar diminua cu mult sub 40% din greutatea corporala de ce am avea nevoie de un schelet atat de bine dezvoltat,de articulatii mobile?

4. Aparatul digestiv.Stresul este dusmanul omului zilelor noastrea si recunoastem cu totii de cate ori am neglijat o masa din lipsa timpului. Nu vreau sa spun ca nu vom mai manca,ci doar ca hrana noastra se poate limita la o simpla pastiluta care sa satisfaca nevoile organismului in mare masura.Este poate o consecinta a lipsei timpului pentru o masa in viitoul indepartat,in care vom uita de noi,de nevoile noastre.Poate ca si acum o mica parte din ceea ce am spus este adevarat.Sa ne gandim la principalele vitamine si minerale pe care preferam sa le luam dintr-o simpla pastiluta in locul fructelor si alimentelor esentiale. Asadar vom manca din ce in ce mai rar,mai putin.Oare vom mai avea nevoie de un aparat digestiv atat de complex,de dezvoltat,cu o capacitate de stocare ca cea de acum? Ne vor fi utile toate functiile sale secretorii si abundenta de enzime? Nu. Absorbtia se va reduce dramatic.Vascularizatia bogata a tractului gastrointestinal se reflecta tocmai in functia de absorbtie si implicit in hranirea organelor dezvoltate adaptate.

5. Rinichii si caile urinare nu ar mai avea asupra a ce sa-si exercite functia complexa,si ar putea fi de asemenea supuse procesului de involutie.

6. Sistemul cardiovascular. Aparatul digestiv se va detasa de bogata vascularizatie.Diminuarea masei musculare, dezvoltarii creierului si functiei renale va avea de asemenea consecinte asupra vascularizatiei.Oare vom mai avea nevoie de ~12.000 km de vase sangvine? In ~ 75 ani inima pompeaza o cantitate de sange care ar corespunde unui lac de ~ 1 km lungime/40 m latime/10 adancime,bineinteles intr-o retea vasculara complexa a carei involutie o va determina si pe cea a cordului.

Cam aceasta ar putea fi ideea unei involutii anatomice in decursul urmatoarelor secole: societatea va fi formata probabil din barbati si femei cu aceeasi infatisare ca si acum dar cu o anatomie complet simplificata…

Sursa: MedicalStudent.ro

Also on Fandom

Random Wiki