FANDOM


Glosar 1 Edit

Această secţiune este adresată în special celor neiniţiaţi cu terminologia de specialitate.

În orice domeniu de activitate există de obicei un vocabular care este folosit pentru a comunica mai eficient ideile, conceptele şi pentru a uşura întelegerea subiectelor puse în discuţie. Din acest punct de vedere, speologia nu diferă cu absolut nimic. Termeni precum "incaziune", "diaclaza" sau "TSA" îi pot pune în încurcatură pe cei ce fac primii paşi pe această cale.

Fără a avea pretenţii de dicţionar speologic, această secţiune a site-ului este un mic ajutor pentru cei ce vor să ştie mai multe despre speologie şi alte activităţi adiacente, cum ar fi: geologie, biologie, paleontologie, alpinism, carstologie, mountaneering etc.

În prezent acest glosar, cu variate surse bibliografice, conţine un număr - insuficient, credem noi - de peste 400 de termeni speologici, montani sau din alte domenii adiacente speologiei, care sperăm să fie utile în primul rând celor ce doresc să se iniţieze în speologie.

Vă rugăm să ne corectaţi micile inexactităţi inerente acestui demers şi să ne ajutaţi să completăm această listă, contactându-ne la speologie@alpinet.org. Vă mulţumim anticipat!
Abrevieri folosite:
Acr. = acronim
Alp. = alpinism
Biol. = biologie
Bios. = biospeologie
Car. = carstologie
Geog. = geografie
Geol. = geologie
Inv. = învechit
Livr. = livresc
Pop. = popular
Reg. = regionalism
Speol. = speologie


Abrupt - (Geog.) - portiune de teren sau perete foarte inclinat sau vertical.
Ac - (Alp.) - stanca inalta, varf de forma ascutita (ex. Acele Morarului, Acul Cleopatrei).
Afloriment - (Geol.) - locul, in vaile riurilor, ripe, cariere etc,unde sint dezgolite oarecare roci ale scoartei terestre.
Albie minora - (Geog.) - canalul de scurgere al unui rau la debite medii.
Alogena - (Geog.) - care se deosebeste prin natura si origine de mediul in care se afla.
Alohton - (Geol.) - (material) de provenienta straina; adus de agenti de transport (apa, vant) in interiorul galeriei.
Alpin - (Geog.) - zona cea mai inalta a unui munte, incepand de la circa 1900 m altitudine.
Alpinism - (Geog.) - exercitiu fizic derivat din pasiunea pentru ascensiunile in zonele cele mai dificile ale unui munte. Etimologic - ascensiune de orice grad in Muntii Alpi.
Altiplanatie - (Geog.) - procesul de nivelare in mici trepte, a reliefului pe versantii montani, sub actiunea alterarii si dezagregarii ciclice a inghetului si dezghetului. Se realizeaza trepte, terase si umeri.
Altiplanatie - (Geog.) - Procesul de nivelare in mici trepte, a reliefului pe versantii montani, sub actiunea alterarii si dezagregarii ciclice a inghetului si dezghetului.
Alumina - (Geog.) - oxid natural de aluminiu, a carui forma cristalizata este corindonul.
Aluvionare - (Geog.) - depunere de aluviuni; Concentrare a minereurilor si a carbunilor efectuata in jgheaburi cu ajutorul unui curent de apa, materialele depuiindu-se in ordinea greutatii lor specifice.
Aluviune - (Geog.) - material detritic (mil, nisip, pietris) transportat si depus prin actiunea apelor curgatoare.
Ament - (Biol.) - inflorescenta din flori foarte mici, insirate pe o axa si atarnand ca un ciucure.
Amfiboli - (Geog.) - grup de minerale, componente principale ale rocilor magnetice, constituite din metasilicati.
Amonte - (Geog.) - catre originea unui curs de apa sau a unei vai in sens invers curgerii apei.
Amorf - (Geol.) - care nu cristalizeaza, nu are forma precisa.
Andezit - (Geog.) - roca magmatica efuziva de culoare cafenie-cenusie pana la neagra (cea mai raspandita roca din lantul neoeruptiv Calimani-Gurghiu-Harghita).
Antibiotic - (Biol.) - substanta care are un efect bacteriostatic supra dezvoltarii anumitor microbi.
Anticlinal - (Geol.) - Parte ridicata in sus, in forma de bolta a unei cute sedimentare, compusa din flancurile anticlinalului si creasta (axa sau sarniera) anticlinalului (axa mediana a boltii).
Antropic - (Geog.) - forma de relief datorata actiunii omului (asupra reliefului, vegetatiei, faunei, peisajului geografic etc); eroziune declansata de om in urma distrugerii covorului vegetal sau a altor actiuni de exploatare nerationala a mediului.
Antropogen - (Geog.) - (In sintagma fenomen antropogen) fenomen datorat actiunii omului, cu urmari asupra reliefului, vegetatiei si climei.
Apa curgatoare - (Geog.) - apa care are un curs continuu; curge tot timpul.
Apa freatica - (Geog.) - panza de apa subterana provenita din apa de infiltratie, din care se alimenteaza izvoarele si fantanile.
Ape de adancime - (Geog.) - ape ale caror cursuri sau bazine, in cazul lacurilor subterane, se afla in totalitate sau partial la o distanta mai mare sau mai mica de suprafata pamantului.
Apnee - (Speol.) - oprire voluntara a respiratiei; vezi si scufundare in apnee
Arcada - (Geog.) - element de relief in forma de arc intalnit, in general, in zonele calcaroase si rezultind din actiunea de dizolvare a apelor meteorice (cele care cad din cer).
Areal - (Biol.) - zona de raspandire a unei specii vegetale sau animale.
Argila - (Geol.) - roca sedimentara alcatuita din silicati de aluminiu, foarte raspindita in natura si folosita in olarie.
Argiloiluviere - (Geog.) - proces pedogenetic caracterizat prin translocarea mecanica a particulelor argiloase dintr-un orizont superior (eluvial) intr-un orizont inferior (iluvial).
Asigurare - (Alp.) - mijloc de evitare sau limitare a caderii alpinistilor. Se realizeaza cu ajutorul cordelinelor, carabinierelor, pitoanelor, pioletilor cu caracter fix (in locurile de regrupare sau odihna) si caracter mobil (in ascensiune).
Atmosfera - (Geog.) - Invelisul de aer mentinut in jurul Pamantului de forta gravitatiei.
Aureola mofetica - (Geog.) - suprafata din jurul unui masiv de roci vulcanice unde au loc manifestari postvulcanice, de regula activitati mofetice si de mineralizare a apelor subterane.
Autofilare - (Alp.) - manevrarea corzii in scopul autosustinerii in catarare.
Aval - (Geog.) - catre punctul de varsare al unui curs de apa.
Aven - (Car.) - cavitate naturala cu devoltare predominant verticala.
Aven - (Speol.) - adancitura in sol (put) de forma cilindrica, in general verticala, formata prin dizolvarea rocilor calcaroase sau prin prabusirea tavanului unei pesteri sau doline.
Azimut - (Geog.) - unghiul dintre directia spre un obiectiv fix si directia nord (indicată de busola).
Baikalian - (Geol.) - faza veche de miscari tectonice ce a avut loc in era proterozoica.
Batca - (Reg.) - varf de munte impadurit; magura.
Batiala - (Geol.) - (despre o regiune) portiune de mare sau ocean care corespunde cu taluzul continental (aproximativ intre 200 si 2500 m)
Batolit - (Geog.) - corp intrusiv (granite, granodiorite, etc) de mari dimensiuni (peste 1.000 kmp) format prin patrunderea si racirea magmei in scoarta terestra; Cand batolitele au sub 100 kmp. se numesc stokuri. Cand are forma de lentila patrunsa intre strate si mentine legatura cu vatra magmatica, stocul se numeste lacolit.
Bavareza - (Alp.) - tehnica de catarare libera in opozitie, constand in actiunea prizelor de mana si apasarea in prizele de picior.
Bazalt - (Geog.) - roca magmatica efuziva bazica, dura , compusa din minerale bogate in magneziu si fier, de culoare cenusie-inchisa spre neagra, uneori brun-cenusie.
Bazin hidrografic - (Geog.) - suprafata totala de teren de pe care isi colecteaza apele (se dreneaza) un curs de apa si afluentii sai.
Biogen - (Biol.) - (Despre roci) care rezulta din tesuturi vii.
Biogeneza - (Geog.) - teorie dupa care orice fiinta ia nastere din alta fiinta.
Biogeografie - (Geog.) - stiinta care studiaza repartitia organismelor animale si vegetale pe suprafata pamantului.
Biosfera - (Geog.) - totalitatea vietuitoarelor de pe Pamant care impreuna cu toate elementele necesare vietii formeaza un invelis specific, alaturi de hidrosfera, litosfera si atmosfera.
Biospeologie - (Geog.) - ramura a biologiei care studiaza fauna pesterilor.
Brana - (Alp.) - fasie de teren ce incinge un versant abrupt, intrerupand continuitatea acestuia in plan vertical; poteca ingusta intr-un perete stancos si abrupt.
Brau - (Geog.) - brana de mari dimensiuni.
Brecie - (Geol.) - roca sedimentara formata prin cimentarea unor fragmente colturoase din alte roci, diferite ca origine.
Briza - (Geog.) - vant regulat care sufla la tarmul marii, ziua spre uscat, iar noaptea spre mare.
Bucla - (Alp.) - bucata de coarda sau chinga, avand capetele innodate sau cusute intre ele.
Bunget - (Geog.) - padure deasa, foarte greu de strabatut.
Calcar - (Geol.) - roca sedimentara ce ia nastere in procese chimice, biogene si organogene, putand aparea si in forma metamorfica (marmura); roca cimentata constituita din carbonat de calciu; dupa provenienta se deosebesc calcare de precipitatie fizico-chimica (oolitice) si organogene (formate din resturile scheletelor calcaroase ale unor alge si animale nevertebrate).
Caldare - (Geog.) - vale priporoasa, de obicei cu pereti din stanca sau bolovanis.
Caldare glaciara - (Geog.) - forma de relief adancita in amfiteatru, dezvoltata izolat sau in ansambluri complexe, reprezentand in cadrul unei vai glaciare nucleul ei de formare si treapta ei cea mai inalta.
Caldera - (Geog.) - depresiune larga situata in partea superioara a unui con vulcanic, de forma circulara cu diametrul de cativa km, in care se afla unul sau mai multe conuri vulcanice mai mici.
Cambisoluri - (Geog.) - cuprind solurile brune si brune acide, caracterizand Subcarpatii, munti josi si mijlocii. Clasa de soluri care include solurile cu orizont B cambic.
Cambrian - (Geol.) - perioada geologica din prima parte a erei paleozoice (era veche a formarii Terrei si aparitiei vietii)
Campie - (Geog.) - intindere vasta de pamant fara accidente insemnate de teren.
Campie tabulara - (Geog.) - campii formate datorita migrarii orizontale si adancirii raurilor mari acoperite cu loess.
Canion - (Geog.) - portiune de vale adanca si ingusta, de natura eroziva, cu versante abrupte si cu fundul ingust, de obicei ocupat in intregime de albia minora a unui rau.
Caolin - (Geog.) - argila cu grad mare de puritate, de culoare alba - usor galbuie, constituita aproape in exclusivitate din caolinit (silicat bazic de aluminiu), formata prin alterarea rocilor bogate in feldspati sau alti alumosilicati sub actiunea apei, oxigenului si bioxidului de carbon.
Carabiniera - (Alp.) - inel metalic ce serveste la atasarea de pitoane a corzilor sau scaritelor.
Carbune - (Geog.) - roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, formata prin carbonizarea resturilor vegetale si folosita drept combustibil.
Carpatic - (Geog.) - (in sintagma tip carpatic) tip de relief montan caracterizat prin combinarea formelor rezultate din structuri cutate complexe, din inaltari si scufundari ale unor blocuri hercinice, din vulcanisn si suprafete de nivelare.
Carst - (Geog.) - denumire generica data unei regiuni cu relief caracteristic format in roci solubile (calcare, dolomite, sare, gips) prin procese de dizolvare, de precipitare, cat si prin eroziune. . Sub actiunea apelor de suprafata se formeaza exocarstul (lapiezuri, doline, polii, chei etc), iar cursurile subterane dau nastere endocarstului (avene, pesteri etc). Termen generalizat de la Podisul Karst, din Iugoslavia.
Carst fosil - (Geog.) - carst ingropat sub sedimente mai noi.
Carstologie - (Geog.) - stiinta care se ocupa cu relieful format pe roci solubile, avand la baza ca agent principal dizolvarea.
Cascada - (Geog.) - cadere de apa ce se produce in punctul unde albia raului prezinta o diferenta de nivel.
Catena - (Geog.) - lant de incretituri ale scoartei pamantesti, formata cam in acelasi timp.
Cereal - (Geog.) - grupa de plante agricole (alimentare si furajere) din familia gramineelor.
Cernoziom - (Geog.) - pamint negru , deosebit de fertil, care se gaseste mai ales in regiunile de stepa.
Cernoziom levigat - (Geog.) - Tip de sol din clasa molisolurilor.
Chei - (Geog.) - sector ingust dintr-o vale cu versanti stancosi, inalti si abrupti (formati indeosebi din roci calcaroase)
Cheie de picior - (Alp.) - intepenirea piciorului intr-o fisura pentru realizarea unei prize (in alpinism sau escalada sportiva).
Circ glaciar - (Geol.) - Depresiune circulara in regiunile inalte ale muntilor , formata prin eroziune sau prin actiunea unui ghetar.
Clabucet - (Reg.) - munte de forma rotunda acoperit cu paduri. Ex.: Clabucetul Baiului.
Clastocarst - (Car.) - vezi Pseudocarst
Clima - (Geog.) - totalitatea proceselor si fenimenelor meteorologice caracteristice unei regiuni gografice.
Clin - (Geog.) - panta cu inclinatie variabila a unui munte sau a unei vai.
Coarda - (Alp.) - funie folosita de alpinisti in asigurarea catararii, coborarii in rapel, confectionata prin impletirea unor fibre sintetice rezistente (8 - 12 mm)
Coasta - (Geog.) - versant, panta a unui deal sau munte
Colilie - (Geog.) - numele mai multor specii de plante erbacee cu tulpini subtiri, inalte, cu peri albi in varful semintelor.
Colmatare - (Geog.) - proces de umplere cu aluviuni, aduse de apele curgatoare, a unei depresiuni, zone lacustre, lac antropic, balta, lunca, sau chiar albia unui rau.
Colt - (Geog.) - varf stancos care face parte dintr-un munte.
Coltar - (Geog.) - dispozitiv cu colti de otel care se aplica pe bocanci pentru o mai mare aderenta la zapada intarita sau la gheata. Poate avea 10 sau 12 colti.
Compartimente morfostructurale - (Geog.) - sectoare de relief generate prin efectul influentei exercitata de tipul de structura geologica
Compartimente morfotectonice - (Geog.) - sectoare de relief generate de efectul miscarilor tectonice
Concretiuni - (Geog.) - forme diverse de depunere a carbonatului de calciu ("lapte de piatra") pe peretii unei unei pesteri, ca urmare a dizolvarii calcarului de catre apele de infiltratie. Ex: stalactite, stalagmite, coloane, panze, baldachine, ghirlande, cristale etc
Conditii de mediu - (Geog.) - Totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta.
Convectie - (Geog.) - miscare verticala (ascendenta si descendenta) a aerului determinata de incalzirea inegala a straturilor inferioare ale atmosferei (convectie termica) sau de obstacolele aflate in calea aerului in miscare (convectie) dinamica. Aceasta din urma poate fi orografica, in cazul cand obstacolul este un lant montan, si frontala, cand este o masa de aer mai rece.
Cordelina - (Alp.) - coarda subtire de diametru 4 - 7 mm.
Cornisa - (Geog.) - acumulare de zapada in linia unei creste, sub forma unui iesind extins deasupra versantilor mai abrupti sau adapostiti de vant.
Cornise de zapada - (Geog.) - streasina care se formeaza obisnuit deasupra unei rupturi de panta, saritori sau pe o creasta expusa curentilor.
Coroziune - (Geog.) - actiune a vantului de slefuire a rocilor in mod diferentiat, prin intermediul particulelor de nisip, praf sau ace de gheata. Realizeaza urmatoarele forme de relief: ciuperci, babe, saltele, tigai, sfere, dreikantere etc
Coscova - (Reg.) - termen folosit pentru crov.
Crater - (Geog.) - adancitura de forma unei palnii tronconice situata la partea superioara a unui con vulcanic, de regula circulara.
Creasta - (Geog.) - limita superioara a unui masiv muntos materializata in versanti relativ abrupti
Cretacic - (Geog.) - ultima perioada a erei mezozoice.
Crevasa - (Geog.) - despicatura verticala in corpul ghetarilor datorata miscarii acestora si a plasticitatii lor reduse.
Crioplanatie - (Geog.) - proces de nivelare a reliefului sub actiunea alternarii ciclice a inghetului si dezghetului in regiunile montane.
Crivat - (Geog.) - vant puternic, rece, care sufla iarna in tara noastra dinspre nord-est.
Crov - (Geog.) - Depresiune mica, circulara sau elipsoidala, formata pe roci de tipul loessului, prin tasare, in regiune de stepa.
Cuart - (Geol.) - Mineral foarte raspindit in natura, care se gaseste in stare amorfain nisip sau cristalizat in cristale de diferite culori
Cuaternar - (Geog.) - A patra era geologica; dureaza 1,5 milioane de ani (cand se include si villafranchianul) dupa cronologia lunga, sau 500.000 ani dupa cronologia scurta si care continua si in prezent. Se deosebeste de tertiar prin aparitia glaciatiunilor si a omului; din punct de vedere tectonic este o continuare a Pliocenului. Se subdivide in moduri diferite dupa urmatoarele criterii: glaciatiuni, sedimente marine, fauna terestra, industriile umane si hominizi...
Cuesta - (Geog.) - forma de relief asimetrica avand un versant accentuat inclinat (front de cuesta), iar partea superioara prezinta o suprafata cu panta redusa, care se orienteaza ca inclinare in sens opus frontului (spinare de cuesta)
Cumpana de ape - (Geog.) - linia de separatie a suprafetelor de alimentare cu apa a doua bazine hidrografice adiacente. De regula, coincide cu coama sau creasta care dirijeaza apele de suprafata in sensuri opuse.
Curba de nivel - (Geog.) - linie curba inchisa, rezultata din sectionarea unui relief cu planuri paralele echidistante ( linia ce merge pe versantul unui munte fara a urca sau a cobori )
Curba izotermica - (Geog.) - Curba care uneste, pe o diagrama, punctele cu aceeasi temperatura ale unui proces fizico-chimic.
Curmatura - (Reg.) - portiune mai coborata a unei creste muntoase sau culmi deluroase care inlesneste traversarea acesteia; sa adanca.
Custura - (Reg.) - creasta de munte stancoasa si ascutita
Dacit - (Geol.) - roca magnetica efuziva, bazica, de culoare cenusie - inchisa sau neagra, uneori bruna cenusie.
Decapod - (Biol.) - ordin de crustacee cu zece picioare.
Declinatie magnetica - (Geog.) - Unghiul facut de meridianul locului cu linia acului magnetic.
Decrosare - (Geol.) - litoclaza ale carei flancuri sunt deplasate pe orizontala.
Defileu - (Geog.) - vezi chei, canion; sector de vale lunga, ingusta si foarte adanca, formata de un curs de apa ; trecatoare.
Dendrologie - (Geog.) - parte a botanicii care se ocupa cu studiul plantelor lemnoase.
Depozite parentale - (Geog.) - formatiuni geologice pe contul carora se formeaza soluri.
Depozite transgresive - (Geog.) - serie de depozite sedimentare formate prin transgresiune, si care incepe cu materiale grosiere (pietrisuri, conglomerate) dupa care urmeaza roci mai fine (argile, marine).
Depresiune - (Geog.) - 1. Intindere de teren inconjurata de inaltimi; 2. Presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-un loc oarecare.
Depresiuni de nivatie - (Geog.) - excavatii relativ largi si cu adancime mica, prezentand pante care converg lent spre interiorul formei de relief. Ele sunt rezultatul proceselor generate de stagnarea zapezii, efectul inghetului si al actiunii fizico-chimice a apelor ce provin din topirea zapezii.
Detritic - (Geog.) - care este compus din detritus; roca sedimentara compusa din detritus mobil sau cimentat; in sens larg (material) triturat de tipul pietrisurilor si conglomeratelor.
Detritus - (Geog.) - material rezultat din sfaramarea si distrugerea rocilor sub actiunea agentilor modificatori externi. Poate fi: mineral - din dezagregarea rocilor; sau organic - din dezagregarea cochiliilor, a scheletelor de animale si plante. Geologii impart detritusul dupa marimea particulelor in: psefite - pietrisuri; psamite - nisipuri; pelite - praf sau mal. Acestea prin cimentare dau rocile detritice: conglomerate (cand pietrisul e rotund), brecii (cand e...
Devonian - (Geog.) - (In sintagma) Perioada (sau era) devoniana (si substantivat)
Diaclaza - (Geog.) - fisura in roci, formata prin presiune sau racire, in care partile aflate de o parte si de cealalta a planului de ruptura nu s-au deplasat una fata de alta. Diaclaza este o crapatura in zoca, prin care apele din interiorul stancii pot circula si pot iesi la zi sub forma de izvor; litoclaza ale carei flancuri sunt deplasate in asa fel incat sa creeze un gol vertical.
Diageneza - (Geog.) - proces complex de transformare a unui sediment in roca, .
Diatomee - (Biol.) - clasa de alge monocelulare microscopice, cu cochilii de silice.
Diatomita - (Geol.) - sediment silicios, consolidat, format din depunerea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur.
Dolina - (Car.) - microdepresiune in forma de palnie, rezultata prin dizolvarea de catre ape a rocilor solubile.
Dolina - (Geog.) - forma de relief negativa, cu infatisare elipsoidala, circulara, uneori sinuoasa, care a luat nastere pe calcare prin actiunea combinata a proceselor de disolutie, sufoziune, tasare, eroziune.
Dolomit - (Geog.) - Roca sedimentara, dublu carbonat de calciu si magneziu.
Dom - (Geol.) - Structura geologica in forma de bolta larga circulara sau eliptica.
Duna - (Geog.) - Movila (mica) de nisip formata de vint in regiunile nisipoase.
Durau - (Reg.) - parau de munte repede şi zgomotos
Ecosistem - (Livr.) - Sistem ecologic unitar, mai mult sau mai putin stabil, rezultat din interactiunile dintre organismele vii si mediul inconjurator. El reprezinta unitatea structurala si functionala de baza in ecologie si constituie un nivel superior de organizare a materiei vii (ex: lacul, padurea, pajiste, etc).
Efuziuni - (Livr.) - aparitia la suprafata scoartei terestre a lavei. Eruptii vulcanice.
Emersiune - (Livr.) - vezi exondare
Endemism - (Biol.) - planta sau animal care traieste si poate fi intalnit doar intr-un anumit teritoriu.
Endocarst - (Car.) - forme prezentate in interiorul pamantului de rocile solubile.
Eolian - (Geog.) - Care este actionat sau produs de vant.
Epirogeneza - (Livr.) - instalarea si incatusarea unui curs de apa si a vaii sale in roci dure, dupa traseul avut anterior in rocile moi situate deasupra. Totusi, cel mai adesea, supraimpunerea si epirogeneza se considera a fi acelasi lucru; prin extindere, se foloseste si relief epigenetic pentru unele forme pozitive dezvelite prin eroziune diferentiata de sub o patura mai moale de sedimente.
Epoca geologica - (Geog.) - Subdiviziunea de ordinul trei in scara geologica ( ex: Eogen, Miocen), dupa era si perioada.
Epoca geomorfologica - (Geog.) - Cea mai mare subdiviziune in scara evolutiei paleogeomorfologice (ex. epoca carpatica, dupa care urmeaza etapa, faza, subfaza.
Epoca glaciara - (Geog.) - Parte a erei cuaternare, ce corespunde, in mare, cu Paleoliticul, cand climatul s-a racit in mai multe randuri si a fost relativ umed, astfel ca s-au putut instala, pe o parte din zonele temperate, mari calote glaciare.
Era geologica - (Geog.) - Diviziune de ordinul I a timpului geologic, care se caracterizeaza prin mari evenimente geologice.
Escalada - (Geog.) - ascensiune intr-un perete de munte, in catarare libera sau cu ajutorul mijloacelor tehnice (corzi, pitoane, carabiniera).
Eustatism - (Livr.) - Miscarile pozitive sau negative de lunga durata ale nivelului oceanic. Sinonim cu eustazie.
Eustazie - (Livr.) - Vezi Eustatism.
Exocarst - (Car.) - forme prezentate la exterior de rocile solubile.
Exondare - (Livr.) - Iesirea de sub apele marii a unor parti din scoarta terestra , fie prin miscari epirogenetice pozitive, fie prin eustatism negativ, ambele ducand la o regresiune marina. Sinonim cu emersiune.
Exurgenta - (Car.) - izvor carstic, iesire la zi a apelor ce au circulat printr-un masiv de calcar; izbuc sau izvor.
Facies - (Geol.) - Totalitatea caracterelor petrografice si paleontologice ale unui depozit sau roci, determinate de conditiile genetice ale mediului in care s-au format.
Faina glaciara - (Geol.) - Fractiuni fine morenaice prin a caror frecare laminara se realizeaza polizarea rocilor sub ghetar.
Falie - (Car.) - litoclaza ale carei flancuri sunt deplasate pe verticala.
Faneata - (Biol.) - Teren in care creste iarba pentru fan.
Fata de stratificatie - (Geog.) - discontinuitate in masa rocii care este raspunzatoare pentru patruderea apei in masivele calcaroase.
Fauna - (Geog.) - Totalitatea speciilor de animale, dintr-o regiune, dintr-o anumita epoca geologica.
Feldspat - (Geol.) - Mineral cu structura lamelara , care face parte din compozitia mai multor roci , mai ales a celor eruptive.
Fenomen antropogen - (Geog.) - fenomen datorat actiunii omului cu urmari asupra reliefului, vegetatiei si climei; fenomen antropic.
Fereastra - (Reg.) - Vezi curmatura.
Filare - (Alp.) - eliberarea succesiva a corzii cu scopul asigurarii coechipierilor
Fir - (Geog.) - linia principala de desfasurare a cursului unei vai; afluent secundar al acesteia.
Firn - (Geog.) - Zapada care se pastreaza de la un an la altul, dar a carei structura si volum se modifica prin topire, recristalizare si tasare, devcenind granulara (zapada de firn sau ghiata de firn); volum important dar izolat de zapada persistenta (Firnflecken),unde stratele de zapada isi pastreaza dispunerea originala si care este capabila de oarecare actiune morfologica.
Fisura - (Alp.) - crapatura in stanca folosita la intepenirea pitoanelor sau a prizelor de catarare
Fitogeografie - (Livr.) - ramura a biogeografiei care studiaza raspandirea plantelor si comunitatilor vegetale in raport cu mediul (inconjurator) geografic. Principalele ei subramuri sunt : fitogeografia ecologica (studiaza cauzele ecologice ale raspandirii plantelor), fitogeografia floristica (studiaza arealele actuale ale plantelor), fitogeografia istorica sau genetica (studiaza raspandirea plantelor in perioadele geologice si istoria elementelor floristice si a...
Flis - (Geol.) - formatie detritica alcatuita din straturi de conglomerate, gresii, argila si marna, formate la fundul unei mari si devenit apoi, prin ridicarea acestuia, un lant muntos.
Floristic - (Biol.) - referitor la flora.
Fluvisol - (Geog.) - Unitate principala in legenda FAO, care grupeaza soluri slab dezvoltate de pe depozite recente aluviale, lacustre si marine. Sinonim cu soluri aluviale.
Foliatie - (Geol.) - Structura de detaliu a rocilor cristalofiliene si a altora, sub forma unor placi sau foite paralele. Suprafetele de foliatie pot fi plane (sisturi), osor ondulate (gresiile curbicorticale din flisul carpatic) sau puternic contorsionate. Rocile ajunse la zi se pot desface sub influenta agentilor externi.
Foraminifere - (Biol.) - ordin de protozoare marin, avand corpul acoperit cu o cochilie calcaroasa prevazuta cu orificii pentru pseudopode.
Formatie eoliana - (Geog.) - formatie geologica a carei origine se datoreste actiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vantului.
Formatiune, formatie - (Geol.) - complex de strate din scoarta Pamantului depuse intr-o anumita perioada geologica.
Fosila - (Biol.) - Organism sau rest dintr-un organism vegetal sau animal conservat in depozitele sedimentare din trecutul geologic al Pamantului.
Fractura - (Geol.) - crapatura de dimensiuni mari in masa rocii.
Fractura crustala - (Geol.) - ruptura profunda care intrerupe continuitatea rocilor din crusta scoartei terestre, si care, in unele regiuni, faciliteaza ascensiunea magmei la suprafata.
Galgoi - (Pop.) - denumire populara data izbucului
Galma - (Reg.) - denumire populara data izbucului (galgoi)
Gavan - (Reg.) - 1. Vezi Crov. Este socotit intermediar intre crov si padina. 2. Valcea in semicerc, cu fund mlastinos.
Genetic - (Geog.) - referitor la geneza, la nastere, la formare.
Genetica - (Biol.) - Disciplina care studiaza fenomenele ereditatii si variabilitatii in organismele vii.
Geneza - (Geog.) - proces de aparitie a unei fiinte sau a unui lucru; nastere, orgine.
Geogenie - (Livr.) - ramura a geologiei care studiaza originea si formarea Pamantului.
Geografie - (Geog.) - stiinta care studiaza organizarea launtrica, naturala si cea impusa de om, a mediului de la exteriorul solid al Terrei, sau spatiul terestru, ca un sistem dinamic si unitar (geografia generala), dar diversificata local si regional (geografia regionala) - Gr. Posea si altii.
Geologie - (Geog.) - Stiinta care studiaza modul de formare, alcatuirea si istoria dezvoltarii globului terestru.
Geomorfocronologie - (Livr.) - Cronologia geomorfologica intocmita pe baza ierarhizarii in timp a caracteristicilor reliefului actual.
Geomorfologie - (Geog.) - Stiinta care se ocupa cu studiul stiintific al formelor pe care le imbraca suprafata terestra, sau studiul reliefului, (descriere, geneza, evolutie, clasificare, cronologie, dinamica, actuala, mod de folosinta).
Geosinclinal - (Geol.) - bazin tectonic adanc cu apa situat la marginea platformelor continentale (blocuri de uscat terestru, rigide), care datorita scufundarii indelungate acumuleaza cantitati considerabile de materiale sedimentare. In timpul proceselor de orogeneza, prin inaltare si formare de bolti anticlinale si chiuvete sinclinale, rezulta relieful montan actual; regiuni depresionare foarte alungite si subsidente ale scoartei terestre, situate de obicei la margine...
Ghetar - (Geog.) - masa de gheata compacta naturala, permanenta, rezultata din acumularea zapezii sau inghetul apei de percolatie, si care prin tasare, topire partiala si inghet se transforma in gheata compacta.
Glaciar - (Geog.) - termen general folosit pentru toate fenomenele care se raporteaza la ghetari. De asemenea, termenul este folosit ca substantiv: epoca glaciara, perioada glaciara, actiune glaciara.
Glacis - (Geog.) - Fasie de teren cu panta lina si neteda creata la poalele unui abrupt sau a unui versant mai inclinat.
Gnais - (Geol.) - Roca metamorfica cu structura sistoasa , formata din feldspati, cuart si mica.
Gol alpin - (Geog.) - zona situata la mari altitudini deasupra limitei superioare a padurii, acoperita cu pasuni, vegetatie pitica etc, sau lipsita de vegetatie.
Grad de dificultate - (Alp.) - indicator numeric in alpinism indicand greutatea traseului de catarare; scara este de la 1 la 6 cu subdiviziunile A si B (Ex.: 5A, 3A etc)
Gradient adiabatic - (Geog.) - Variatia temperaturii in volumele de aer cu miscare convectiva adiabatica (fara schimb de caldura cu mediul inconjurator) . Dupa gradul de saturatie a aerului cu vapori de apa se disting: gradientul adiabatic uscat, propriu miscarilor verticale ale aerului uscat sau umed nesaturat si avand o valoare constanta (
Granit - (Geog.) - roca magmatica, acida, cu structura grauntoasa, cristalizata in intregime, avand ca minerale de baza cuartul, feldspatul si mica. De culoare alb-cenusie, galbuie, rosietica si mai rar verzuie. Putin carstificabila.
Grind - (Geog.) - Mica ridicatura de teren de forma alungita, care rezulta din depunerile aluvionare ale unei ape curgatoare sau ale marii.
Grohotis - (Geol.) - ingramadire de fragmente colturoase, de roci de dimensiuni diferite provenite din dezagregarea fizica si rostogolirea pe panta a stancilor.
Ham - (Alp.) - centura de siguranta croita din chinga (sub forma unui scaun in jurul coapselor)
Hatas - (Pop.) - carare ingusta, ramasa in general de pe urma trecerii frecvente a animalelor.
Hatis - (Geog.) - padure tanara, deasa, incalcita
Hemicristalin - (Geol.) - (Despre roci vulcanice) Care are structura partial cristalizata.
Hercinic - (Geog.) - (In sintagma Orogeneza Hercinica) totalitatea miscarilor de cutare a scoartei pamantului manifestata din devonian pana in permian, in urma carora s-au format o serie de munti.
Hoanca - (Car.) - termen folosit pentru vale seaca, fara urme de eroziune ale unei ape curgatoare, specifica zonelor carstice.
Holocarst - (Geog.) - carst integral, foarte dezvoltate pe verticala, in calcarele groase si pure din climatele umede sau temperate; se mai numeste si calcar dinaric.
Horn - (Speol.) - fisura verticala larga si putin adanca intr-un perete stancos; galerie cu denivelare pozitiva intr-o pestera.
Horst - (Geol.) - bloc de tip masiv muntos sau deluros, marginit de falii si ridicat in raport cu doua compartimente vecine coborate.
Huda, hudadau - (Reg.) - termen utilizat pentru pestera.
Humus - (Geog.) - amestec de substante organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc
Iaz - (Geog.) - 1. lac artificial format prin stavilirea sau abaterea unui curs de apa relativ mic si cu panta redusa; 2. Lac mic natural format in albia unui rau in spatele unui mic baraj de aluvionare, sau datorita surparii malurilor.
Iezer - (Reg.) - lac de munte, tau
Iluviere - (Livr.) - depunerea particulelor translocate, in suspensie sau in solutie, dintr-un orizont (de regula superior) al solului in altul (de regula inferior).
Incaziune - (Speol.) - prabusire a tavanului unei cavitati.
Insurgenta - (Car.) - locul de captare a unei ape de suprafata in subteran.
Interfluviu - (Geog.) - partea inalta a teritoriului dintre doua vai. In mod obisnuit interfluviu este numai fisia marginita intre doi versanti ce compun valea (aferenti la doua vai vecine); uneori se considera interfluviu si spatiul dintre doua lunci vecine. In regiunile montane interfluviile sunt sub forma de creste, culmi rotunjite sau suprafete usor ondulate (suprafete de eroziune sau podisuri inalte); in regiunile de podis si dealuri ele apar ca fisii alungite de...
Intruziune - (Geog.) - 1. procesul de patrundere a magmei prin crapaturile rocilor sau de-a lungul suprafetelor de slaba rezistenta. 2. Corp magmatic consolidat rezultat din aceasta patrundere, care imbraca forme si marimi variabile: batolite, lacolite, filoane, silluri, dyke-uri, etc
Invelis geografic - (Geog.) - stratul complex exterior al Pamantului , unde se interpatrund si se interconditioneaza litosfera, atmosfera si biosfera.
Izbuc - (Car.) - exurgenta cu debit fluctuant; punct de iesire la suprafata (la zi), ca izvoare deosebit de puternice, a cursurilor de ape subterane care strabat interiorul masivelor calcaroase.
Izogona - (Geog.) - linie de egala declinatie. Vezi declinatie magnetica.
Izopren - (Alp.) - salteluta din poliester folosit pentru termoizolare cand se doarme in cort sau direct pe sol
Izoterma - (Geog.) - Vezi linie izoterma
Izvor - (Geol.) - locul de iesire la suprafata a unei ape dintr-o panza subterana.
Jepi - (Biol.) - arbust intalnit in zonele montane inalte (jneapan)
Jgheab - (Reg.) - fagas sapat de scurgerea apelor; bustean scobit (de catre localnici, ciobani etc) prin care este deviata sau captata apa unui paraias.
Jurasic - (Geol.) - A doua perioada a Mezozoicului (dupa numele muntilor Jura).
Karen - (Car.) - vezi lapiez.
Kegel-carst - (Car.) - campuri carstice in climatul intertropical cu martori desi sub forma de turnuri (kegel).
Kimmerica - (Geol.) - faza de miscari tectonice situata la inceputul erei mezozoice.
Kiselgur - (Geol.) - roca sedimentara silicioasa, formata prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli.
Lac - (Geog.) - intindere de apa statoare situata intr-o depresiune.
Lac de acumulare - (Geog.) - Lac artificial realizat pe albia unui rau, in scopul formarii unei rezerve de apa (mai ales pentru hidrocentrale).
Lac glaciar - (Geog.) - Lac format in caldarile ghetarilor de altadata, format prin acumularea apei (provenita din ploi sau zapezi) in circurile ghetarilor cuaternari.
Lac vulcanic - (Geog.) - lac constituit in craterul unui vulcan.
Laguna - (Geog.) - Lac de litoral provenit din inchiderea totala sau partiala a unui golf de mare printr-un cordon lateral.
Lamelibranhiat - (Biol.) - (Despre moluste) Cu branhiile in forma de lamele; (La pl) Clasa de moluste cu branhii lamelare, cu corpul intr-o cohilie cu doua valve.
Laminor - (Geog.) - stramtoare orizontala de mici dimensiuni, formata de obicei pe o diaclaza orizontala
Lapiez, lapiaz - (Car.) - forme de relief in forma de santulet modelat pe calcare, formate prin dizolvarea in suprafata a calcarului, sarii sau gipsului si care se prezinta in grupuri dense, lasand adesea intre ele creste crenelate ascutite sau rotunjite dand campuri de lapiezuri, numite rascles in Jura, arrea in Pirinei si karren in Elvetia.
Laramica - (Geol.) - faza de miscari tectonice situata la sfarsitul erei mezozoice si inceputul celei neozoice.
Latitudine - (Geog.) - distanta in grade a unui punct de pe glob fata de ecuator, masurata pe meridianul locului.
Leptoclaza - (Geol.) - litoclaza de grosimea unui fir de par.
Lesivare - (Car.) - spalare (pestera de lesivare)
Liant - (Geog.) - material fluid folosit pentru a lega prin intarire bulgarii, granulele etc ale unui material organic sau mineral.
Liman fluvial - (Geog.) - lac format prin bararea gurii de varsare a unei ape curgatoare cu un grind fluviatil.
Liman maritim - (Geog.) - lac format prin bararea gurii de varsare a unei ape curgatoare cu un cordon marin.
Limonit - (Geol.) - minereu de fier format in zonele litorale ale bazinelor marine prin coagularea solutiilor coloidale sau in zonele de oxidare ale zacamintelor de sulfuri.
Linie izoterma - (Geog.) - Linie care uneste pe o harta geografica punctele terestre cu aceeasi temperatura medie a aerului, a apei sau a solului intr-o anumita perioada. (vezi si Curba izotermica)
Litoclaza - (Car.) - crapatura ce strabate rocile, discontinuitate in masa rocii.
Litologie - (Geog.) - disciplina geologica ce se ocupa cu studiul rocilor.
Litosfera - (Geog.) - invelisul exterior, pietros, al globului terestru.
Longitudine - (Geog.) - distanta in grade, masurata pe ecuator, dintre primul meridian (care trece prin Greenwich) si cel care trece prin punctul dat.
Lunca - (Geog.) - albia majora a riurilor, inundabila la debite mari. Ea reprezinta spatiul de acumulare a sedimentelor fine (nisip, argila, mal), din lungul raurilor; tip de vegetatie formata indeosebi din padure de salcii, arini, plopi etc, pe malurile unei ape curgatoare.
Lungime de coarda - (Alp.) - etapa de catarare, corespunzand ca lungime cu cea a unei coarde, in mod obisnuit de 40 de metri
Magmatism - (Geog.) - ansamblul fenomenelor legate de magma, mai ales urcarea acesteia spre sau pana la suprafata si patrunderea ei sub forma de intruziuni in interiorul scoartei.
Magnetism terestru - (Geog.) - proprietatea Pamantului de a se comporta ca un pamant cu doi poli. Acesti poli magnetici nu coincid cu cei geografic (de rotatie), cele doua axe facand un unghi de circa 11 grade. Prezenta unor particularitati geologice cum ar fi minereuri de fier importante determina schimbari locale in directia liniilor magnetice terestre, creind anomalii magnetice.
Magnitudine - (Geog.) - numar ce reprezinta enrgia dispersata de un cutremur, sau logaritmul amplitudinii maximale a miscarii masurata la 100 km de epicentru si exprimata in microni.
Magura - (Geog.) - forma de relief aproape conica ce se ridica deasupra zonei inconjuratoare. Ex. "Magura Codlei"
Mamelon - (Geog.) - Forma de relief cu aspect elipsoidal bombat, care se ridica deasupra unei culmi deluroase sau muntoase, sau deasupra unei forme plate.
Mamelon - (Speol.) - Forma de relief cu aspect elipsoidal bombat, care se ridica deasupra unei culmi deluroase sau muntoase, sau deasupra unei forme plate.
Mangan - (Geog.) - Metal alb-cenusiu, asemanator fierului. Se gaseste in diferite minerale ale scoartei, in apele marilor de unde bacteriile manganogene fac sa precipite oxizi de mangan (care mai contin si fier, nichel, cobalt) de pe fundul oceanelor.
Mansa - (Alp.) - portiune de perete cu un sistem de asigurare; este utilizata in desfasurarea antrenamentelor sau ca barem pentru admiterea in concursuri
Mare de tip continental - (Geog.) - Mare inclusa intre hotarele unui continent.
Marghile - (Geog.) - Movile mici (30-60 cm
Marmite - (Geog.) - denumite in limbaj popular "oalele gigantilor", reprezinta excavatii rotunde sau ovale sculptate de curentii turbionari ai raurilor, atunci cand apa antreneaza intr-o miscare elicoidala pietrisurile din albia unui rau.
Marmura - (Geog.) - roca metamorfica cristalizata,alcatuita din calcit sau dolomit, alba sau colorata, intrebuintata in sculptura si ca material de constructie.
Matca - (Geog.) - (in sintagma matca raului) Vezi albie minora.
Meridian - (Geog.) - Jumatatea unui cerc care intretaie suprafata terestra dupa un plan ce trece prin axa polilor. Toate meridianele sunt perpendiculare pe ecuator.
Meridianul 0 - (Geog.) - Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero
Merocarst - (Geog.) - carst incipient, limitat mai ales la unele forme de adancime, din cauza stratelor subtiri si calcarelor cu facies marnos sau cretos.
Metamorfism - (Geog.) - Totalitatea modificarilor suferite de roci ajunse la mari adancimi, sub actiunea agentilor endogeni: caldura si presiune mari, deplasarea materiei, gaze si substante minerale din adanc. O forma particulara impusa de miscarile tectonice este dinamo-metamorfismul ce are loc mai ales in lungul fracturilor.
Mezozoic - (Geog.) - vezi Secundara.
Mica - (Geog.) - Grup de minerale de siliciu si aluminiu cristalizate , care se desfac in foite de obicei elastice.
Minima termica - (Geog.) - Temperatura minima inregistrata intr-o anumita zona si perioada.
Mofeta - (Geog.) - Produs gazos, constituit in cea mai mare parte din bioxid de carbon, care strabate prin crapaturile scoartei terestre in fazele finale ale activitatii vulcanice, in regiunile vulcanice sau adiacente (aureola mofetica).
Molisol - (Geog.) - Strat de sol sau de roci care se dezgheata vara la partea superioara, devenind plastic si favorizind producerea solifluxiunilor. Se imbiba cu apa si produce solifluxiuni. (v. Gelisol).
Morena - (Geog.) - Totalitea aluviunilor glaciare pe cale de a fi transportate sau care sunt deja depuse. Se compun din blocuri mari sau mici de roci dure, uneori usor scrijelite sau tocite, amestecate haotic intr-o argila nisipoasa si in faina glaciara.
Muchie - (Geog.) - creasta ascutita marginita de pereti dificil de parcurs.
Munti vulcanici - (Geog.) - Munti de origine vulcanica.
Muscele - (Geog.) - (in sintagma dealuri muscele) Culme deluroasa cu povarnisuri domoale, caracteristica zonelor subcarpatice.
Nebulozitate - (Geog.) - grad de acoperire a cerului cu nori.
Neogen - (Geog.) - a doua perioada a erei neozoice, caracterizata prin aparitia unor vietuitoare noi, asemanatoare celor care traiesc astazi.
Neozoic - (Geol.) - A treia era geologica, socotita uneori si ultima (cand include si cuaternarul sau antropogenul), subdivizata in trei perioade: paleogen, neogen, antropogen.
Nivatie - (Geog.) - Totalitatea fenomenelor morfogenetice datorate actiunii directe a zapezii si a firnului (F.E. Matthes, 1900). Sensul a fost largit ulterior pentru totalitatea fenomenelor din regiunile unde zapada joaca un mare rol (E. de Martonne, 1947), exceptand insa actiunea ghetii; mai recent, se intelege prin forma nivala acele fenomene ce se datoresc frigului si inghetului apei (criergie), denumite si periglaciare.
Obarsie - (Geog.) - portiunea de inceput a unei vai, unde se formeaza apa care o strabate (Ex.: Obarsia Ialomitei)
Ogas - (Geog.) - curs de apa temporar avand dimensiuni mai mici decat un torent.
Oligotrofa - (Geog.) - saraca in elemente minerale.
Opt de rapel - (Alp.) - cel mai popular sistem de franare, turnat din aluminiu, rezistent la soc, are forma de opt.
Orogeneza - (Geog.) - (in sensul cel mai larg) procesul de geneza a reliefului; nasterea muntilor. In acest ultim inteles, procesul de orogeneza are doua perioade: tectogeneza sau structogeneza (cind are loc cutarea sedimentelor dintr-un geosinclinal); morfogeneza (inaltarea sedimentelor si a fundului geosinclinalului peste nivelul marii).
Orografie - (Geog.) - sistemul formelor de relief care caracterizeaza o zona montana de mai mare intindere
Ostrov - (Geog.) - insula (in mare); insula mica, adesea plutitoare, intr-o apa curgatoare.
Padina - (Reg.) - termen folosit pentru crov; mic platou pe varful unui deal sau munte (Ex.: Padina lui Calinet)
Paduri de lunca - (Geog.) - Paduri de suprafata mica situate in lunci, compuse din "iubitori de umezeala": salcie si plop.
Paleolitic - (Geog.) - epoca de cultura umana - epoca veche a pietrei- cand se face trecerea de la prehominizi la Homo sapiens, cand apar, primele unelte facute de om (Homo faber) din cremene (silex sau alte roci dure. S-a derulat inainte si in timpul glaciatiunilor (Gunz-Wurm) aproximativ intre 1.850-2 milioane ani si 10.000-8.000 i.Chr.
Paleontologie - (Geog.) - Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul organismelor animale si vegetale si vegetale care au trait in trecutul geologic si care s-au pastrat ca fosile in sedimentele scoartei.
Paleosol - (Geog.) - Sol al carui profil s-a format total sau partial in alte conditii de pedogeneza decat cele actuale.
Paleozoic - (Geog.) - Prima era geologica ce incepe cu aparitia primelor fosile identificabile. A durat aproape 400 milioane de ani, a avut doua cicluri orogenetice (caledonic si hercinic) si se imparte in urmatoarele perioade: cambrian; ordovician; silurian; devonian; carbonifer; permian.
Pannonian - (Geog.) - etaj geologic incadrat intre sfarsitul miocenului si inceputul pliocenului (in cadrul erei neozoice)
Panza de sariaj - (Geol.) - Vezi Sariaj
Paralela - (Geog.) - fiecare din cercurile imaginare determinate de intersectia globului pamantesc cu planuri perpendiculare pe axa polilor.
Pas - (Geog.) - zona de trecere de pe un versant pe altul, folosindu-se o sa sau o curmatura; drum ingust intre munti; trecere (defileu).
Pasune - (Geog.) - loc acoperit cu vegetatie ierboasa, unde pasc vitele; iarba de pe acest loc.
Pediment - (Geog.) - forme de eroziune si acumulare dezvoltate in conditiile unui climat arid; ele se dezvolta in jurul unor "munti" insulari (inselberguri); suprafata de eroziune locala, usor inclinata (1-7%) si dezvoltata pe roci masive, rezistente, mai ales pe roci cristaline de tipul granitului; echivalat adesea cu glacisul de eroziune in roci dure, sau glacisul pietros.
Pedologie - (Geog.) - stiinta care se ocupa cu studiul solului sub toate aspectele sale (geneza, morfologie, proprietatii, clasificare, raspandire, utilizare, ameliorare)
Pegmatit - (Geog.) - vezi Granit.
Peneplena - (Geog.) - campie usor valurita ce s-a format printr-un indelungat proces de eroziune si care pastreaza din loc in loc reliefuri reziduale care nu au fost nivelate, numite martori de eroziune.
Periglaciar - (Geog.) - In sens propriu, semnifica fenomenele ce se extind in vecinatatea unui ghetar; sensul general actual este mult mai larg, referindu-se la sistemul morfogenetic, formele de relief si structurile din sol, in care rolul principal il joaca inghetul apei in sol si subsol.Este specific acelor regiuni unde iarna este lunga si cu inghet prelungit, iar vara se face putin simtita, cum ar fi zona tundrei, sau etajul alpin din, din muntii inalti, situat...
Permian - (Geog.) - ultima perioada a erei paleozoice. Vezi Paleozoic.
Pestera - (Geog.) - orice cavitate naturala cu o dezvoltare mai mare de 5 metri si suficient de mare, in sectiune, pentru a permite accesul omului.
Pestera emergenta - (Geog.) - pestera cu un rau subteran iesind din ea.
Picior de munte - (Geog.) - partea inferioara, in general impadurita, a unei spinari de de munte, ramificata dintr-un varf de pe culmea principala.
Piemontana - (Geog.) - (despre o campie) piemonturile si campiile piemontane sunt acumulari de sedimente (in general pietrisuri si nisipuri), depuse la marginea unei unitati in inaltare de o retea hidrografica cu caracter torential.
Pierdere - (Geog.) - fenomen specific regiunilor carstice, constand din disparitia de la suprafata pamantului a unui curs de apa prin ponoare, sorburi, pesteri, sau prin infiltrare treptata in prundisul albiei.
Piolet - (Geog.) - instrument asemanator unui tarnacop utilizat indeosebi pentru escaladare in zonele acoperite cu zapada sau gheata
Piroclastite - (Geog.) - roci formate din particule solide (fragmente de lava intarite si de roci dislocate ca urmare a eruptiilor vulcanice)
Piroxeni - (Geol.) - grup important de silicati complecsi ce intra in compozitia multor roci magmatice.
Piton - (Alp.) - cui metalic cu forme diverse, ce se intepeneste prin batere in fisurile stancii; este prevazut cu ureche sau inel
Plai - (Geog.) - 1. Culme sau suprafata montana, sau de deal, prelunga si domoala, obisnuit cu pasune si cu drum; fata unui munte sau deal inalt, cu pante usor de urcat; culmi muntoase nivelate de eroziune si inclinate usor intr-o singura directie, specifice mai males supraftelor medii carpatice; 2. Drum pe coasta unui munte. 3. (reg) Campie. 4. (reg) Tinut sau meleaguri (natale).
Platforma continentala - (Geog.) - fasie care, incepand de la tarm spre largul marii pana la o adancime de circa 200 m se defasoara sub nivelul apei.
Platou - (Geog.) - vezi pod.
Platou carstic - (Car.) - platou (podis) cu formatiuni carstice: pesteri, doline, avene, ponoare, vai oarbe, lapiezuri etc
Pleistocen - (Geol.) - vezi Cuaternar.
Pliocen - (Geol.) - a doua epoca a neogenului (dupa miocen) in care a avut loc o intensificare a eruptiilor vulcanice. Vezi si Tertiar
Plotun - (Inv.) - termen din vechime pentru elan
Pluvial - (Geog.) - cauzat de apa ploilor; avand originea in ploi.
Pod - (Geog.) - suprafata inalta, aproape plana sau usor valurita, situata in zona de maxima altitudine a unui masiv muntos.
Podis - (Geog.) - forma de relief de mare intindere, aproape plana, situata la o anumita altitudine.
Polie - (Car.) - depresiune carstica sau campie carstica de mari dimensiuni, incadrata complet intre abrupturi calcaroase sau trepte antitetice pe fundul careia curge o apa care in mod obisnuit se pierde prin percolatie, dar care la viituri umple depresiunea formand un lac temporar.
Polimetale - (Geol.) - (despre minerale, minereuri, zacaminte) Care contine mai multe metale, din care se pot extrage mai multe metale.
Ponor - (Geog.) - loc de captare al unei ape de suprafata in subteran realizata pe rupturi sau fete de stratificatie impenetrabile pentru om.
Popistau - (Reg.) - termen folosit pentru pestera sau aven.
Populatie - (Geog.) - totalitatea oamenilor care locuiesc pe un anumit teritoriu, intr-o tara, localitate etc
Portal - (Car.) - gura de intrare (monumentala) a unei pesteri de mari dimensiuni.
Povarnis continental - (Geog.) - panta inclinata cu care se termina platforma continentala. Sinonim taluz continental, panta continentala.
Pozitie geografica - (Geog.) - locul pe care-l ocupa o tara, o regiune pe glob; latitudine, longitudine, continent, emisfera etc
Precambrian - (Geog.) - cea mai veche era geologica ale carei terenuri nu au urme de vietuitoare, sau prezinta organisme greu de clasat (alge sau celule). In partea superioara este limitata de cambrianul inferior, cand au aparut primele fosile identificabile. Sininim cu algonkian.
Presiune - (Geog.) - forta exercitata asupra unei suprafete (apasare).
Priza - (Alp.) - proeminenta, scobitura sau fisura in stanca folosita la escalada.
Proluviu - (Geog.) - depozit continental cladit la baza versantilor, transportat de torenti si siroaie. Se compune din pietris putin rulat, nisip si argila si imbraca forma unor conuri de dejectie. Impreuna cu materialele coluviale se ingemaneaza si formeaza trene sau glacisuri proluvio-coluviale sau coluvio-proluviale, dupa predominarea unuia sau celuilalt.
Proterozoic - (Geol.) - vezi Precambrian.
Pseudocarst - (Car.) - carst format in loess, tufuri, aglomerate vulcanice.
Rapel - (Alp.) - coborare prin alunecare pe o coarda cu ajutorul unui sistem de franare, numit opt de rapel. Acest dispozitiv permite recuperarea coardei dupa terminarea coborarii.
Regresiune marina - (Geog.) - proces de retragere a apelor marii de pe portiuni intinse ale scoartei terestre, provocata de ridicarea uscatului.
Relict - (Biol.) - specie de planta sau de animal care constituie o ramasita a unei faune sau a unei flore diparute.
Relief antropic - (Geog.) - relieful format sau care reflecta totalitatea transformarilor mari datorate omului: lacuri artificiale, cariere, baraje, diguri, halde de steril etc
Relief carstic - (Car.) - relief specific regiunilor cu roci solubile(calcar, sare, gips); inglobeaza atat forme endocarstice cat si exocarstice generate de actiunea de dizolvare si de circulatie a apei la suprafata sau pe canale subterane.
Relief de modelare ciclica - (Geog.) - rezultatul modelarii subaeriene indelungate, exercitata de ansamblul factorilor morfogenetici asupra substratului anterior (format din roci si forme de relief). Se poate ajunge la erodarea totala a reliefului anterior, formandu se o peneplena.
Relief fluviatil - (Geog.) - tip de relief care cuprinde sistemul de vai, terase, lunci.
Relief glaciar - (Geog.) - relief format pe muntii inalti in timpul racirii climatice din Cuaternar; in relieful actual se recunosc cicluri glaciare continuate peste praguri cu vai glaciare care au in partea terminala acumulari de morene.
Relief litoral - (Geog.) - tip de relief care se intilneste in tara noastra sub forma deltei (Delta Dunarii), lagunelor (sistemul Razim Sinoe) si a tarmului inalt (cu faleza) si care caracterizeaza zona litorala de la sud de Capul Midia. In prelungirea submarina a reliefului litoral, exista o cimpie litorala submersa care formeaza platforma continentala a Marii Negre.
Relief negativ - (Geog.) - clasificat dupa un plan mediu de referinta, relieful poate fi pozitiv: munti, interfluvii, continent, etc; negativ: depresiuni, vai, bazine oceanice, etc
Relief petrografic - (Geog.) - ansamblul formelor care au un aspect exterior influentat predominant de alcatuirea geologica (petrografica) a rocilor subiacente.
Relief pozitiv - (Geog.) - clasificat dupa un plan mediu de referinta, relieful poate fi: pozitiv: munti, interfluvii, continent, etc; negativ: depresiuni, vai, bazine oceanice, etc,
Relief structural - (Geog.) - ansamblul formelor care au un aspect exterior determinat in principal de modul de aranjare a stratelor, deci de "structura" lor geologica.
Relief vulcanic - (Geog.) - relieful vulcanic este un relief atit structural si petrografic, cit si un relief de "constructie", formele majore (conurile vulcanice) fiind datorate urcarii magmei la suprafata.
Resurgenta - (Car.) - izvor carstic a carui insurgenta este cunoscuta.
Retea hidrografica - (Geog.) - totalitatea unitatilor hidrografice cu caracter permanent sau temporar din cuprinsul unui bazin hidrografic (sunt incluse si lacurile si mlastinile).
Rezervatie - (Geog.) - teritoriu cu plante, animale si formatii geologice rare, pe care este oprita prin lege orice transformare.
Rezervatie a biosferei - (Geog.) - rezervatie care contine elemente de biosfera. Vezi biosfera.
Roci eruptive - (Geog.) - roci din eruptie, de origine vulcanica.
Roci sedimentare - (Geog.) - roci formate prin comprimarea si intarirea sedimentelor.
Rovina - (Reg.) - termen folosit pentru crov.
Runc - (Reg.) - loc cu buturugi unde padurea a fost taiata (runcuita).
Sa - (Reg.) - denivelare sau portiune mai joasa in cadrul unei culmi sau creste montane de forma unei sei.
Salinitate - (Geol.) - continut in saruri a unei ape sau a unui sol.
Saratura - (Geog.) - teren bogat in saruri minerale solubile cu fertilitate redus; prin extensie: pasune care se intinde pe un astfel de loc.
Sare - (Geog.) - denumire uzuala data clorurii de sodiu; compus chimic rezultat din reactia dintre un acid si o baza.
Sariaj - (Geol.) - unitate geologica caracterizata prin inversarea stratelor de roci in urma orogenezei sau a miscarilor tectonice
Saritoare - (Geog.) - ruptura de panta de forma unei cascade pe firul vailor, valcelelor stancoase, galeriilor etc.
Sarmatian - (Geol.) - ultimul etaj geologic incadrat intre sfarsitul miocenului si inceputul pliocenului (in cadrul erei neozoice), caracterizat prin fauna de gasteropode, lamelibranhiate, foraminifere.
Scolopendra - (Bios.) - miriapod insectivor, lung de 10-12 cm, care traieste in locuri umede si intunecoase.
Scorpion - (Biol.) - specie de arahnida care are la partea posterioara gkande veninoase ce se deschid in varful unui ac; poate fi intalnit ocazional si in pesteri.
Secundara - (Geog.) - a doua mare era geologica cu viata. A durat cam 160 milioane de ani si cuprinde urmatoarele perioade: triasic, juasic, cretacic. Sinonim Mezozoic.
Sediment - (Geol.) - depozit petrografic care poate avea origine detritica, chimica sau organica si provine pe urmatoarele cai: dezagrgarea sau alterarea rocilor preexistente, acumulari organice, precipitarea elementelor dizolvate in apa.
Sedimentare - (Geol.) - procesul de depunere si formare a sedimentelor in regiunile scufundate sub apa ale scortei (oceane, mari, lacuri)
Sedimentogeneza - (Geol.) - depunere de diferite fractiuni de roci rezultate din eroziunea litosferei.
Seninari - (Alp.) - zone de stanci golase si foarte inclinate, din abruptul unui masiv muntos.
Sesar - (Alp.) - traseu de catarare sau escalada cu gradul 6 de dificultate.
Sicativ - (Biol.) - (despre uleiuri) care se usuca repede.
Silex - (Geol.) - agregat de silicee criptocristalina si amorfa in forma de concretiuni sau lentile in calcare silicioase;provine din cristalizarea partiala a gelurilor de silicee in cadrul proceselor de transformare a sedimentului in roca (diagenezei).
Silice - (Geog.) - nume generic dat diferitelor varietati de bioxid de siliciu.
Silvostepa - (Biol.) - regiune de trecere intre o zona de padure si o zona de stepa cu vegetatie formata din arbusti.
Sinclinal - (Geog.) - partea boltita a unor cute sedimentare, care are concavitatea orientata in sus. In axul sinclinalului pot aparea roci mai tinere, iar pe flancuri mai vechi.
Sist - (Geol.) - roca ce are proprietatea de a se desface in foi subtiri dupa planuri paralele.
Sist cristalin - (Geol.) - vezi Sist.
Sistoaca - (Geog.) - valcel stancos, ingust, de inclinatie variabila, care brazdeaza panta unui munte. Sinonim cu surloi sau jgheab.
Sohodol, sodol - (Car.) - o vale seaca a carei apa isi gaseste drum prin numeroasele fisuri din roca, iesind intr-un tarziu la suprafata sub forma unui izbuc.
Sol - (Geog.) - stratul afinat de la suprafata Pamintului in care se dezvolta viata vegetala.
Sol aluvial - (Geol.) - tip de sol format pe depozite recente fluviale, fluvio-lacustre sau lacustre.
Sol intrazonal - (Geol.) - sol format sub influenta dominanta a unuia din factorii locali (relief, roca, exces de umiditate, exces de saruri), independent (sau slab dependent) de zonalitatea bio-pedoclimatica (ex.: solurile litomorfe, hidromorfe, halomorfe, neevoluate).
Sol relict - (Geol.) - sol format in trecut, a catui dinamica initiala a incetat.
Solifluxiune - (Geog.) - alunecare lenta a solului; curgere de teren.
Sorb - (Car.) - loc de pierdere a apei unde se aduna o coloana de apa ce face presiune asupra punctului de captare.
Spalatura - (Geog.) - stanca golasa, dar de o inclinatie mai redusa decat cea a seninarilor, in general lustruita de actiunea apelor pluviale.
Speleotema - (Speol.) - formatiuni concretionare endocarstice ce apar in pesteri prin depunerea carbonatului de calciu in pesteri din apa de infiltratie.
Speologie - (Speol.) - stiinta pluridisciplinara care se ocupa cu studiul complex al pesterilor si are drept scop exploatarea si cercetarea pesterilor intr-un context mai larg al mediului carstic si precarstic, protectia acestora si gasirea eventualelor posibilitati de valorificare a acestora.
Stalactita - (Speol.) - speleotema de forma cilindrica sau conica ce atarna din tavan sau de orice proeminenta si care sunt generate de picaturi de apa ce cad atrase de gravitatie.
Stalagmita - (Speol.) - speleotema de forma cilindrica sau conica ce se formeaza pe podea sau pe orice proeminenta pozitiva si care sunt generate de picaturi de apa ce cad de sus.
Stanci reziduale - (Geog.) - blocuri mari de roci dure, respectiv ale unui relief mai vechi, care se individualizeaza pregnant fata de regiunea din jur.
Stilolit(a) - (Speol.) - forma incipienta a unei stalactite, de obicei traslucide, de 4-6 mm diametru si pereti de 0,3-10 mm grosime.
Strachina - (Reg.) - termen folosit pentru crov.
Stratigrafie - (Geol.) - ramura a geologiei care studiaza si determina pozitia cronologica a rocilor ce constituie scoarta terestra; ea serveste ca baza pentru reconstituirea istoriei geologice.
Strunga - (Reg.) - depresiune, spartura intr-o creasta sau muchie stancoasa. Ex.: Strunga Ciobanului, Strunga Dracului - Fagaras
Subsidenta - (Geog.) - scufundarea lenta si progresiva a fundului unui bazin sau depresiuni, paralel cu sedimentarea acestora. In prezent se admite ca ariile subsidente pot fi si sub nivelul marii.
Surplomba - (Geog.) - portiune de stanca ce depaseste planul vertical; se trece cu ajutorul scaritelor.
Taluz continental - (Geog.) - vezi povarnis continental
Talveg - (Geog.) - adesea numit si "firul vaii", reprezinta sectorul cel mai adanc din albia unui rau, ca un canal ce dirijeaza cu viteza maxima scurgerea apelor.
Tanc - (Geog.) - varf stancos pe linia de culme a unui munte sau pe versantele acestuia.
Tarnita - (Reg.) - termen folosit pentru sa.
Tau - (Reg.) - termen folosit pentru lac adanc; lac glaciar.
Taxonomie - (Biol.) - stiinta legilor de clasificare a organismelor vii.
Tectogeneza - (Geol.) - procesele interne care duc la crearea structurilor geologice. Uneori termenul e folosit si pentru nasterea reliefului tectonic, in special in sens de orogeneza.
Temperatura medie anuala - (Geog.) - media temperaturii inregistrata in timpul unui an intr-o anumita zona.
Terasa fluviatila - (Geog.) - treapta de relief creata eroziune si acumulare de catre rauri, alcatuita din frunte (suprafata accentuat inclinata cu aspect de mic versant) si pod (suprafata foarte slab inclinata si neteda).
Termal - (Geol.) - (despre un izvor) care izvoraste cald din pamant.
Tertiar - (Geog.) - a treia era, cu viata, in evolutia scoartei terestre, ce a durat cca. 70 milioane de ani. Incepe prin disparitia marilor reptile; acum se formeaza lanturile muntoase alpine. Include sau nu si cuaternarul, limita intre ele nefiind clara (in general se ia ca limita aparitia Omului). Se subdivide in doua perioade: Paleogen (cu doua epoci eocen si oligocen); Neogen, care are doua epoci: miocen (cu urmatoarele varste: aquitanian, burdigalian...
Tertiar - (Geol.) - Vezi Neozoic.
Topoclima - (Geog.) - clima determinata de conditiile geografice locale (de relief).
Topoclimat - (Geog.) - conditii climatice specifice unor spatii geografice relativ restranse, de tip regional sau local, generate de influenta formelor de relief, a suprafetelor acoperite de apa, padure. Ex: Relieful montan genereaza un topoclimat specific (de etajare).
Transgresiune - (Geol.) - inaintarea apelor marine peste uscat si respectiv, retragerea liniei de tarm, datorita unei epirogeneze negative sau aunui eustatism pozitiv. In acest timp are loc extinderea platformei de abraziune (continentale). O transgresiune regionala se numeste ingresiune, iar una locala(cauzata de miscari locale oscilatorii) se cheama transgresiune marginala.
Transhumanta - (Geog.) - deplasare periodica a pastorilor cu turmele de oi, vara de la ses la munte si iarna de la munte la ses.
Trecatoare - (Geog.) - vezi pas.
Triasic - (Geog.) - prima perioada a Mezozoicului.
Tripoli - (Geol.) - termen generic pentru diatomit.
Triturat - (Livr.) - rostogolit, spart, amestecat.
TSA - (Acr.) - Tehnica Speologiei Alpine; complex de tehnici utilizate de speologi pentru parcurgerea in conditii de securitate a cavitatilor.
Urcus cumulat - (Alp.) - insumarea tuturor urcusurilor de pe un traseu turistic intre punctul de plecare si cel de sosire.
Vaioaga, vaiuga - (Reg.) - vale ingusta si putin adancita.
Valcel - (Geog.) - adancitura, vale mica pe fata muntelui.
Vale oarba - (Car.) - vale inchisa in aval, caracteristica regiunilor carstice.
Vanturis - (Geog.) - cascada de dimensiuni mici (Ex.: Cascada Vanturis - Bucegi).
Vegetatie - (Biol.) - totalitatea plantelor dintr-o regiune, dintr-o tara etc
Versant - (Geog.) - malurile unei vai, fetele unei culmi sau crestele muntoase.
Vulcano-carst - (Car.) - carst format in roci vulcanice.
Zanoaga - (Geog.) - (acumulare de apa), denumirea se refera la efectul izvoarelor care genereaza in excavatii, lacuri mici (zanoage), din care uneori raman numai mlastini.
Zavoi - (Geog.) - padurice pe malul apei; vezi paduri de lunca.
Zelb - (Alp.) - segment de coarda de lungime variabila cuprinsa intre 100-150 cm (cu sau fara noduri) se foloseste pentru odihna si auto-asigurare in perete.

Sursa

Glosar 2 Edit

GLOSAR ALPINISM
Termen Definitie
ABC Advanced Base Camp, în limba engleză. Vezi
„tabără de bază avansată ”.
Acrosare s.f.: agăţarea unei prize înalte, cu vârful sau călcâiul
piciorului. Este o tehnică de căţărare sportivă
folosită frecvent, piciorul fiind utilizat ca o „a treia
mână”. Pentru a fi eficientă, este nevoie de o bună
mobilitate şi antrenament.
Alien s.n: dispozitiv mobil de asigurare, din categoria
”nucilor active”, care se fixeaza in fisuri mici. Sunt
asemănătoare friendurilor, cu patru came şi tijă
flexibilă, dar cu dimensiunile reduse la minim. În
acest mod, alien-urile pot fi utilizate acolo unde
friendurile par imposibil de intrat. Dispozitivele Alien
sunt cele mai eficiente variante de frienduri.
Alpiniada s.f.: concurs de alpinism.
Primele concursuri de alpinism au fost organizate în
fosta URSS. Începând cu anul 1953, competiţiile în
alpinism au fost introduse şi în România, pe fondul
procesului de rusificare a ţării, de după al doilea
război mondial.
Organizate pe parcursul mai multor zile, alpiniadele
constau în întreceri contra timp pe trasee de
căţărare (vara) şi pe trasee de alpinism (iarna).
Spre deosebire de alte sporturi însă, în alpinism
„terenul de joacă” nu este acelaşi pentru toate
echipele, ci se poate modifică de la un moment la
altul, în funcţie de condiţiile meteo. Astfel, cine
câştigă concursul: echipa care a ajuns prima la linia
de sosire, beneficiind de vreme bună sau echipa
care a ajuns ultima, pe furtună?
De-a lungul timpului, au existat numeroşi alpinişti
români (de exemplu Emil Coliban) care au contestat
aceste concursuri şi valoarea lor. Din anul 1996,
competiţia din alpinismul de iarnă a fost mutată în o
nouă ramură sportivă (schi alpinism), în timp ce
competiţia de pe traseele de căţărare pe stâncă, a
fost mutată în escaladă, pe structuri indoor de
căţărare.
Astăzi nu se mai fac competiţii de alpinism în
România.
Alpinism (1) termen general care se refera la familia
ascensiunilor pe munte, pe jos, de placere.
Termenul initial provine din „alpi” plus terminatia
„nism” si se referea strict la ascensiunile in muntii
Alpi, acolo unde a aparut pentru prima data, oficial,
aceasta activitate umana. Alpinismul se considera
nascut oficial pe 8 august 1786, cand medicul
Michel Gabriel Paccard si vanatorul de capre
Jacques Balmat reusesc sa urce varful Mont Blanc
(4.807m), cel mai inalt din muntii Alpi. Ulterior, pe
masura ce aceste ascensiuni de placere s-au extins
si in alti munti, au aparut sinonimele “himala-ism”
(ascensiuni in muntii Himalaya), “andi-nism”
(ascensiuni in muntii Anzi) etc. La finalul secolului
XIX, comunitatea internationala de alpinism a ajuns
la concluzia ca este mai practic utilizarea unui
singur termen, indiferent de muntele unde practica
ascensiunea si s-a cazut de acord la termenul
“alpinism”, pentru a aminti posteritatii ca in muntii
Alpi a aparut aceasta activitate. Aceasta definitie
este una istorica, deoarece in prezent termenul
„alpinism” defineste o activitate mult mai concreta.
(2) ascensiunea pe munte in zone abrupte,
stancoase sau cu zapada permanenta, pe trasee
nemarcate sau amenajate in vreun fel pentru
accesul public si care necesita, pentru parcurgerea
in siguranta, utilizarea unui echipament tehnic
specific.
Alpinism [clasic] forma traditionala a alpinismului (2), care defineste
ascensiunile pe munte pe rute in care utilizarea
mainilor pentru inaintare este necesara, dar fara a
se utiliza in mod constant tehnica de catarare.
Alpinismul clasic se manifesta astazi, dupa aproape
250 de ani de la aparitie, in nisa existenta intre
traseele usoare de acces pe munte, amenajate
pentru publicul larg (drumetie) si traseele din peretii
de stanca (catarare alpina), rezervate cataratorilor.
Practic, alpinismul clasic reprezinta forma originara
a alpinismului (1). Pe masura evolutiei sale, anumite
trasee de alpinism au fost amenajate pentru
dezvoltarea turismului montan, in timp ce au aparut
si alte trasee, mai dificile si mai tehnice, de
catarare. In acest mod, vechiul alpinism a devenit
„clasic” in timp ce forma mai usoara s-a numit
„drumetie montana” iar forma mai tehnica
„catarare alpina” sau „alpinism tehnic”. In Romania,
zone consacrate pentru alpinismul traditional sunt:
vaile de abrupt din Bucegi, padinile si branele din
Piatra Craiului, crestele nordice din Fagarasi.
Alpinism [modern] forma alpinismului (2) care defineste, la momentul
respectiv, cele mai moderne si tehnice ascensiuni
pe munte. Termenul „modern” este fortat deoarece
alpinismul este o activitate extrem de flexibila si
complexa, care combina tehnici diverse, fiind dificil
de apreciat ce este modern si ce este invechit. Ceea
ce este definit ca „modern” azi, poate fi considerat
depasit dupa numai cativa ani, o data cu aparitia
unor noi tendinte si tehnici. Vezi si „performanta”.
Alpinism [tehnic] vezi „catarare alpina”
Alpinism [utilitar] ascensiunea sau coborarea pe cladiri sau orice alta
structura cu acces dificil (turnuri, antene, macarale
etc), utilizand echipamentul de alpinism, avand ca
scop efectuarea unor interventii (montari,
demontari, intretinere etc.). Lucrari de alpinism
utilitar se pot realiza si in zonele montane, pentru
diverse lucrari pe versanti precum sculpturi
megalitice (Portretul lui Decebal de la Cazanele
Dunarii) sau montarea de plasa de protectie a
soselelor alpine. In Romania, aceasta meserie a fost
introdusa si recunoscuta ca atare in anii ’90, ca
urmare a unui efort sustinut depus de mai multi
alpinisti si in special Dan Vasilescu (Bucuresti).
Alpinist s.m: cel care practica alpinismul (2). Cum alpinismul
(1) este o familie de activitati montane, cel care
practica doar anumite ramuri, ca de exemplu
„drumetia” sau „catararea”, nu poate fi numit
„alpinist” ci „drumet” respectiv „catarator”.
Alungire prelungirea corzii de alpinism sub sarcina, mai ales
la caderea capului de coarda, pentru reducerea
fortei de soc. Cu cat alungirea este mai mare, cu
atat efectele negative ale caderii asupra
cataratorului si punctelor de asigurare din perete
sunt mai mici. Fenomenul de alungire a corzilor
dinamice se poate observa cu usurinta si la
rapelurile lungi.
AMS Acute Mountain Sickness (in lb. engleza). Vezi „raul
de munte”.
Ancora s.f.: piesa metalica care se fixeaza in stanca, intr-o
gaura forata artificiala, pentru asigurare impotriva
caderii din petere. Acest tip de asigurare a aparut si
s-a dezvoltat dupa al doilea razboi mondial, in
momentul in care au inceput sa se deschida trasee
de catarare pe fete de stanca lipsite de fisuri in care
sa se bata pitoane. Astazi, ancorele se fixeaza in
gaura prin doua metode: mecanica si chimica.
Ancora [chimica] ancora care se fixeaza in gaura prin intermediul
unei adeziv special. Folosit mai ales in Germania si
Austria, acest model de ancora a inceput sa fie
utilizat in Romania la sfarsitul anilor ’90.
Ancora [de zapada] dispozitiv de asigurare in zapada. Deoarece in
zapada moale nu se pot monta pitoane sau ancore
de stanca, alpinistii au inventat cel putin doua
modele diferite de ancore de zapada: ancora profil V
si Deadman-ul. Ancora profil V este un cornier lung
de aprox. 50cm, din aliaj usor (duraluminiu). Dupa
ce se prinde de el o bucla de coarda, cornierul se
ingroapa cu totul in zapada, vertical, lasand la
suprafata numai capatul buclei. In aceasta bucla se
agata expresului si coarda de alpinism. In momentul
in care ancora este solicitata, actioneaza ca un plug
datorita profilului in V. Vezi si „Deadman”.
Ancora [mecanica] ancora care se fixeaza in gaura prin expansiune
mecanica. Este primul tip de ancora care a aparut in
lumea alpina, iar in Romania a inceput sa fie
utilizata din anii `60. Sinonim: spit, piton cu
expansiune.
Anou s.n.: vezi „bucla de chinga”
Antisnow s.n.: membrana de cauciuc care se fixeaza pe talpa
coltarilor, intre colti. Fiind flexibila, antisnow-ul
impiedica zapada sa se adune si sa se fixeze pe
talpa coltarilor, formand asa zisa „talpa dubla”. Vezi
„talpa dubla”.
Artificial vezi „catarare artificiala”.
Artificial [modern] catarare artificiala care foloseste pentru inaintare,
dispozitive care pot fi recuperate in totalitate din
perete (micropitoane, micronuci, skyhook-uri...). Un
traseu de artificial modern este cu atat mai valoros
cu cat numarul de asigurari fixe utilizate pentru
inaintare si lasate pe traseu, este mai mic.
Artificialul modern este o tehnica specifica big wallului.
Vezi „big wall”.
ARVA dispozitiv electronic de cautare in avalansa, cu rol
de emitator si receptor. Dispozitivul aflat in posesia
alpinistului ingropat in zapada, emite in mod
constant semnale electronice intermitente, care pot
fi receptionate de catre salvatorii dotati cu un
aparat receptor compatibil. Exista mai multe
aparate cu acelasi scop precum Pieps sau Barryvox.
Ascensiune s.f.: urcarea unui varf sau a unui traseu de catarare.
Asigura, a (1) tragerea corzii de care este legat partenerul,
prin dispozitivul de filare, pregatit pentru a opri o
eventuala cadere a acestuia, prin blocarea corzii in
dispozitiv. Tehnica de blocare a corzii variaza in
functie de dispozitivul folosit. Viteza de reactie a
celui care asigura determina, de cele mai multe ori,
distanta cazuta in gol. Sinonim: a fila. (2)
introducerea corzii prin carabiniera de catre capul
de coarda, pe masura ce inainteaza pe verticala
peretelui.
Asigura, a
[dinamic]
tehnica de asigurare a partenerului in care, la soc,
se franeaza coarda treptat pana se opreste. In caz
de cadere, acest gen de asigurare reduce forta de
soc exercitata asupra cataratorului cazut, asupra
lantului de asigurari din perete si asupra punctului
de asigurare.
Baby schi s.n.: instalatie cu cablu pentru tractionarea copiilor
si schiorilor incepatori.Spre deosebire de teleschi,
baby schi-ul este mai scurt si pe pante mai putin
inclinate. Vezi "teleschi".
Ballnut s.n.: dispozitiv de asigurare din categoria nucilor
active, cu un corp culisant in forma de bila. Ballnuturile
sunt destinate, in principal, fisurilor inguste de
la cativa milimetri la aproape un centimetru
jumatate. Ele sunt la fel de eficiente ca si
microfriendurile sau friendurile de marime mica,
atat in catararea libera cat si in cea artificiala.
Balustrada s.f.: vezi "coarda fixa".
Bavareza s.f.: tehnica de urcare a fisurilor verticale, orizontale
sau oblice, prin opozitie orizontala de forte intre
maini si picioare. A fost inventata de Hans D??lfer la
inceputul secolului XX, fiind numita si tehnica Piaz,
dupa numele lui Tita Piaz, cel care a introdus
aceasta tehnica in Italia. A fost prima tehnica de
catarare libera a unei fisuri. Termenul provine de la
cataratorii din regiunea Bavaria, care au promovat
aceasta tehnica ca o tehnica "bavareza". Sinonime:
Dulfer, Piaz, opozitie.
BC Base Camp (in limba engleza). Vezi "tabara de
baza".
Big Bro termen in limba engleza. Vezi "tendor".
Big wall (1) s.n.: perete vertical de stanca, cu o diferenta mare
de nivel. Printre locurile de big wall cele mai
faimoase in lume se numara: valea Yosemite (SUA),
Picos de Europa (600m, Spania), Troll Riggen
(1500m, Norvegia), turnurile din Tasermint Fjord (vf.
Ketil, 1200m, Groenlanda), Terre de Bafin (vf. Asgar,
1400m, Canada), Ruth Gorge (vf. Sugar Tooth,
1000m, Alaska), Torres del Paine (Chile), Fitz Roy
(Argentina), Fenriskjften (vf. Ulmeta, 1000m,
Antartica), Gharwal (India), valea Trango (vf. Amin
Brakk, 1800m, Pakistan). Mai exista si altele, mai
putin cunoscute. (2) vezi "catarare in stil big wall".
Birdbeak s.n.: cioc de pasare, in limba engleza. Reprezinta un
model de micropiton cu un cioc caracteristic, utilizat
in catararea artificiala.
Bivuac s.n.: (1) loc improvizat, temporar, de odihna si
innoptare. Daca sunt surprinsi de viscol sau noapte
si nu mai pot inainta, alpinistii sunt nevoiti sa-si
improvizeze un adapost, intr-un loc pe cat posibil
ferit de vant si intemperii: o grota in stanca, o gaura
in zapada, iglu.
Bivuac [in perete] bivuac realizat pe verticala peretelui. Locurile ideale
pentru bivuac in perete sunt grotele sau branele de
stanca, unde alpinistii se pot intinde pentru a dormi.
In cazul in care acestea lipsesc, se folosesc
platforme speciale de bivuac. Bivuacul in perete
este frecvent intalnit in peretii mari, big wall si in
ascensiunile hivernale. Vezi si "platforma de
bivuac".
Bivuaca, a a dormi intr-un bivuac. Vezi "bivuac" si "bivuac in
perete".
Bloc [de piatra] s.n.: piatra de dimensiuni variabile, de obicei mari,
desprinsa de perete. In timp, aceste blocuri se
prabusesc din perete involuntar sau in mod
voluntar, dizlocate de cataratori. Cel mai periculos
este atunci cand un catarator se prabuseste cu el in
brate, pe neasteptate. Sinonime (argou): televizor,
masina de spalat.
Bloc [incastrat] bloc de piatra intepenit intre doi pereti, intr-o fisura
sau horn. Dimensiunile acestui bloc incastrat pot
varia de la un bolovan urias intepenit pe firul unui
valcel, formand un obstacol pentru cei care urca pe
fir, pana la o piatra de mici dimensiuni intepenita
intr-o crapatura, care se foloseste pe post de
asigurare naturala.
Bloca, a [bratul] incordarea bratului pentru a sustine corpul
cataratorului, in timp ce cu cealalta mana se cauta
alta priza sau introduce coarda in carabiniera.
Blocat, a fi situatie frecventa, mai ales in cazul incepatorilor, in
care alpinistul nu mai poate inainta. Motivele
blocarii unui alpinist pot fi: psihice (frica, teama de
cadere) sau fizice (epuizare, oboseala, lipsa de
echipament adecvat pentru depasirea obstacolului
intalnit).
Cabestan vezi "nodul cabestan"
Cablu s.n.: (1) cu referire la instalatiile de transport pe
cablu, precum: telecabina, teleschi, telegondola. (2
cablu fixat in perete, in pasaje relativ scurte de
catarare pe stanca, accesibile astfel drumetilor fara
un echipament tehnic special. Astfel de zone pot fi
intalnite, de exemplu pe traseele de drumetie:
strunga Dracului (Fagarasi), "La trei pasi de moarte
(Fagarasi), valea Jepii Mici (Bucegi), traseele Deubel
(Bucegi, Piatra Craiului). Vezi si "coarda fixa", "via
ferrata". (3) piesa componenta a dispozitivelor
mobile de asigurare. Vezi "nuca" si "friend".
Cad! atentionarea colegului ca urmeaza caderea in
coarda. De obicei, se atentioneaza din timp util ca
urmeaza un pasaj mai dificil si ca este posibila
caderea, pentru ca partenerul de coarda sa fie atent
la orice miscare. In cazul caderilor surpriza, cauzate
de ruperea unei prize de exemplu, in general nu mai
este timp pentru atentionare si atunci distanta
cazuta depinde de viteza de reactie a celui care
asigura.
Cadere s.f.: desprinderea cataratorului de pe stanca,
voluntar sau involuntar si oprirea lui in coarda. O
cadere involuntara apare atunci cand cataratorul
cade prin surprindere. Practic, in cazul capului de
coarda, acesta cade pana cand se intinde coarda
dintre el si secund, oprindu-se sub prima asigurare
din perete, aflata sub el. Caderea secundului se
soldeaza in toate cazurile, cu exceptie traversarilor,
doar cu atarnarea lui in coarda. O cadere in
traversare se transforma intr-un pendul. Vezi
"pendul". O cadere voluntara este atunci cand
cataratorul, din diverse motive, se impinge singur
de perete, oprindu-se in coarda. Vezi si tehnica "yoyo".
Exista mai multe cazuri mortale, atat in tara cat
si in strainatate, in care toata echipa a cazut din
perete, ca urmare a unor grave greseli tehnice.
Cadere [libera] prabusire in gol. O cadere libera poate sa apara atat
in cazul cataratorilor sau alpinistilor, daca nu se
opresc in coarda, cat si in cazul drumetilor, pe
potecile mai aeriene precum Custura Saratii
(Fagarasi) sau Brana Caraimanului (Bucegi).
Cagula s.f.: acoperamant pentru tot capul, inclusiv fata,
prevazuta cu orificii pentru ochi si gura. Pe munte,
cagula se foloseste atunci cand este vant puternic
sau ger, pentru a proteja pielea fetei.
Calcar roca sedimentara sau biogena alcatuita din
carbonat de calciu, de culoare alba, cenusie, rosie,
neagra etc. In aceasta roca s-au format majoritatea
cheilor din Romania, pe peretii carora exista
numeroase trasee de catarare. Exemple de chei:
cheile Turzii (Trascau), cheile Bicazului (Hasmas),
cheile Aiudului (Trascau), cheile Dobrogei
(Dobrogea), Prapastiile Zarnestilor (Piatra Craiului),
cheile Lotrisorului, cheile Cheii (Capatanii), cheile
Rasnoavei (Postavaru). Exemple de locuri unde
exista pereti si faleze de calcar, pentru catarare:
Rarau, Piatra Mare, Postavaru, Herculane. Este roca
cea mai des intalnita in zonele de catarare din
Romania.
Cama s.f.: piesa metalica in forma de arc de cerc, parte
componenta a dispozitivelor de asigurare mobila tip
friend. Vezi "friend".
Camasa [corzii] s.f.: vezi "manta".
Cantec [-ul
pitonului]
sunetul scos de piton, in momentul in care este
batut in stanca cu ciocanul. In functie de cum
"canta pitonul", alpinistii cu experienta isi dau
seama daca pitonul a intrat bine sau nu in stanca.
Cap [-ul pitonului] s.n.: capatul plat si turtit al pitonului, in care se
loveste cu ciocanul pentru fixarea in stanca.
Cap [de coarda] s.m.: cataratorul care pleaca primul intr-un traseu.
Pe masura ce urca, capul de coarda se asigura sub
el, la capatul celalalt al corzii fiind legat partenerul.
De regula, capul de coarda este cel mai
experimentat din echipa, deoarece riscul de
accidentare, in caz de cadere, este mai mare. Vezi
si "cadere".
Cap [schimbat] schimbarea succesiva, in cadrul echipei de alpinisti,
a capului de coarda. Se merge cap schimbat pentru
a se evita epuizarea fizica si psihica a celui care
merge numai cap de coarda. De obicei, alternarea
capului de coarda este posibila atunci cand cei doi
cataratori sunt de valoare aproximativ egala. Vezi
"cap de coarda".
Caraba s.f.: in argou, prescurtarea cuvantului ???
carabiniera".
Carabiniera s.f.: inel metalic, sub forma trapezoidal - ovala, cu o
clapeta mobila in spre interior, care se foloseste ca
element de conexiune. Materialul din care sunt
realizate carabinierele pentru alpinism trebuie sa fie
cat mai usor posibil si in acelasi timp rezistent,
folosindu-se diverse aliaje. In alpinismul utilitar,
materialul de baza folosit pentru realizarea
carabinierelor este otelul, deoarece in acest caz nu
mai conteaza foarte mult greutatea. Pe fiecare
carabiniera trebuie sa scrie: producatorul, norma de
securitate si la ce forta de soc rezista, in trei situatii
distincte: axial, transversal si axial cu clapeta
deschisa. Vezi si "clapeta".
Carabiniera
[autoblocanta]
carabiniera cu siguranta in care sistemul de blocare
se inchide singur. Vezi "carabiniera cu siguranta".
Carabiniera [cu
siguranta]
carabiniera prevazuta cu un sistem de blocare a
clapetei mobile. Se foloseste peste tot unde
deschiderea accidentala a carabinierei poate
determina accidente, de exemplu la ancorarea unei
corzi fixe.
Carabiniera [de
coarda]
carabiniera cu clapeta mobila curbata spre interior,
pentru a usura intrarea corzii. Este una din cele
doua carabiniere cu care este echipat un expres.
Vezi "bucla expres".
Carte s.n.: in argou, priza care poate fi stransa in palma,
de cotorul unei carti. Vezi "priza".
Casca s.f.: acoperamant realizat din material sintetic,
folosit pentru protectia capului. Castile pentru
alpinism si catarare au anumite caracteristici
specifice de rezistenta, conform standarelor de
productie si exista modele diferite pentru activitati
diferite: catarare pe stanca, alpinism, catarare pe
gheata etc. Nu este recomandata inlocuirea castii
de alpinism cu o casca de protectie din alt domeniu
de activitate (bicicleta, parapanta, constructii etc.),
deoarece acestea sunt gandite sa reziste la alt gen
de solicitari.
Cascada [de
gheata]
s.f.: scurgere de apa inghetata, pe care se urca cu
un echipament tehnic special. Cascadele de gheata
sunt obstacole intalnite in mod frecvent in peretii
situati la altitudine mare si mai putin expusi la
soare. Incepand cu anii `70, au inceput sa fie urcate
si cascadele de gheata sezoniere, care apar doar in
sezonul hivernal. In Romania exista doar cascade de
gheata sezoniere, care apar in cateva zone printre
care: caldarea Balii si Negoiu (Fagarasi), cheile
Lotrisorului (Capatanii), cascada Calului (Rodnei),
Rachitele (Vladeasa). Vezi si "catarare pe gheata".
Catarare s.f.: urcarea unui obstacol vertical sau puternic
inclinat, din stanca, gheata sau artificial, in care,
pentru inaintare, este necesara utilizarea mainilor.
Catararea a aparut in familia alpinismului, la peste
100 de ani de la nasterea acestuia, la finalul
secolului XIX, cand alpinistul britanic Alfred F.
Mummery a urcat primele trasee pe turnurile din
jurul statiunii montane Chamonix. Pana in anii `70,
in majoritatea tarilor care aveau munti, inclusiv in
Romania, catararea s-a desfasurat numai pe munte,
suprapunandu-se pana la confundare cu alpinismul.
In tarile unde nu existau munti "adevarati" (cazul
Marii Britanii), catararea s-a realizat atat pe muntii
din alte tari (Alpi) cat si pe micii pereti din foste
cariere sau faleze marine. Astfel, aici s-a facut
permanent o distinctie intre alpinism si catarare,
deoarece in insulele britanice se putea practica
catararea pe stanca, in timp ce alpinismul pe munte
nu. O data cu evolutia echipamentului si tehnicii, o
parte din alpinistii care faceau si catarare s-a
distantat tot mai tare de alpinism, punand accentul
mai mult pe dificultatea catararii in sine si mai putin
pe legatura cu muntele si stanca. Ei au inceput sa
se catare pe bolovani si pereti de mica inaltime, in
foste cariere, practic peste tot unde exista un
perete de stanca. Iar acolo unde nu exista nici un
perete de stanca, s-au fost construit pereti artificiali.
In acest mod, la inceputul anilor `80 a aparut si s-a
dezvoltat o noua ramura a alpinismului: catararea
libera. Sinonim: escalada.
Catarare [alpina] ramura a alpinismului (2) care consta in
ascensiunea peretilor de stanca, gheata si mixt din
zonele montane. Spre deosebire de alpinismul
clasic, care are ca scop atingerea varfului pe ruta
cea mai usoara, catararea alpina are ca obiectiv
urcarea peretelui in sine, pe rute cat mai grele,
indiferent daca se termina sau nu pe varf. Sinonim:
alpinism tehnic.
Catarare
[artificiala]
stil de catarare in care se foloseste orice mijloc
natural sau artificial pentru inaintare pe perete,
indiferent de obstacolele intalnite. Catararea
artificiala presupune folosirea unui bogat
echipament auxiliar "artificial" format din scarite,
carlige specifice, micropitoane etc. A cunoscut o
puternica dezvoltare mai ales dupa al II-lea razboi
mondial, pentru ca in anii ??™90 sa revina sub
forma artificialului modern. Vezi "artificialul
modern" si "catarare big wall". Sinonime: catarare
mecanica.
Catarare [big wall] catarare in big wall. Big wall-ului combina stilul
alpinismului expeditionar cu catararea artificiala si
catararea libera, fiind considerata astazi, la
inceputul secolului XXI, cea mai performanta forma
a alpinismului. Tehnica de catarare specifica big
wall-ului este artificialul modern. Vezi "artificialul
modern".
Daisy chain s.n.: chinga textila prevazuta cu o serie de bucle,
folosita pentru autoasigurare si pentru transportul
materialelor.
Deadman s.n.: ancora de zapada sub forma de lopatica,
prevazuta cu un cablu pentru ancorare. Deadman-ul
se se ingroapa in zapada afanata pe directia
posibila de cadere, functionand ca un plug, in caz
de solicitare. Vezi si "ancora de zapada".
Decotare s.f.: reducerea gradului de dificultate a unui traseu
de catarare. Gradul de dificultate a unui traseu de
catarare este propus de catre cei care l-au realizat.
Pe masura ce alte echipe parcurg traseul respectiv,
gradul propus se confirma de catre acestia sau
sufera modificari in susul sau in josul scalei
dificultatilor.
Depitonare s.f.: scoaterea pitoanelor din perete. Depitonarea se
poate face in mod voit sau in mod involuntar, prin
smulgerea lor la soc.
Descatarare s.f.: coborarea unor pasaje de catarare cu fata la
stanca, aproximativ in aceeasi pozitie ca la urcare.
Descatararea este dificila, de cele mai multe ori si
se face numai pe pasaje scurte, de grad inferior, ori
cand s-a gresit traseul si suntem fortati sa coboram
pasajul catarat.
Descoase, a cadere in coarda care determina smulgerea
asigurarilor din perete una dupa alta, ca un fermoar.
Acest lucru este posibil in cazul asigurarilor mobile
prost montate sau asigurarilor fixe (mai ales
pitoane) prost batute sau ruginite, care se
smulg/rup la soc.
DH s.n.: carlig pentru gauri ("Drill Hook", in limba
engleza). DH-urile sunt sky hook-uri cu un design
special, cu varful subtire, pentru a putea fi introduse
in gauri artificial realizate in stanca. Vezi "sky hook".
Diedru s.n.: doua fete de stanca sub forma unei carti
deschise. De obicei, in mijlocul diedrului exista o
fisura care se foloseste ca priza pentru maini.
Pentru a escalada un asemenea obstacol se
foloseste tehnica opozitiei de forte.
Diferenta [de nivel] inaltimea unui perete masurata de la baza si pana
in varf/creasta. Se exprima in metri si impreuna cu
numarul de lungimi de coarda, are rolul de a oferi
informatiile necesare cu privire la inaltimea si
lungimea traseului de catarare.
Dificultate vezi "grad de dificultate".
Directa s.f.: vezi "direttisima".
Direttisima s.f.: traseu de catarare care urmareste urcarea unui
perete pe o linie cat mai dreapta posibila, fara
devieri stanga - dreapta, indiferent de obstacolele
intalnite in cale. Direttisimele sunt trasee cu multe
pasaje de catarare artificiala, folosite pentru
depasirea obstacolelor intalnite. Anii ??™50-??™60
a fost perioada de varf a ???direttisimilor", in care sau
realizat cele mai dificile "diretissime" din Alpi
precum "Directa Americana" din Drus sau "Directa
japoneza" din Eiger. Termenul de "direttisima" a
fost folosit prima data de faimosul catarator italian
Emilio Comici, in perioada interbelica. Sinonim:
"directa".
Disipator [de
energie]
s.n.: (1) chinga textila pliata intr-un mod special,
prevazuta cu o serie de cusaturi suplimentare
menite sa cedeze la o anumita forta de soc. Prin
ruperea succesiva a cusaturilor, se reduce o parte
din energia de cadere si implicit, tot lantul de
asigurare (ham, coarda, carabiniere, pitoane etc)
suporta o forta mai mica. (2) piesa metalica cu o
forma specifica, parte integrata a echipamentului
pentru via ferrata, folosita pentru disiparea fortei de
soc.
Dispozitiv [de
filare]
s.n.: dispozitiv de asigurare (nod sau piesa
metalica) prin care trece coarda, avand rolul de a o
bloca in caz de cadere. In functie de modalitatea de
blocare a corzii, dispozitivele de blocaj se pot
clasifica in patru mari categorii: dispozitivul placuta
(cu frecare mare), tub (cu frecare mica), opt (cu
torsiune in trei directii) si gri-gri (cu autoblocare).
Distanta [de
cadere]
distanta maxima intre doua puncte de ancorare.
Vezi si ???angajament".
E.B una din cele mai vechi firme producatoare de
incaltaminte pentru catarare din lume. Initialele
provin de la numele constructorului francez din
perioada interbelica, Edouard Bourdonneau.
Echipare s.f.: (1) agatarea buclelor expres in ancore, de sus
in jos, in rapel. Este o tehnica folosita cu precadere
in catararea de dificultate superioara. Prin
echiparea unui traseu in acest mod, in timpul
ascensiunii, cataratorul trebuie sa faca miscari mai
putine, doar sa introduca coarda in carabiniera. (2)
agatarea echipamentului pe corpul alpinistului. Cei
care merg cap de coarda sunt nevoiti sa aiba cu ei
echipamentul minim necesar pentru asigurare:
pitoane, nuci, carabiniere, bucle de chinga etc.
Acesta se prinde pe ham si pe pieptul alpinistului,
pentru a fi tot timpul usor accesibil.
Efect [de suflu] presiunea aerului creata de o avalansa cu zapada
pudra. Efectul de suflu precede avalansa, de multe
ori avand un rol negativ asupra alpinistilor
(barotraume) mult mai mare decat avalansa insasi.
Vezi si "avalansa pudroasa".
Elvis trepidatie a piciorului determinata de solicitarea
muschilor gambei intr-o pozitie incomoda. Apare
mai frecvent la cataratorii incepatori, care nu stiu
foarte bine cum sa-si pozitioneze picioarele pe
prize. Sinonim: masina de cusut.
Escalada s.f.: (1) vezi ???catarare". (2) catararea libera pe
trasee amenajate exclusiv cu asigurari fixe (ancore),
pe stanca sau pe structuri artificiale, pentru
parcurgerea carora este necesar doar utilizarea
unui echipament minim: coarda, bucle expres,
espadrile, magneziu. Prin eliminarea oricarui factor
de stres determinat de calitatea asigurarilor din
perete, se poate pune accent numai pe insusirea si
perfectionarea tehnicii de catarare. Echiparea unor
zone de catarare exclusiv pentru escalada, in
special in pereti mai mici si usor accesibili a
determinat, la nivel mondial, o crestere
spectaculoasa a numarului de cataratori.
Escalada [sportiva] vezi ???catarare sportiva".
Factor [de cadere] s.m.: formula matematica ce reflecta forta de soc
care apare la o cadere in coarda, in cazul capului de
coarda. Se calculeaza impartind distanta cazuta in
gol la lungimea de coarda desfasurata intre cei doi
cataratori. Factorul maxim de cadere este 2. In
acest caz, este afectata cea mai mare parte a
echipamentului, iar urmarile asupra corpul uman
pot fi periculoase, chiar fatale.
Faleza s.f.: perete de stanca de dimensiuni mici (pana la
50-60m inaltime), in care au aparut trasee de
escalada. Astfel de faleze pot fi intalnite in multe
locuri (pe malul stancos al marii sau in foste cariere
de piatra) si au fost puse in valoare odata cu
dezvoltarea catararii libere, incepand din anii `70,.
In mod obisnuit, pe langa traseele de dificultate, in
zonele de faleza exista si o serie de trasee scoala,
de initiere in catarare.
Fata [cazuta] s.f.: fata spalata de stanca, inclinata la un unghi mai
mare de 90 de grade fata de sol. Vezi "fata spalata".
Fata [nordica] vezi ???perete nordic".
Fata [spalata] dala de stanca cu dimensiuni variabile, lipsita de
prize evidente. In general, tehnica cu care se
abordeaza acest tip de obstacol este de aderenta
intre talpa espadrilelor si stanca.
Garda vezi "nodul Garda".
Gheata apa aflata in stare solida, ca urmare a temperaturii
scazute. In Carpati, iarna, toate scurgerile de apa
ingheata si se transforma in cascade de gheata, pe
care alpinistii deschid noi trasee de catarare. In
zonele montane mai inalte sau mai aproape de
Cercul Polar, cascadele de gheata exista
permanent, indiferent de anotimp. Vezi si "catarare
pe gheata", "cascada de gheata".
Gheata [albastra] gheata densa, sezoniera, plina de bule de aer. Se
formeaza o data cu primele ingheturi si se topeste
odata cu incalzirea anotimpului, pentru a se forma
din nou iarna viitoare. Este gheata specifica
cascadelor de gheata sezoniere.
Gheata [neagra] gheata veche, expusa la temperaturi variate,
intalnita mai ales pe versantii nordici. Acest tip de
gheata rezista de la un an la altul si este intalnita in
peretii situati la altitudine mare. Vezi si "firn".
Ghetar s.m.: masa de gheata formata prin acumularea, de
la un an la altul, a unor cantitati de zapada si
supunerea lor unor transformari succesive. La
latitudinea Romaniei, ghetarii exista de la 3000m
altitudine in sus. In zona calda a ecuatorului,
intalnim ghetarii la altitudini mult mai mari, peste
5.000m, in timp ce in zona nordica, mai rece, ei se
afla la altitudini mai mici (1.000m). Parcurgerea
ghetarilor de catre alpinisti necesita o tehnica
speciala, datorita prezentei crevaselor.
Ghetar [suspendat] ghetar aflat la marginea unei caldari superioare,
intr-un echilibru precar, gata de a se prabusi.
Ghid [de catarare] s.n.: carte cu harti ale zonelor, peretilor si schite ale
traseelor de catarare. Hartile de catarare folosesc
simboluri specifice, prezentand principalele
caracteristici, acces si retragere din perete, directie
de catarare si gradele de dificultate ale pasajelor de
catarare.
Ghid [montan] s.m.: persoana calificata sa organizeze si sa
conduca grupuri, pe traseele din zonele montane.
Ghidul montan trebuie sa fie o persoana
policalificata si in stare sa faca fata oricaror
probleme aparute in timpul parcurgerii traseelor
montane. Aceasta calificare se obtine in urma unor
cursuri si examene autorizate si recunoscute ca
atare, la nivel national. Primii ghizi in Carpati au
aparut in a doua jumatate a secolului XIX, din randul
localnicilor cunoscatori ai zonelor. O data cu
schimbarea regimului politic, dupa al II-lea razboi
mondial, meseria de ghid montan autorizat si
independent a disparut, fiind inlocuita de ghizi care
activau numai in cadrul diverselor structuri turistice
ale momentului (BTT, ONT, OJT). Dupa schimbarea
regimului comunist din 1989, meseria de ghid
montan autorizat, independent, a reaparut. Vezi si
UIAGM.
Grad [de
dificultate]
s.f.: sistem de cifre si litere, utilizat pentru a
clasifica traseele de alpinism si catarare, in functie
de dificultate. Exista mai multe scari de gradatie,
diferite, atat pentru traseele de alpinism cat si
pentru toate formele de catararii (pe stanca, pe
gheata, mixta, pe bolovani). Pentru traseele de
alpinism se foloseste o cotatie per ansamblu, care
trebuie sa reflecte lungimea, periculozitatea si
anduranta traseul. In majoritatea tarilor alpine
traditionale, pentru aceasta cotare se utilizeaza
adjectivele "facil (F)", "putin dificil (PD)", "extrem de
dificil (ED)" etc. In Romania, s-a generalizat sistemul
promovat de rusi, de la 1A-1B (cel mai usor), 2A-2B
la 6A-6B (cel mai greu). La aceasta se adauga, daca
este cazul si gradul celui mai dificil pasaj de
catarare. Pentru catararea pe stanca, exista doua
scale paralele: una pentru catararea libera (de la
gradul 1 la 11, cu + si -) si alta pentru catararea
artificiala (cu litera A in fata, de la A0 la A6). In
Romania, pentru ambele stiluri de catarare pe
stanca, se foloseste preponderent gradatia UIAA. In
cotarea traseelor alpine, apare in paralel cu
gradatia celui mai dificil pasaj (de liber si/sau
artificial) si o gradatie per ansamblu a traseului,
similar traseelor de alpinism. Exemplu: traseul X, 6A
sau ED, 5+ cu A2; 6A sau ED reprezinta cotatia de
anvergura; 5+ reprezinta cotatia pasajului maxim
impus, de catarare libera; A2 reprezinta cotatia
pasajul maxim de catarare artificiala. In anumite
cazuri, pasajul de catarare artificiala poate fi
parcurs asa sau prin catarare libera, caz in care se
specifica si gradul "rotpunkt". Pentru catararea pe
gheata, se folosesc initialele WI (water ice ??“
gheata) urmate de o cifra. Ca si in cazul traseelor de
alpinism, in catararea pe gheata apare o dubla
cotatie: per ansamblu si a pasajului cel mai dificil.
Pentru catararea mixta, se foloseste initiala M
urmata de o cifra. In Romania, pentru cotarea
traseelor de catararea pe gheata si mixt, foarte
mult timp nu s-a folosit o gradatie separata de cea a
traseelor de alpinism. Vezi si capitolul anexe.
Sinonime: cotatie, dificultate.
H.A.C.E High Altitude Cerebral Edema, in limba engleza.
Vezi "edem cerebral".
Ham s.n.: piesa din chinga care se fixeaza in jurul
bazinului. Prin intermediul hamului, cataratorul se
leaga in coarda. Initial, alpinistii se legau in coarda
direct, fara nimic intermediar, apoi prin intermediul
unui sistem de chingi pe piept, la care s-a renuntat
din cauza unor incoveniente medicale majore.
Versiunea actuala a hamului de catarare a aparut la
finalul anilor `70.
Ham [complet] ham format atat din chinga care se fixeaza pe bazin
si coapse cat si din cea care se fixeaza pe piept
(vesta). Spre deosebire de hamul simplu, doar in
jurul bazinului, hamul complet impiedica
rasturnarea cataratorului, in caz de cadere, insa
este mult mai dificil de montat si mai incomod. Din
aceasta cauza, acest tip de ham se foloseste rar in
catarare, doar in cazul copiilor sau incepatorilor,
care nu stiu sa cada corect in coarda. Este utilizat
frecvent in alpinismul utilitar si speologie.
Ham [complex] vezi "ham complet".
Ia-ma! vezi "blocheaza!"
Iepure s.n.: vezi "nodul iepure".
Inel [de rapel] s.n.: inel metalic, cimentat direct in stanca, pentru
asigurare sau rapel. Sunt intalnite mai ales in peretii
din Germania si Franta.
Introduce, a
[coarda]
miscare de deschidere a clapetei de la carabiniera si
de introducere a corzii cu o singura mana.
Rapiditatea si usurinta cu care se executa aceasta
miscare este foarte importanta, deoarece in acel
moment cataratorul are doar o singura mana pe
stanca.
Jandarm s.m.:vezi "ac".
Jugulara s.f.: chingile cu ajutorul carora se fixeaza si prinde
casca de cap. Jugularele castilor de alpinism au
chingile cusute in Y, pentru a se fixa sub urechi si
sub barbie in asa fel incat sa nu permita bascularea
ei fata/spate.
Kevlar material compozit foarte usor, rezistent la soc si la
coroziune, neinflamabil. Din el se confectioneaza
anumite piese de echipament alpin: corzi, cordeline
sau piese de imbracaminte.
KN s.m.:: kilonewton, unitate de masura care reflecta
forta de rezistenta la soc a echipamentului de
alpinism. In mod curent, un kilonewton este
aproximat cu 100kg. Pe fiecare piesa de siguranta
folosita in alpinism trebuie sa se specifice la ce forta
de soc rezista.
Lama [pioletului] s.f: vezi "cioc".
Lama [pitonului] partea pitonului care intra si se fixeaza in fisura. Are
dimensiuni si forme variabile, pentru diferite tipuri
de fisuri. Vezi "piton".
Lavina s.f.: vezi "avalansa"
Liber! (1) strigat scos atunci cand cel care se catara are
nevoie de mai multa coarda libera, pentru a realiza
anumite manevre. Cand se aude acest semnal, cel
care asigura trebuie sa treaca prin dispozitivul de
filare cat mai multa coarda si cat mai repede.
Sinonim: Coarda! Slab!
Limba [ghetarului] s.f.: partea cea mai de jos a ghetarului care aluneca
pe firul vaii, ca urmare a atractiei gravitationale.
Vezi si "ghetar".
Lonja s.f.: bucata de coarda sau de chinga prinsa la ham,
cu ajutorul careia cataratorul se poate autoasigura
la un punct fix. Sinonim: zelb.
Lopata [de zapada] s.f.: lopata din material sintetic, cu coada scurta, in
multe cazuri demontabila. La anumite modele,
lopata se poate fixa direct pe coada pioletului. Este
folosita in mod frecvent in expeditii si in
ascensiunile de iarna, pentru sapat in zapada.
Machard vezi "nodul Machard".
Magneziu pudra de carbonat de magneziu, folosita pentru
uscarea palmelor. Magneziul a inceput sa fie utilizat
o data cu aparitia si dezvoltarea catararii libere,
deoarece in acest stil se folosesc in mod constant
prize mici si tehnici de aderenta care necesita
palme uscate.
Maner s.n.: priza de dimensiuni mari. In argou, o priza se
numeste "maner" atunci cand se tine foarte bine,
confortabil, permitand eventual chiar o scurta
oprire, pentru odihna. Sinonime: buzunar.
Maner [-ul
friendului]
manerul din plastic de care sunt prinse cabluri care
inchid/deschid camele nucilor active (frienduri,
alien, camalot).
Manivela s.f.: mini manivela fixata pe urechea surubului de
gheata, cu ajutorul careia se infileteaza mai usor in
gheata. Modelele clasice de suruburi de gheata nu
au aceasta manivela, infiletarea facandu-se mai
greoi, prin rasucirea surubului cu mana. Sinonim
"turbina".
Mansa s.f.: urcarea unui traseu de escalada sau a unei
lungimi de coarda dintr-un traseu mai lung, cu
asigurare de sus. Aceasta metoda de catarare este
utilizata numai pentru antrenament, parcurgerea
unui traseu in mansa neavand nici o valoare
sportiva.
Manta s.f.: invelisul exterior al corzii, care are rolul de a
proteja miezul (toroanele) impotriva factorilor
externi. La corzile dinamice, mantaua trebuie sa fie
colorata strident, multicolor, in timp ce la cele
statice, mantaua este mono sau bicolor. De
asemenea, pentru a se asigura o elasticitate
crescuta a corzilor dinamice, mantaua este mai
subtire si implicit, mai putin rezistenta la uzura; la
corzile statice, folosite numai pentru urcare si
coborare, mantaua este mai groasa. Sinonim:
camasa corzii.
Marcaj s.n.: (1) semne specifice utilizate pentru marcarea
traseelor de drumetie montana. Culorile folosite in
acest scop, in Romania, sunt rosu, galben si
albastru, cu chenar alb, iar semnele sunt: banda
verticale, cruce, triunghi si punct. (2) insemnarea la
baza a traseelor de catarare pentru identificarea
intrarii. In mod obisnuit, marcajul trebuie sa fie cat
mai discret si consta dintr-un dreptunghi de culoare
deschisa, in care se scrie numele si eventual gradul
traseului.
Marinaresc [dublu] vezo "nodul marinaresc dublu".
Marinaresc
[simplu]
vezi "nodul marinaresc simplu".
Mars [de
apropriere]
s.n.: deplasarea spre baza muntelui sau a peretelui
unde se va efectua ascensiunea. In cadrul unei
expeditii, cu cat marsul de apropriere spre tabara
de baza este mai usor si mai rapid, cu atat se
economisesc resursele si cresc sansele pentru
realizarea efectiva a ascensiunii.
Masina [de cusut] vezi "Elvis".
Masina [de spalat] s.f.: vezi "Bloc de piatra".
Micronuca s.f.: nuca cu dimensiuni reduse si rezistenta mai
mica de 7KN. Micronucile se folosesc ca puncte de
inaintare in catararea artificiala, nefiind rezistente la
cadere cap de coarda. In categoria micronucilor
intra si nucile cu dimensiuni mari, dar cu o
rezistenta redusa la soc. Vezi "nuca".
Micropiton s.n: piton cu dimensiuni reduse, folosit ca punct
pentru inaintare, in big wall. Micropitoanele nu ofera
nici o rezistenta la caderea capului de coarda si spre
deosebire de pitoane, micropitoanele sunt
recuperate integral din perete, de catre secund.
Vezi "piton", "rurp".
Miscare [dinamica] s.f.: miscare elastica sau chiar saritura spre o priza
care nu poate fi atinsa in alt mod.
Mobile s.f.: vezi "asigurari mobile".
Neveu s.n.: zona unde se pastreaza permanent zapada. In
general, neveurile apar pe versantii nordici, in
anumite caldari glaciare sau pe anumite valcele,
acolo unde soarele este prea slab pentru a putea
topi toata zapada.
Nisa s.f.: grota in stanca, de dimensiuni mici, unde de
obicei se regrupeaza sau se doarme, in traseele mai
lungi. Una din cele mai faimoase nise din Romania
este "bivuacul 2" din traseul de catarare "Fisura
Albastra" (Bucegi).
Nod s.n.: realizarea unui ochi pe coarda, cu un scop
anume sau legarea a doua fire intre ele. Nodurile
folosite in alpinism trebuie sa aiba urmatoarele
caracteristici principale: -sa se realizeze usor si sa
nu se desfaca sub tractiune, indiferent de modul si
unghiul in care sunt utilizate;-sa nu alunece decat in
anumite cazuri specifice; -sa se desfaca cu usurinta
dupa utilizare.
Nod [autoblocant] nod care se blocheaza singur, atunci cand este
incarcat cu greutate. Nodurile autoblocante cel mai
frecvent folosite sunt "Prusik" si "Machard".
Nodul [bulin] nod folosit, in mod traditional, pentru legarea
alpinistului direct in coarda sau la ham. A inceput sa
fie utilizat mai rar dupa ce, la o aplicatie militara in
Franta, s-a desfacut cu consecinte fatale. In urma
studiilor realizate, s-a constatat ca solicitat dintr-un
anumit unghi, nodul se desface.
Nodul [cabestan] nod marinaresc, ajustabil, folosit pentru a fixa
coarda in carabiniera si pentru autoasigurare.
Nodul [coada vacii] unul din cele mai simple noduri din alpinism, folosit
pentru agatarea echipamentului cu ajutorul unei
carabiniere.
Nodul [de ancora] nod simplu de imbinare a doua bucle de coarda sau
chinga.
Nodul [de chinga] nod de imbinare a doua capete de chinga. Vezi si
"chinga".
Nodul [de ghetar] vezi "nodul fluture".
Nodul [fluture] nod perpendicular pe coarda, folosit pentru
prinderea la ham, pe ghetar sau pentru legarea la
punct fix, in cazul unei balustrade din coarda.
Sinonim: nodul de ghetar.
Nodul [garda] nod autoblocant, folosit in tehnica de salvare din
perete.
Nodul [iepure] nod cu doua bucle (ca doua urechi de iepure),
folosit pentru ancorarea corzii in doua puncte
distincte.
Nodul [Machard] nod autoblocant, folosit mai ales ca autoasigurare la
rapel. Se realizeaza dintr-o bucla de cordelina
rasucita in jurul corzii principale.
Nodul [marinaresc
dublu]
nod marinaresc folosit pentru a lega doua corzi cu
diametre diferite.
Nodul [marinaresc
simplu]
nod marinaresc folosit pentru a lega doua corzi cu
acelasi diametru.
Nodul [Obendorf] nod autoblocant realizat prin impletirea cordelinei in
jurul corzii principale.
Nodul [opt de
imbinare]
nod de legare a doua corzi cu diametru egal.
Nodul [opt dublu] nod de legare in coarda cu ajutorul unei carabiniere.
Se foloseste mai ales la catararea in mansa.
Nodul [opt prin
urmarire]
nod de legare a corzii in jurul unui punct fix (copac)
sau direct la ham, fara carabiniera. Este cel mai
frecvent nod utilizat in alpinism, din acest motiv
fiind considerat nodul "rege".
Nodul [Prusik] nod autoblocant, utilizat mai ales la urcarea pe
coarda. Se realizeaza prin rasucirea intr-un anumit
mod, a unei bucle de cordelina in jurul corzii.
Oberdorf vezi "nodul Oberdorf".
Ochelari [de
zapada]
s.m.: ochelari de munte, cu lentile care sa protejeze
ochii eficient impotriva radiatiile solare multiplicate
de zapada. Anumite modele de ochelari, au si
protectii impotriva soarelui pentru coada ochilor si
nas.
Offset termen in limba engleza cu referire la fisuri inchise
spre interior si deschise spre exterior. O fisura offset
este o fisura in care nu se pot monta asigurari
mobile obisnuite.
Ofiter [de legatura] s.m.: persoana de legatura dintre autoritati si
expeditiile montante straine, care se ocupa de
rezolvarea problemelor administrative aparute pe
parcursul expeditiei. Toate expeditiile care se
realizeaza in muntii Himalaya sunt obligate, de
catre guvernele tarilor pe teritoriul carora se afla
acesti munti (China, Pakistan, Nepal), sa aiba ofiter
de legatura.
Oftalmie pierderea temporara a vederii, cauzata de lumina
puternica a soarelui multiplicata de zapada.
Opozitie s.f.: tehnica de urcare pe stanca, folosind opozitia
de forte intr-un plan aproximativ orizontal.(1) vezi
"bavareza".(2) vezi "sprait"(3) vezi "ramonaj".
Pana [de lemn] s.f.: piesa din lemn ascutita la unul din capete,
prevazuta cu o bucla de coarda sau sarma la
capatul opus, care se intepeneste in fisura cu
ciocanul. Penele de lemn s-au folosit ca puncte de
asigurare in fisurile largi, acolo unde pitoanele
obisnuite erau prea mici. Astazi se folosesc rar, fiind
inlocuite de dispozitivele mobile de asigurare.
Panou s.n.: vezi "structura artificiala de escalada".
Papuc [de
catarare]
s.m.: vezi "espadrila"
Parazapezi s.f.: jambiere din material impermeabil, care se
leaga sub genunchi si peste bocanci, pentru a
impiedica patrunderea zapezii in interior. Se fixeaza
sub talpa bocancului, pentru a nu se ridica la
pasirea prin zapada, cu ajutorul unei chingi sau
sarme otelite.
Pasul [cheie] s.m.: pasajul cel mai dificil dintr-un traseu. Acesta
poate fi de catarare libera sau artificial. De obicei, in
ghidurile de catarare, fiecarui traseu i se specifica,
pe langa alte informatii si care este dificultatea
pasului cheie.
Pedala s.f.: bucla din coarda sau chinga pentru picior.
Pedala se prinde cu ajutorul unei carabiniere acolo
unde este nevoie de un punct de sprijin pentru
picior, in piton sau la blocator.
Pendul s.n.: (1) pendulare in perete, atarnat in coarda,
pentru a ajunge intr-o zona laterala, imposibil sau
dificil de atins prin traversare pe stanca. Este o
tehnica folosita mai ales in ascensiunea marilor
pereti de granit. (2) cadere spectaculoasa si
periculoasa in timpul unei traversari laterale. Cu cat
sunt mai rare asigurarile in traversare, cu atat riscul
accidentarii este mai mare.
Perete s.m.: (1) versant abrupt al muntelui, propice pentru
practicarea alpinismului si a catararii alpine. In
emisfera nordica, peretii nordici sunt mai dificili
decat ceilalti, in general, deoarece pe acesti
versanti, zapada si gheata se topesc mai greu sau
chiar nu dispar deloc (la peste 3.000m altitudine). In
emisfera sudica, situatia este exact invers; peretii
sudici sunt mai dificili decat cei nordici. Sinonime:
fata, versant. (2) vezi "faleza".
Perete [artificial] vezi "structura artificiala de escalada".
Performanta s.f.: in alpinism, o ascensiune deosebita. Deoarece
alpinismul (1) este o familie de activitati complexe
si distincte, nu se poate vorbi de o performanta la
nivel general, ci numai pe fiecare ramura in parte.
Problema performantei in alpinismul romanesc, s-a
discutat intr-un cadrul deschis, cu ocazia
seminarului care a avut loc la cea de-a III-a editie a
Festivalului Alpin de la Galati (2004), concluzia
finala fiind exact cea exprimata mai sus. In
alpinismul de altitudine principalele caracteristici
ale unei ascensiuni catalogata ca performanta, sunt
urmatoarele:-urcarea unui varf virgin;-ascensiunea
pe o ruta noua, in premiera sau pe o ruta cat mai
tehnica posibila;-ascensiunea fara sprijinul
serpasilor si a oxigenului suplimentar;-ascensiunea
cu un numar cat mai mic de persoane, eventual
solitar.In catararea alpina si in big wall, principalele
caracteristici ale unei ascensiuni performante sunt:-
ascensiunea pe unui nou traseu in perete;-repetarea
unor trasee recunoscute de intreaga comunitate ca
fiind foarte dificile;-utilizarea unui numar cat mai
mic de asigurari fixe;-grad de dificultate cat mai
mare posibil; -situarea peretelui intr-o zona izolata,
cu acces dificil si conditii meteo precare;In
catararea libera, ascensiunile performante sunt cele
care:-au un grad de dificultate cat mai ridicat;-
traseul este urcat la vedere sau din cat mai putine
incercari;
Piele [de foca] s.f.: material textil cu peri fini, care se fixeaza pe
talpa schiurilor. Datorita perilor, schiurile aluneca in
directia de mers (in panta), dar aluneca mult mai
greu in sens invers (la vale). Se folosesc pentru
urcarea pantelor de zapada cu schiurile in picioare,
fiind scoase si montate pe schiuri in functie de
necesitati. Initial realizate din piele de foca (de unde
si denumirea), astazi sunt realizate din material
sintetic.
R.P prescurtarea cuvantului german ???rotpunkt".
Vezi ???rotpunkt".
Racheta [de
zapada]
s.f.: paleta metalica sau din plastic, de forma ovala
sau rectangulara, care se fixeaza pe talpa
incaltamintei, pentru a nu se afunda in zapada.
Initial utilizate in Asia (Caucaz) si Europa
(Scandinavia) de catre vanatorii obligati sa umble
mult iarna, rachetele de zapada s-au dezvoltat in
forma actuala pe continentul nord american. Astazi,
in multe tari, mersul pe rachete este o activitate
montana aparte, practicata de mii de adepti.
Raid s.n.: concurs de anduranta, care se desfasoara in
zone dificile, montane, pe durata a mai multor zile
sau saptamani, fara pauza. Intr-un raid, participantii
sunt nevoiti sa se deplaseze cu diferite mijloace de
transport, bicicleta, barca, pluta, prin alergare etc.
si sa atinga anumite puncte fixe de control.
Ramonaj s.n.: tehnica de urcare in horn. Vezi "opozitie"(2).
Rapel s.n.: tehnica de coborare pe coarda. Vezi "coborare
pe coarda".
Rapel [cu auto
asigurare]
rapel realizat cu un dispozitiv suplimentar care, in
cazul in care se ia mainile de pe coarda, se
blocheaza. Datorita acestui dispozitiv suplimentar
(de exemplu, modelul Shunt sau nodul Machard),
riscul de panicare si alunecare pe coarda in gol,
este minimalizat.
Rapel [Dulfer] tip de rapel improvizat, in care coborare pe coarda
se realizeaza prin infasurarea corzii in jurul corpului
intr-o anumita ordine. Astazi, acest tip de rapel se
foloseste numai in situatia in care nu exista nici o
alta varianta de coborare in rapel. Vezi si "Dulfer".
Rasina s.f: substanta folosita pentru a absorbi transpiratia,
in loc de magneziu, mai ales in tarile vestice. In
anumite tari, cum este cazul Statelor Unite,
utilizarea rasinii in catararea pe stanca este
interzisa, deoarece distruge microorganismele de
pe stanca. Vezi si "magneziu".
Raul de munte stare de disconfort cu greata, ameteala si chiar
voma, determinata de neacomodarea organismului
cu altitudinea si aerul rarefiat. In zonele inalte,
poate degenera chiar in edem pulmonar sau
cerebral. Vezi si HACE, HAPE.
Reamenajare s.f.: repunerea in valoare a traseelor de catarare
mai vechi. Reamenajarea consta in mai multe
operatii printre care: inlocuirea pitoanelor ruginite
sau rupte cu ancore, daca se considera necesar;
curatarea pasajelor cheie de iarba si de roca
friabila; amenajarea regruparilor cu ancore noi,
inoxidabile. Reamenajarea este o activitate
complexa care trebuie realizata cu multa
responsabilitate, de alpinisti care au o buna
experienta sau chiar instruire speciala in domeniu.
Regleta s.f.: priza de mici dimensiuni.
Regrupare s.f.: loc de odihna si de adunare a echipei de
cataratori, dupa o lungime de coarda. In regrupare
se schimba ordinea si rolul coechipierilor, in cazul
catararii cap schimbat sau se continua in aceeasi
ordine. In a doua situatie, secundul preda tot
echipamentul adunat pe lungimea precedenta,
capului de coarda.
Repsnur vezi "cordelina".
Rimaya s.f: portiunea topita la extremitatile ghetarului,
unde se vede fundul stancos al muntelui. Sinonim:
"crevasa marginala".
Rotpunkt "punct rosu" in limba germana. Marcajul rotpunkt a
fost inventat de catre cataratorul german Kurt
Albert, la mijlocul anilor `70, in Frankenjura. Cu
acest semn, Kurt Albert marca traseele de catarare
pe care le putea parcurge in catarare libera.
Sinonim "catarare libera".
S.A.E acronim la Structura Artificiala de Escalada. Vezi
"structura artificiala de escalada".
Sac [de big wall] s.m: sac de dimensiuni mari, rezistent, utilizat
pentru transportul echipamentului de-a lungul
peretelui, in traseele de catarare big wall. Sacul
este prevazut cu un sistem de chingi, in asa fel incat
poate fi agatat si tras in ambele directii sus-jos.
Sac [de bivuac] sac din material impermeabil, rezistent la
intemperii, folosit in loc de cort. Dupa ce se intinde
sacul pe sol, alpinistul se baga in el direct cu sacul
de dormit. Pentru zona fetei, sacul de bivuac este
prevazut cu gluga. La anumite modele, aceasta este
fixata si distantata pe un mic bat de cort.
Sac [de tras] vezi "sac de big wall".
Saculet [de
magneziu]
s.m.: saculet in care se tine pudra de carbonat de
magneziu, pentru uscarea mainilor de transpiratie.
Pentru a fi usor accesibil pe parcursul traseului de
catarare, saculetul cu magneziu se prinde de ham,
la spatele cataratorului. In acest mod, atunci cand
este nevoie, se baga mana inauntru si se pudreaza
palmele. Se foloseste cu precadere in catararea
libera.
Sala [de escalada] s.f.: sala de sport amenajata cu pereti artificiali de
escalada, unde se desfasoara antrenamente de
catarare si diferite competitii sportive.
Salam tehnica de coborare din perete a partenerului, cu
ajutorul corzii. Coborarea salam este folosita la
catararea in mansa sau in cazul accidentatilor. De
cele mai multe ori, cel care este coborat nu trebuie
sa faca nimic altceva decat sa se tina departat de
stanca.
Salvamont serviciul national de salvare in munti. Conform HG
77/2003, consiliile judetene pe teritoriul carora se
afla trasee de drumetie montana, schi sau catarare,
sunt obligate sa aiba o echipa special pregatita si
antrenata pentru a interveni pe aceste trasee, in
caz de accident. In Romania, serviciul de salvare
montana, s-a infiintat din anul 1969.
Saritura s.f.: aruncare controlata spre o priza. Este o miscare
dinamica specifica escaladei libere si sportive.
Scala [de
dificultate]
s.f.: vezi "dificultate".
Scandura [de
zapada]
s.f.: crusta intarita ce se formeaza la suprafata
zapezii, ca urmare a efectului combinat al soarelui
si a vantului. Vezi si "avalansa tip scandura".
Scarita s.f.: scara de dimensiuni reduse, din cordelina sau
chinga, cu trei-patru trepte. Scarita se foloseste ca
mijloc ajutator (artificial) de inaintare pe stanca, in
pasajele unde prizele sunt foarte mici sau
inexistente. Dupa ce se agata in piton, cataratorul
se urca pe ea, depasind astfel pasajul respectiv.
Dupa utilizare se recupereaza, pentru a putea fi
folosita la urmatorul pasaj artificial.
Seven Summits sapte varfuri, in limba engleza. Este un termen
consacrat, referindu-se la varfurile cele mai inalte,
de pe cele sapte continente: Europa (Elbrus,
5.642m), Asia (Everest, 8.850m), Oceania (Puncak
Jaya/Carstensz Pyramid, 4.884m), Antarctica
(Vinson, 4.897m), America de Sud (Aconcagua,
6.960m), America de Nord (McKinley/Denali,
6.491m). La nivel mondial, exista un club exclusiv
format din persoanele care au reusit sa urce toate
aceste varfuri, clubul "Seven Summits". Primul
roman care a intrat in acest club este Constantin
Lacatusu.
Sextogradism s.m.: catarare pe trasee de gradul 6, din Alpi.
Miscarea sextogradista a aparut in perioada
interbelica, in Italia, o data cu primele trasee de
gradul 6. Traseul deschis in Dolomiti, Civetta, de
catre echipa Gustav Lettenbauer si Emil Solleder in
1925, este considerat momentul de inceput al
sextogradismului.
Spit s.n.: vezi "ancora mecanica". Initialele firmei
germane care fabrica masini unelte si accesorii
pentru constructii. Aceasta firma a introdus pe
piata, in anii `70, prima ancora mecanica
autoforanta, cu expansiune prin lovire.
Tabara [de baza
avansata]
tabara care se monteaza mai sus fata de tabara de
baza, unde se transporta o mare parte din
echipament pentru a fi mai aproape de alpinisti.
Tabara [de baza] s.f.: tabara de corturi fixata pe o perioada
determinata la baza muntelui/peretelui, unde se
depoziteaza tot echipamentul necesar pentru
ascensiune. Din acest punct in sus, se transporta
doar echipamentul necesar pentru inaintare. Pe
parcursul expeditiei, alpinistii pleaca in tabere
superioare si se intorc in tabara de baza pentru
odihna. Sinonime: TB.
Tabara
[intermediara]
tabara realizata pe parcursul ascensiunii spre varf,
in partea superioara a muntelui, in cazul
alpinismului de altitudine.
Talpa [dubla] s.f.: strat de zapada ce se lipeste de rama coltarilor,
impiedicand functionarea normala a acestora. Talpa
dubla apare numai cand zapada are o anumita
consistenta si la coltarii care nu sunt dotati cu
membrana antisnow. Vezi "antisnow". Se
indeparteaza prin lovirea usoara a coltarilor cu
coada pioletului.
Tamponor s.n.: vezi "foreza".
Tandem s.n.: vezi "catarare in tandem".
UIAA initialele Uniunii Internationale a Asociatiilor de
Alpinism, forul international care reprezinta
interesele alpinistilor de pe intreg globul, cu sediul
in Elvetia. S-a infiintat la Chamonix, Franta, in 1934,
Romania fiind una din tarile fondatoare. La UIAA nu
se pot afilia decat asociatiile de alpinism cu caracter
national. Din Romania sunt afiliate Federatia
Romana de Alpinism si Escalada (FRAE) si Clubul
Alpin Roman (CAR).
UIAGM initialele Uniunii Internationale a Asociatiilor Ghizilor
Montani, care reprezinta interesele ghizilor montani
de pe intreg globul.
Urcare [pe coarda] s.f.: tehnica de urcare pe coarda fixa, cu diferite
tehnici si echipamente, folosita in special in marii
pereti sau in actiuni de salvare. Urcarea pe coarda
fixa, presupune ca cineva sa urce inainte pentru a
fixa coarda.
Ureche s.f.: vezi "placuta"
Valcel s.n.: vale de mici dimensiuni, afluent al unei vai.
Vezi si ???culoar".
Varf s.n.: partea somitala a unui tanc sau munte. In
alpinismul de altitudine, atingerea varfului este
obiectivul principal. In catararea alpina atingerea
varfului nu este, in mod obligatoriu, un punct care
trebuie atins. Traseul se poate termina si undeva
intr-o creasta.
Varful [pioletului] partea inferioara a cozii pioletului, care se infige in
zapada sau gheata pentru mentinerea echilibrului.
La pioletii de tura, clasici, varful pioletului este
metalic si ascutit, fiind folositi mai ales pentru
sprijin, in timp ce la pioletii tehnici are forme
diverse, zimtate, varful fiind folosit ca punct de
parghie.
Verglas s.n.: gheata subtire ce se formeaza pe stanca, mai
ales la primele ore ale diminetii, in marii pereti
nordici. Verglasul este suficient de gros pentru a
face stanca alunecoasa, dar este mult prea subtire
pentru a putea infige coltarii.
Veriga [rapida] s.f.: inel metalic cu forme diverse, care se inchide
prin infiletarea unui manson metalic. Spre deosebire
de carabiniera., veriga rapida nu are clapeta mobila.
Este folosita cu precadere in speologie si ca punct
de ancorare, in topul traseelor de escalada.
Versant vezi "perete"
Vertij senzatie de ameteala provocata de privirea in gol.
In cazul in care nu este o problema de natura
medicala, pe masura acomodarii, senzatia de vertij
se diminueaza si chiar dispare.
Vesta s.f.: sistem de chingi trecute in jurul pieptului. Vesta
s-a folosit in catarare pentru legarea in coarda,
pana in anii ??™80 cand s-a trecut la hamul de
bazin. Astazi, in alpinism, vesta se foloseste numai
impreuna cu hamul, pentru legarea incepatorilor
sau copiilor. Sinonime: ham de piept.
Via ferrata s.f.: trasee mixte, de drumetie si catarare,
amenajate cu trepte, scoabe, scari, podete,
majoritatea metalice, in locurile in care lipsesc prize
naturale sau sunt de dimensiuni mici, pe brane
inguste. Cei care le folosesc nu sunt legati in
coarda, ci se asigura de cabluri metalice fixate in
stanca cu lonja (vezi "lonja") speciala, cu doua fire,
doua carabiniere si un disipator de energie metalic.
Primele trasee de acest gen au fost realizate in Alpii
austrieci, la mijlocul secolului XIX. In primul razboi
mondial, multe trasee de via ferrata au fost
realizate in Dolomiti, in scop militar. Ulterior, au fost
reconditionate de ghizii montani pentru clientii lor.
Acest tip de rute s-a raspandit si in alte zone si au
fost realizate unele de dificultati diferite (mai mari)
special pentru amatorii de asa ceva. Primul traseu
de via ferrata din Romania a fost amenajat in anii
`90, in Cheile Rasnoavei (muntii Postavaru).
YDS initialele sistemul decimal american de gradare a
traseelor de catarare (Yosemite Decimal System).
Yo-yo tehnica de catarare libera care consta in incercarea
unui pasaj, cu cateva caderi in coarda, pana se
ajunge la invatarea prizelor si a miscarilor. In acest
mod, dupa invatarea la perfectie a miscarilor,
pasajul este depasit.
Zapada s.f.: stare solida a apei, sub forma de fulgi albi,
cauzata de temperatura atmosferica apropriata de
zero grade. In functie de temperatura mediului
ambiant, stratul de zapada depus isi modifica
structura interna.
Zelb s.f.: vezi "lonja".
Zipper vezi "disipator de energie".


Glosar 3 Edit

Glosar 4 Edit

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki