Alchimistul

„Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire…”

Toată povestea despre care vă voi povesti în următoarele rânduri începe în Spania, mai exact în Andaluzia, o comunitate autonomă din Sudul ţării. Aici îşi petrece clipele magnifice din viaţă tânărul oier, Santiago. De mic, tânărul este foarte ataşat de oile sale şi le iubeşte mai mult decât orice pe lume. Având nişte vise foarte interesante despre o comoară, vise pe care, de fapt, le vede în două nopţi consecutive, el decide să transforme în realitate ceea ce a văzut în ele.

Mai întâi încearcă să afle de la o ţigancă care este simbolul acestor vise. Ghicitoarea îi spune ceea ce Santiago deja ştia (faptul că această comoară se afla pe lângă piramidele din deşert), dar îi cere banii pentru informaţiile date, spunându-i pe lângă acestea, că dacă-i va da o zecime din comoara pe care o va găsi, îi va desluşi visul. Stând şi păscând oile într-una din următoarele zile, Santiago observă că lângă el şedea un bătrân. Acesta îi spuse că este un rege şi că ştie ce vise a avut, totodată îl îndrumă spre căutarea comorii, spunându-i că atunci ,,când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”.

În dar îi dă două cristale, care mai apoi aveau să-i poarte de noroc. Într-un final, tânărul se hotărăște să pornească în căutare (cu toate că până atunci nu mai fusese niciodata undeva departe). Ca să facă rost de bani, el vinde oile şi pleacă spre piramide. Deoarece nu ştia nici limba, nici locurile, el este jefuit de un bărbat, care de la început s-a dat drept prieten. Umblând bezmetic prin oraşul în care i s-au furat toţi banii, Santiago are marele noroc de a fi ajutat de un proprietar al unui magazin de cristale. Pe parcursul unui an, el îl ajuta pe proprietar în afacerea sa, se împrieteneşte cu acesta, economisește bani, care îi sunt destui pentru a porni mai departe în căutarea comorii.

După ce merge mult timp prin pustiu, împreună cu o caravană, drumul fiind mai greu din cauza războiului dintre clanurile de pe acele meleaguri, într-un final ajunge într-un loc considerat neutru. Aici se îndrăgostește de o băştinaşă, Fatima, cu care ar vrea să rămână pentru restul vieţii, vrând însă din toata inima să-şi ducă la bun sfârşit planul.

Într-o seara, meditând în singurătate, Santiago vede pe înaltul cerului două păsari, după care are o vedenie. El înştiinţează conducătorul oazei şi, împreună cu ceilalţi, părăseşte oaza. Peste câteva zile viziunea lui se îndeplineşte: războinicii găsesc locurile altadată populate, pustiite şi, în aceeaşi zi, aceştia sunt omorâţi de inamici.

Într-o altă seară, stând ca de obicei şi meditând, Santiago este întrerupt de un străin, despre care află mai apoi că este alchimistul acelor locuri (considerat un om cu puteri supranaturale). Cei doi devin în scurt timp prieteni foarte buni. Tânărul primeşte mai multe învăţături de la alchimist, sporindu-şi prin această modalitate puterile. Împreună pornesc spre piramide, dar se confruntă cu mai multe obstacole şi, în cele din urmă, Santiago este nevoit să meargă singur până în Egipt. Ajuns la piramide şi găsind locul unde ar fi trebuit să se afle comoara, îşi dă seama că nu a existat niciodată această comoară şi, pe lângă aceasta dezamăgire, este jefuit din nou de nişte tâlhari. Fără speranţe, el se întoarce înapoi în Spania, unde, ca prin minune, găseşte comoara ascunsă în curtea sa.

Deosebită prin felul specific al lui Coelho de a o umaniza, copleșitoare prin simplitatea ei, această poveste uimitoare a tânărului Santiago este ca un imbold în a crede în visele noastre, în a le realiza şi în a ne asculta mereu inima.

„Totul în viaţă este numai semne. Universul este creat într-o singură limbă pe care toată lumea o înţelege, dar acum a uitat-o…”

Paulo Coelho s-a născut în Rio de Janeiro pe 24 august 1947 în familia inginerului Pedro şi casnicei Ligia Coelho. La şapte ani a fost trimis la şcoala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câştigat primul său premiu literar într-un concurs şcolar de poezie, iar sora lui, Sonia, îşi aminteşte că şi ea a câştigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coşul de gunoi. Părinţii nu i-au înţeles aspiraţiile lui de a deveni scriitor şi a fost trimis de ei la Facultatea de Juridică a Universităţii din Rio de Janeiro. A lăsat rapid facultatea şi s-a preocupat de jurnalistică. Părinţii au decis să-l aducă forţat la „calea cea bună” şi în consecinţă l-au internat de trei ori într-o clinică de boli mintale privată, de unde el a fugit în repetate rânduri. În final părinţii au înţeles că fiul lor nu o să se ocupe de un lucru „normal”. Paulo a continuat să se ocup de teatru şi jurnalistică.

În 1970 a început o călătorie prin Mexic, Peru, Bolivia, Chile, Europa şi Africa de Nord. Peste doi ani se întoarce în Brazilia unde începe să compună versuri pentru cântecele compozitorilor: Elis Regina, Rita Lee şi Raul Seixas. În 1974 este arestat şi schingiuit de junta militară pentru activitate „subversivă”. Trecutul său l-a ajutat pe neaşteptate, fiind eliberat din închisoare pe motiv de alienare.

Din Wikipedia mai aflăm că:

„Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viaţa şi cariera literară. Deşi profund ataşat de Brazilia natală cărţile sale dezvoltă drame universale, valabile oriunde şi pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Cărţile lui Paulo Coelho, editate în 150 de ţări şi traduse în peste 69 de limbi, s-au vândut în zeci de milioane de exemplare. Este consilier special UNESCO în cadrul programului Convergenţe spirituale şi dialoguri interculturale, co-director al Centrului Shimon Peres pentru pace. Distins cu numeroase şi importante premii, medalii şi ordine, printre care cel de Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare din Franţa (martie 2000). Este fondator al Institutului Paulo Coelho, care acordă ajutoare îndeosebi copiilor şi bătrânilor din păturile defavorizate ale societăţii braziliene.”

„Alchimistul” lui Paulo Coelho rămâne în continuare cea mai vândută carte în Brazilia, fiind menţionată şi în Cartea Recordurilor Guiness.

Paulo Coelho îşi scrie operele la calculator, în faţa oceanului, în vila de la Copacabana. Articolele pe blog le publică, probabil, tot din acel minunat loc…

Legături extrene

• ro

JocSecund.info

• ro

Bloguri celebre: Paulo Coelho's Blog

Acest articol include conţinut din Wikipedia conform Licenţei Creative Commons.