Mohandas K. Gandhi (1869-1948) a fost conducătorul de marcă al mişcării pentru independenţă din India. Acesta a constituit principalul motiv pentru care mi s-a sugerat să-1 plasez în prima parte a acestei lucrări.
Desprinderea Indiei de Anglia era un eveniment previzibil, care avea să aibă loc mai devreme sau mai târziu. Dată fiind presiunea forţelor istorice tinzând către decolonizare, putem să ne dăm seama astăzi că India şi-ar fi dobândit oricum independenţa la câţiva ani de la 1947, chiar dacă Gandhi nu ar fi existat.
Este adevărat că tactica de nesupunere pasivă adoptată de Gandhi s-a bucurat de succes, convingându-i pe britanici să părăsească India. S-a vehiculat, însă, ideea că această ţară şi-ar fi dobândit independenţa mai devreme dacă locuitorii săi ar fi recurs la violenţă. Este dificil de precizat cu siguranţă dacă activitatea lui Gandhi a contribuit la accelerarea procesului de eliberare sau dimpotrivă.
Putem totuşi să apreciem că rezultatele iniţiativelor sale au fost neînsemnate. Nu Gandhi a fost cel care pus bazele mişcării indiene pentru independenţă (Congresul Naţional Indian fusese întemeiat încă din 1885), nefiind recunoscut nici ca figură politică centrală în momentul în care India devenea stat independent.
Gandhi şi-a adus cel mai mare aport la promovarea nonviolenţei. Ideile sale erau cu adevărat originale, autorul lor precizând că şi-a format percepţia despre lume citindu-i pe Thoreau, Tolstoi, Noul Testament, dar şi importante scrieri hinduse.
Se pune la îndoială faptul că politica lui Gandhi, adoptată în plan universal, ar transforma radical mentalitatea colectivă. Din păcate, ea nu a fost adoptată în întregime nici măcar în ţara de origine a acestui gânditor.
Este adevărat că în anii 1954-1955 metodele lui Gandhi au fost puse în practică în încercarea de a-i convinge pe portughezi să renunţe la supremaţia asupra regiunii Goa. Cu toate eforturile depuse în acest scop, campania de intimidare nu şi-a atins scopul, iar câţiva ani mai târziu guvernul indian a lansat o invazie militară. Mai mult decât atât, în ultimii 40 de ani India a purtat trei războaie cu Pakistanul şi un altul la graniţa cu China.
Şi alte ţări şi-au exprimat suspiciunea în ceea ce priveşte filozofia lui Gandhi. În cei 80 de ani care au trecut de la existenţa ei, umanitatea s-a confruntat cu cele mai sângeroase războaie din istoria sa. Putem deci să concluzionăm că eforturile lui Gandhi au fost sortite eşecului? În momentul de faţă aşa se pare; totuşi, este încă prematur să ne pronunţăm în acest sens.
Se povesteşte că după 40 de ani de la moartea lui Hristos, un roman inteligent ar fi spus că religia propovăduită de Iisus Nazarineanul nu ar fi dat roade, deşi este foarte probabil să nu ştiut despre ce era vorba. Aşa cum nimeni nu şi-ar fi putut da seama de importanţa ulterioară a gândirii lui Confucius în anul 450 î.Hr.
Sursa: Sanatatea.com