Procesul de romanizare în Dacia[]
În aceasta informatie am să vă vorbesc despre factori ce au contribuit la romanizarea din spaţiul provinciei romane Dacia între 106 şi 271 când are loc retragerea aureliană.
1. Organizarea politico-administrativă:
Provincie romană din anul 106 când intră în directa subordine a împăratului. A cunoscut mai multe reorganizări succesive încă din timpul împăratului roman Hadrian (117 - 138). Era împărţită în Dacia Superior (Transilvania şi Banatul), Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis şi Dacia Inferior (Banat şi Oltenia);
2. Armata:
Sunt estimat trupe ce depăşeau lejer 200.000 de oameni. Personal le consider exagerate fie dacă s-ar lua în calcul şi trupele auxiliare recrutate la nivel local. Armata romană era formată din cetăţeni romani - legiunile şi cei care aspirau la statutul de cetăţean - trupele auxiliare. Erau construite castre. Legiunile ce au staţionat în Dacia: - legiunea a VII-a Claudia; - legiunea a IV-a Flavia Felix; - legiunea a V-a Macedonica.
3. Veteranii:
Sunt extrem de importanţi în procesul de romanizare. Ieşiţi din slujba armatei se bucurau de mare respect pe plan local. De obicei primeau diverse funcţii municipale şi administrative. Veteranii din trupele auxiliare aveau dreptul de a se căsători în regiunea pe care au apărat-o, primesc o răsplată bănească şi foarte important - împroprietărirea cu pământ. Există documente scrise în care este atestată lăsarea la vatră a unor trupe la nivel local.
4. Coloniştii:
Dacia avea terenuri întinse ce aşteptau a fi cultivate şi mai ales desţelenite deoarece la vremea respectivă 80% din teritoriul României actuale era acoperit de pădure. A fost o colonizare masivă şi organizată de statul roman. Erau aduşi din întreaga lume romană pentru cultivarea ogoarelor şi popularea oraşelor. Provinciile din care erau selectaţi: Hispania, Gallia, Noricum, Pannonia, Illyricum, Africa. Erau întâlniţi mai ales la sat denumit vicus ce avea o reţea stradală şi un centru civic. Este atestată arheologic o întrepătrundere ce va permite simbioza etnică şi lingvistică.
5. Urbanizarea:
Este cunoscut faptul că Roma era o civilizaţie urbană şi modelul său a prins în întreg imperiul. Ptolemeu menţionează la jumătatea secolului al II-lea peste 40 de oraşe în Dacia romană. Oraşele din Dacia şi Moesia respectau tiparul roman fiind organizate în municipia şi coloniae. Municipii erau Aegyssus, Dierna, Porolissum, Tibiscum, iar colonii: Apulum, Drobeta, Sarmisegetusa, Napoca, Potaissa, Romula.
6. Viaţa religioasă:
A avut loc o întrepătrundere în aces sens între elementele dacice şi cele romane. Predomină adorarea divinităţilor romane precum Jupiter, Junona, Minerva, Venus, Diana. Practicarea cultelor respective şi aderarea sub nume romane ale unor zeităţi locale precum Beudis, Zamolxis sunt premise semnificative ale romanizării. Menţinerea cultului cavalerului trac aduce un plus în domeniul elementelor locale păstrate în acest sincretism religios.
7. Viaţa economică:
Agricultura era cea mai importantă ocupaţie a autohtonilor şi terminologia agrară a devenit una comună. Sunt confirmate izvoare numeroase referitoare la colegiile fierarilor, lecticarilor, luntraşilor, plutaşilor, negustorilor de lână, etc.
8. Dreptul:
Normal că se ajungeau la diverse litigii iar dreptul roman consacra principiile bunei credinţe şi echităţii. Normele juridice romane au fost adoptate în Dacia încă din 106.
9. Viaţa culturală:
A consfinţit adoptarea limbii latine de către populaţia daco-romană ca metodă. Documentele arheologice confirmă existenţa unor şcoli la nivel incipient, sunt descoperite tăbliţe cerate la Geoagiu, Sarmizegetusa, Vetel, Zam.
Surse: MagHistory.Blogspot.com