Antisemitism in Romania -Raport 2002 -
Presa israeliană critică antisemitismul comentariilor de pe Realitatea.net
Co-participanti: Prof Ing. Ozy Lazar- Presedintele Comunitatii Evreiesti Bucuresti Dr. Alexandru Florian - Doctor in Sociologie Multumiri speciale: Dnei. Susan Heller Pinto Director ADL pentru Analiza Internationala
CUPRINS
Introducere Politica Religie Educatie si Toleranta sociala si etnica Comunitatea Evreiasca de astazi Holocaust Evolutii post -1989 Antisemitism Incidente Atitudinea Guvernului fata de Holocaust si Antisemitism Partidul de extrema dreapta "Romania Mare" Profesorul Gheorghe Buzatu - Principalul negationist al Holocaustului in Romania A infrunta si a combate pe negationisti si pe cei care jignesc memoria evreiasca Ordonanta de Urgentă nr.31/2002-Raport de evaluare Viata Evreiasca in Romania anului 2002 Concluzii
Introducere[]
MCA Romania a fost infiintata in Mai 2002 si inregistrata ca persoana juridica romana, non-profit si non-guvernamentala. Necesitatea unei astfel de organizatii a fost indentificata dupa observarea directiei in care societatea romana s-a orientat dupa 1989, anul in care era comunista a luat sfarsit. Se pare ca oficialitatile romane, care adoptand premiza conform careia in Romania nu exista anti-Semitism, inca sunt indecise in considera existenta unei organizatii precum MCA Romania ca fiind necesara. Aceasta premisa scoate in relief lipsa de dorinta de a aborda problemele create de manifestari anti Semite intr-o maniera realista si corecta din punct de vedere social.
Politica[]
Romania este tara cea mai vasta din sud-estul Europei, avand o populatie de 22 milioane locuitori. Intre 1948 si 1989, Romania a fost guvernata de un regim comunist.
In 1989 Romania, simultan cu alte tari, foste comuniste, a renuntat la comunism si a inceput procesul sau foarte lung de tranzitie catre democratie.
In Noiembrie 2002, Romania a fost invitata sa inceapa negocierile de aderare la NATO. In Decembrie 2002, Romania a primit un plan care, daca va fi aplicat, ii va permite aderarea la UE in 2007.
Asa cum a fost mentionat in rapoartele emise de organizatia "International Transparency", Banca Mondiala si "Open Society" Romania cunoaste o recrudescenta a fenomenului de coruptie institutionalizata, care trebuie eradicata inainte ca Romania sa devina membra NATO si UE. Conform acestor rapoarte exista suspiciunea ca insasi Guvernul Romaniei este o sursa a coruptiei mai mult decat un combatant activ al acesteia.
Religie[]
Religia predominanta in Romania este cea Crestin-Ortodoxa. La ora actuala nu exista o diferentiere clara intre Stat si Biserica. Dupa 60 de ani de restrictii religioase, impuse de regimul comunist, un puternic curent de revitalizare religioasa se afla in plina desfasurare. Constitutia Romaniei afirma in mod clar dreptul minoritatilor din Romania de a practica, in mod liber si neconditionat practicile religioase specifice fiecarei minoritati. Art.29 din Constitutie, reglementeaza "autonomia cultelor religioase fata de stat".
Influenta religioasa in aspectele vietii cotidiene este evidentiata prin proeminenta afisare, in Parlamentul Romaniei, a Crucii. Aceasta este flancata de doua drapele si se afla pozitionata in sala Parlamentului, pe peretele din spatele podiumului de discursuri.
Educatie si Toleranta sociala si etnica[]
Conceptul "Toleranta etnica si sociala" este larg cunoscut in special locuitorilor din aglomerarile urbane. Toleranta etnica si sociala nu se manifesta intotdeauna ca o parte a realitatii cotidiene, atitudinile xenofobe fiind frecvent observate in societatea romaneasca. In timp ce acest subiect este sau evitat sau abordat in mod mecanic si superficial, inca nu exista programe sistematizate si de lunga durata menite sa reduca xenophobia si sa creeze un ambient tolerant si de integrare socio-etnica.
Comunitatea Evreiasca de astazi[]
Inainte de cel de al doilea razboi mondial in Romania au trait 800,000 de evrei. La sfarsitul razboiului au ramas 400.000 de evrei. Intre anii 1950 si 1960, peste 350,000 de evrei au emigrat in Israel. In prezent numai 7000-9000 de evrei mai traiesc in Romania majoritatea lor fiind oameni in varsta. Majoritatea membrilor comunitatii evreiesti traieste in Bucuresti si necesita asistenta sociala, care le este acordata in mare masura de JOINT prin Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania.
In Romania sunt peste 700 de cimitire evreiesti. Majoritatea sunt amplasate in sate indepartate si mici orase de provincie, in care comunitatile evreiesti s-au stins de mult. Numeroase sinagogi si alte foste institutii evreiesti se gasesc in acelasi asezari indepartate. Aceste semne de aducere aminte a ceea ce au fost odata comunitati evreiesti infloritoare si pline de viata sunt in prezent sau folosite de autoritatile locale pentru alte scopuri sau, din cauza lipsei de fonduri, sunt inchise, suferind deteriorari grave de la o zi la alta. Din 1989 si pana astazi, procesul de retrocedare a propietatilor evreiesti nu a cunoscut un progres major. Se pare ca legislatia relevanta acestui subiect este manipulata in concordanta cu nevoile politice ale entitatilor politice care se perinda la conducerea tarii. Este stiut ca acest subiect se afla sub observatie permanenta, in primul rand a unor organizatii evreiesti din SUA dar si din UE. Astfel, in concordanta cu nevoile politice de moment, acest proces este accelarat sau incetinit, avansat sau in stagnare. Astfel in prezent sunt implementate decizii care au fost luate in anul 2000.
Patriarhul Miron Cristea, un adevărat monstru al antisemitismului
Holocaust[]
Asa cum am mentionat deja, numarul oficial al evreilor exterminati in timpul celui de al doilea razboi mondial este de 400,000. Conducatorul militar al Romaniei, in cel de al doilea razboi mondial, Maresalul Ion Antonescu, un adevarat si loial aliat a lui Hitler, a fost conducatorul care a adoptat si a propovaduit imaginea "iudeo-bolsevica", implantand-o in constiinta populatiei. Maresalul Ion Antonescu a avut mana libera pentru a pune in aplicare planurile sale de exterminare a cat mai multi evrei posibil, nu prin gazarea lor ci prin munca fortata, pogromuri, lagare de concentrare.
Atunci cand Maresalul Ion Antonescu a devenit incomod chiar celor pe care i-a servit el a fost inlaturat de la putere si executat.
Sub regimul comunist el a fost declarat criminal de razboi. Aceasta decizie a asigurat, pentru gruparile politice nationaliste si xenofobe, transformarea Maresalului Ion Antonescu intr-un martir si patriot national. Regimul comunist, care a durat in Romania 50 de ani, a facut tot ceea ce se putea pentru a ignora responsabilitatea Romaniei fata de suferintele minoritatii evreiesti.
Pentru a evita posibile probleme, cauzate de originea evreiasca, multi evrei romani, care au ramas in Romania de dupa cel de al doilea razboi mondial, si-au "romanizat" numele. Cei care nu au adoptat aceasta procedura au fost suspectati ca nefiind loiali Romaniei.
Evolutii post -1989[]
In 1989, imediat dupa caderea regimului comunist, o miscare nationala ad-hoc, pentru reabilitarea imaginii si a numelui Maresalului Ion Antonescu, si-a inceput activitatea.
Din 1989, variate mici grupuri si miscari nationaliste si neo-naziste s-au format in Romania si in strainatate. Se estimeaza ca la acea data, in lipsa unei legislatii eficiente, aproximativ 28 de astfel grupari si miscari cu caracter xenofob si antisemit erau active.
Vechi intelectuali dizidenti, inalti ofiteri ai armatei romane, profesori universitari si chiar judecatori se numara printre cei care actioneaza pentru reabilitarea Maresalului Antonescu si prezentarea lui ca un patriot national si un erou al natiunii romane. Acesti suporteri ignora, in mod deliberat, crimele comise sub directa comanda a lui Antonescu, impotriva populatiei evreiesti.
Sustinatorii reabiliatarii politicii si personalitatii Maresalului Ion Antonescu ignora sau diminueaza in mod deliberat, crimele comise sub directa comanda a lui Antonescu impotriva populatiei evreiesti.
Cativa, si nu putini, sustin ca Antonescu, de fapt a salvat evreimea romaneasca de la o totala exterminare. Folosind asa zise explicatii stiintifice si inarmati cu cinism si aroganta, ei evidentieaza faptul ca Romania este tara est-europeana cu cel mai mare procentaj al populatiei evreiesti care a supravietuit celui de al doilea razboi mondial. In opinia acestor persoane, aceasta "realitate" face ca numarul evreilor exterminati in Romania sa fie "acceptabil" atunci cand el este comparat cu numarul evreilor exterminati in Ungaria sau alte tari europene. Pana in vara anului 2002, puternicele opinii ale celor care apara memoria lui Antonescu prin gestionarea numarului evreilor exterminati si vocile celor care in mod deschis neaga existenta oricarei responsabilitati fata de Holocaustul evreilor romani, puteau sa fie ascultate cu regularitate sau la posturile de radio si televiziune sau de pe podiumul Academiei Romane. Pana in vara anului 2002, numeroase strazi si piete publice au fost numite dupa Maresalul Ion Antonescu iar statuile sale su fost expuse in locuri publice.
Antisemitism[]
In Romania contemporana credintele conform carora "evreii se afla in spatele mortii lui Isus", "evreii conduc omenirea prin manipulari financiare" sunt inca raspandite, in special printre persoanele cu varste mai inaintate dar nu numai.
"Am prieteni evrei", "am crescut printre evrei" sunt afirmatii mult uzitate de foarte multe persoane, care atunci cand intalnesc un evreu sau un israelian, simt nevoia sa deschida discutia cu acest tip de afirmatii, fara nici o legatura cu subiectul intalnirii.
Rezultatul unui sondaj de opinii realizat in octombrie 2002, demonstreaza faptul ca majoritatea populatiei din Romania crede ca evreii romani se bucura de o mai buna situatie financiara decat restul populatiei. Acelasi studiu de opinie publica a aratat ca o mare parte a populatiei crede ca "modelul omului de afaceri evreu" ar trebui adoptat pentru a imbunatati situatia economica precara.
Chiar si atitudinile "pro-evreiesti" adoptate din motive politice sunt bazate pe opinii simpliste conform carora evreii sunt controlorii nedeclarati ai finantelor si politicii mondiale.
Ca urmare a evenimentelor tragice care au loc, aproape zilnic in zona Orientului Mijlociu, din ce in ce mai mult sentimentele anti-semite si cele anti-israeliene sunt conexe si imposibil de diferentiat. In ciuda faptului ca in Romania exista o confuzie intre cele doua notiuni, cea de evreu si cea de israelian, pentru corectitudinea acestui raport trebuie sa mentionam ca, nu la fel ca si in alte tari europene, in Romania nu s-a remarcat folosirea sentimentelor anti-israeliene pentru alimentarea sentimentelor anti-semite.
Incidente[]
Un caz mai vechi, unic in felul lui, in care unui elev evreu i s-a cerut in timpul unei sesiuni de bacalaureat sa rosteasca o rugaciune crestina ne-a fost adus la cunostinta.
In 2002 cateva incidente grave cu caracter antisemtic au fost raportate:
Profanarea sinagogii din Falticeni Spargerea sinagogii din Vatra Dornei Lozinci anti-semite vopsite pe peretii Teatrului Evreiesc din Bucuresti Lozici anti-semite si xenofobe vopsite pe blocurile din Cluj Lipsa de respect si evidenta ignoranta prin cultivarea de cartofi printre mormintele din cimitire evreiesti izolate O atitudine generala de indiferenta si de marginalizare a contributiei evreiesti la dezvoltarea si evoluarea societatii romanesti creaza o nevoie de a apara imaginea acestei comunitati. Pana la aceasta data, in ciuda eforturilor de a obtine informatii relevante, nu cunoastem etapele investigatiilor conduse in aceste cazuri asa ca ne luam libertatea sa afirmam ca atentia acordata acestor cazuri este marginala sau inexistenta.
Atitudinea Guvernului fata de Holocaust si Antisemitism[]
Prezentul Guvern a preluat puterea in Noembrie 2000. Guvernul este format in marea sa majoritate din membrii partidului PSD (Partidul Social Democrat fost PDSR). Presedintele Romaniei, este Dl. Ion Iliescu, fost presedinte al PDSR si inca unul dintre personalitatile marcante, daca nu cea mai marcanta al partidului PSD.
Cand in Noembrie 2000, dupa 4 ani de activitate ca principal partid de opozitie, PSD a preluat puterea, principalul obiectiv declarat a fost asigurarea conditiilor de invitare a Romaniei la negocierile de aderare la NATO. Eforturi necunoscute inainte au fost investite in crearea unui sistem sofisticat de promovare a relatiilor publice si a imaginii menit sa promoveze interesele Romaniei. Multiple vizite oficiale au fost efectuate, in tari considerate ca fiind strategice pentru atingerea scopului urmarit.
Invitarea Romaniei la negocieri avea sa fie si a fost prezentata populatiei ca un eveniment istoric. Acest eveniment a devenit un element cheie in campania condusa pentru a asigura, partidului de guvernamant, o cota sporita de popularitate.
Constienti fiind ca fara suportul guvernului american, al Senatului si al Congresului SUA, aderarea la NATO ar fi imposibil de obtinut, noii conducatori ai Romaniei s-au focalizat, incepand cu luna Ianuarie 2001, in conducerea unei campanii de relatii publice menite sa convinga SUA si NATO de sprijinul neconditionat al Romaniei. In consecinta guvernul a demarat o serie de actiuni pentru a indeplini unele din rigorile necesare pentru a obtine invitarea la aderare. Ca o parte a acestui efort, sistemul de relatii publice al Guvernului s-a concentrat pe realizarea unor raporturi sustinute cu organizatiile evreiesti americane, presupuse ca influente si puternice din punct de vedere politic si financiar. Acest efort deosebit de relatii publice, adoptat si implementat de Guvern, a fost indreptat asupra entitatilor (de stat si private) din SUA si Israel, care au fost considerate ca fiind capabile sa ofere suportul necesar pentru asigurarea aderarii la NATO. In Iunie 2001, o delegatie marita a Guvernului Roman, condusa de Dl. Adrian Nastase, Prim Ministru, a vizitat Statul Israel. In Noiembrie 2001 o alta delegatie condusa de Dl. Nastase a vizitat SUA si s-a intalnit cu conducatorii comunitatilor evreiesti din SUA.
Dl. Mircea Geoana, Ministrul Afacerilor Externe de asemenea a facut eforturi diplomatice speciale, pentru castigarea suportului evreiesc in favoarea Romaniei in procesul de aderare la NATO. Dl Mircea Geoana, inainte de a deveni Ministrul Afacerilor Externe, a fost Ambasador de success al Romaniei in SUA. Astfel Dl Geoana este familiarizat cu aspectele legate de comunitatea evreiasca din SUA. Alte numeroase intalniri cu personalitati evreiesti au avut loc in cadrul altor vizite conduse de oficialitatile romane in SUA, in Ianurie si Februarie 2002.
In Martie 2002, o delegatie condusa de Rabinul Andrew Baker a fost invitata sa participe la Conferinta conducatorilor natiunilor doritoare de a adera la NATO. Conferinta s-a desfasurat in Bucuresti. In timpul acestor intalniri si vizite, oficialitatile de la Bucuresti au fost confruntate cu apeluri prin care Romaniei i se cerea sa isi asume responsabilitatile memoriei si suferintei populatiei evreiesti din timpul celui de al doilea razboi mondial. De asemenea au fost confruntati cu repetate intrebari referitoare la masurile luate pentru a evita situatia in care Maresalul Ion Antonescu ar putea deveni un erou national, pangarindu-se astfel memoria evreilor romani exterminati in urma politicii conduse de Maresal. De asemenea, au fost inaintate cereri de elaborare a unor legi clare care sa asigure retrocedarea proprietatilor evreiesti, confiscate si nationalizate de comunisti, catre propietarii lor de drept.
Cereri ferme de elaborare si adoptare a unor legi care sa stopeze raspandirea antisemitismului manifestat in Romania, inainte ca acest fenomen sa devina un fenomen social scapat de sub control, au fost formulate, in repetate randuri, in cadrul intalnirilor initiate si conduse de oficialitatile de la Bucuresti.
Concentrati fiind in obtinerea suportului si a simpatiei americane, si ca un rezultat al repetatelor cereri, oficialii romani au fost nevoiti sa dovedeasca ca promisiunile si eforturile de a combate antisemitismul sunt respectate si implementate pe cale legislativa. In Martie 2002, ca rezultat al presiunilor internationale, Dl Nastase, Prim Ministru, a initiat Ordonanta Guvernamentala de Urgenta nr 31/28.03.2002. Acesta este primul act normativ emis de Guvernul Romaniei in care se incearca definirea fenomenului de xenofobie si anti-semitism ca un fenomen social si o crima inacceptabila care trebuie redusa la minimum si pedepsita daca este comisa.
Partidul de extrema dreapta "Romania Mare"[]
Vizita semi-oficiala a legendarului supravietuitor si simbol al Holocaustului, Elie Wiesel, a avut loc in aceasta perioada, la invitatia presedintelui Romaniei dl.Ion Iliescu. Cei familiarizati cu agenda politica nu au fost surprinsi de mediatizarea pe care a avut-o aceasta vizita in Romania. Abordarea directa si onesta a lui Elie Wiesel in ceea ce priveste responsabilitatile Romaniei pentru suferintele populatiei evreiesti au declansat o reactie vehementa din partea partidului "Romanian Mare". Dl Corneliu Vadim Tudor, conducatorul partidului "Romania Mare" a avansat jigniri personale grave la adresa lui Elie Wiesel si la adresa a ceea ce Elie Wiesel reprezinta. Cel mai reprobabil a fost insa faptul ca partidul "Romania Mare" si conducatorul sau nu au fost in nici un fel trasi la raspundere de cei care l-au invitat pe Elie Wiesel sa viziteze Romania pentru a sustine eforturile de aderare la NATO.
Dl. Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului "Romania Mare" a fost, in perioada comunista, un foarte cunoscut fervent sustinator al nationalismului extremist si un loial sustinator al lui Nicolae Ceausescu , fiind renumit pentru poemele sale, dedicate, ca elogii, fostului dictator comunist al Romaniei.
Este acceptat faptul ca dl Corneliu Vadim Tudor este un intelectual populist, remarcabil prin faptul ca nu pierde nici o oportunitate de a pune in evidenta demagogia discursului perceput de multi ca avand valori intelectuale. Este de asemenea acceptat faptul ca dl Corneliu Vadim Tudor este o persoana a carei carisma,il face sa fie perceput de o mare parte a populatiei, ca fiind conducatorul care va eradica actuala si mediatizata coruptie instutionalizata. Multi il percep ca pe cel care poate restaura "mandrie nationala pierduta".
Trebuie reamintit ca dl Corneliu Vadim Tudor este membru al Parlamentului Roman, alaturi de alti membrii ai partidului "Romania Mare". Fosti ofiteri superiori din armata romana si din Securitate, artisti si scriitori sunt membri ai acestui partid controversat,care din pacate a devenit o parte integranta din viata politica romana.
Partidul "Romania Mare", depune o activitate continua de negare a atrocitatilor comise impotriva evreilor romani in timpul celui de al doilea razboi mondial, negand astfel reala suferinta a evreilor din Romania. Partidul "Romania Mare" emite publicatia saptamanala cu acelasi nume: "Romania Mare".
"Romania Mare" este o publicatie mult citita in primul rand din cauza atacurilor necontrolate si necenzurate lansate impotriva coruptiei instaurata, conform mass-mediei romane, in sanul Guvernului. In acelasi timp, aceiasi publicatie contine multe articole care exprima un crud anti-semitism si xenofobie inaceptabile.
De ce este "partidul "Romania Mare" tolerat?[]
In primul rand este tolerat din cauza popularitatii sale raspandite. Acesta nu este un mic si izolat partid. El este un partid care se adreseaza unui larg segment al populatiei din Romania. Luand in considerare faptul ca mai mult de 80% din populatie se afla la limita saraciei putem intelege numarul ridicat de persoane care vad in dl Corneliu Vadim Tudor si partidul sau, o valida optiune politica pentru o viata mai buna.
Partidul "Romania Mare", activ si zgomotos, serveste si interesele clasei politice actuale. Atat timp cat amenintarea pe care partidul "Romania Mare" o reprezinta la adresa fragilei democratii romane, ramane in prim plan, prezentii conducatori ai clasei politice vor continua sa se prezinte ca fiind clasa moderata care trebuie preferata a sta la conducerea acestei tari cu o populatie saraca in marea ei majoritate, fara nici o legatura cu deficentele prezentei conduceri. Fara indoiala ca prezenta clasa politica exploateaza la maximum existenta partidului "Romania Mare". Faptul ca dl Corneliu Vadim Tudor este, de ani de zile, un "onorabil" membru al Senatului Roman, faptul ca inca este un membru al delegatiei romane la Parlamentul Europei, ridica semne de inrebare serioase in ceea ce priveste promisiunile clasei politice romane, facute atunci cand Guvernul Roman a considerat ca suportul organizatiilor evreiesti a fost necesar pentru sustinerea eforturilor de aderare la NATO si UE.
Profesorul Gheorghe Buzatu - Principalul negationist al Holocaustului in Romania[]
Ca urmare a presiunilor opiniei publice straine, posibilitatea de excludere a Dlui Corneliu Vadim Tudor din mai sus mentionata delegatie la UE este acum analizata. Una dintre persoanele care sunt luate in considerare pentru a il inlocui pe dl Vadim Tudor este Profesorul Gheorghe Buzatu, vicepresedinte al Senatului, membru al partidului "Romania Mare". Daca aceasta inlocuire va avea loc, atunci cei care vor lua decizia de inlocuire vor dovedi duplicitate si vor aduce o grava ofensa integritatii si imaginii Romaniei. Prof. Gheorghe Buzatu este un istoric mult respectat printre cei care de asemenea sunt suporterii partidului "Romania Mare" dar nu numai.
Prof. Gheorghe Buzatu este conducatorul unui mic dar activ grup de persoane care, la scena deschisa si fara nici o rusine, neaga Holocaustul care a avut loc in Romania. Prof. Gheorghe Buzatu este si unul dintre conducatorii fundatiei "Maresalul Ion Antonescu". Aceasta fundatie activeaza pentru promovarea imaginii lui Antonescu, ca fiind imaginea unui erou national care a reprezentat Romania celui de al doilea razboi mondial, cu cinste, in razboiul impotriva comunismului rusesc. Repulsia, usor de inteles, pe care majoritatea populatiei romane o au pentru orice legatura cu comunismul, ajuta la transformarea persoanelor precum prof. Gheorghe Buzatu, in persoane populare si respectate, chiar daca acest fapt nu este recunoscut in mod oficial.
Calmul, vocea calda a prof Buzatu, elocventa cu care isi prezinta si isi sustine opiniile, imbinate cu imaginea "bunicului", toate acestea sunt elemente care il fac foarte "eficient" in a aduna simpatizanti in jurul atitudinii sale negationiste, demna de dispret. Trista realitate, care trebuie sa traga un semnal de alarma, este ca prof Gheorghe Buzatu si/sau dl. Corneliu Vadim Tudor nu sunt cazuri izolate. Persoane cu opinii asemanatoare au fost sau sunt active in cadrul institutiilor publice, armata, sistemul educational, sistemul juridic, divertisment si structuri politice. Partea pozitiva pe care trebuie sa o evidentiam este ca acestia nu constituie majoritatea.
A infrunta si a combate pe negationisti si pe cei care jignesc memoria evreiasca[]
A infrunta si a combate pe negationisti si pe cei care jignesc memoria evreiasca Cu parere de rau trebuie sa spunem ca vocea majoritatii nu se face auzita. Acest fapt se datoreaza cunostintelor limitate sau inexistente a istoriei evreilor in Romania. Acest fapt se datoreaza disparitiei treptate a generatiei care a fost martora atrocitatilor care s-au abatut asupra evreilor din Romania. Cei care sunt in viata, sunt, in marea lor majoritate, obositi si speriati "sa faca valuri" sau pur si simplu vor sa uite suferinta prin care au trecut. Cei mai multi dintre ei sunt, de foarte multi ani, in afara Romaniei. Prezentii conducatori ai micii comunitati evreiesti din Romania: Prof Doctor Nicolae Cajal (Presedintele Federatiei Comunitatii Evreilor din Romania), Av Sorin Iulian (Secretarul General al FCER), Prof. inginer Ozy Lazar (Presedintele Comunitatii Evreiesti din Bucuresti) impreuna cu istorici evrei, precum dna Lia Benjamin si Harry Culer se numara printre cei putini, care in mod sistematic, se confrunta cu provocarile generate de severa indatorire de a apara memoria a ceea ce a fost odata comunitatea evreiasca din Romania.
Din pacate nici o tanara personalitate nu se ridica, din randul existentei comunitati evreiesti, pentru a se alatura lungului si sustinutului efort, necesar pentru o eficienta monitorizare si combatere a antisemitismului in Romania. Din cand in cand voci din strainatate rabufnesc si iau atitudine in cadrul unor conferinte restranse si nu destul mediatizate. Ecoul unor astfel de evenimente care ar trebui sa se rasfranga asupra publicului larg, se loveste, in cele mai multe cazuri, de "pereti" de indiferenta, ignoranta sau manipulari politice ale subiectului.
Speram ca, acum cand Romania se apropie de SUA va recunoaste necesitatea unei legislatii adecvate care, sa permita monitorizarea si combaterea antisemitismului si a xenofobiei si care sa se ridice peste simplele declaratii politice o data si pentru totdeauna.
Teoctist Arăpaşu a participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim
Ordonanta de urgentă nr.31/2002-Raport de evaluare Doctor in Sociologie - Alexandru Florian pentru MCA[]
În martie 2002 guvernul României a emis Ordonanta de Urgentă nr.31/2002 "privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovării cultului persoanelor vinovate de săvarsirea unor infractiuni contra păcii si omenirii". După 1989, este prima decizie, cu caracter de lege, a guvernului României care urmăreste asanarea societătii de manifestări ostile valorilor democratiei. Ordonanta are 2 obiective: a. eliminarea din viata publică a cultului maresalului Ion Antonescu, conducător al statului totalitar în perioada 1940-1944, condamnat la moarte si executat în 1946 drept criminal de război, responsabil pentru uciderea a cel putin 250 mii de evrei, pe teritoriul României, Basarabiei, Bucovinei si al Transnistriei si b. interzicerea manifestărilor antisemite si a negării Holocaustului. Ordonanta de Urgentă este expresia vointei politice a actualei puteri a PSD de a limita manifestările extremismului în societatea românească. Guvernul a adoptat această Ordonantă si ca urmare a presiunilor exercitate mai bine de 10 ani de către guvernele occidentale, în special cel american, de către asociatii evreiesti americane si internationale. Unele din prevederile acestei ordonante sunt ambigue. Astfel, la cap.2 art.4 alin.3 se mentionează că răspandirea, vanzarea sau confectionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, respectiv utilizarea lor în public nu constituie o infractiune "dacă este săvarsită în interesul artei sau stiintei, cercetării ori educatiei". O asemenea formulare încurajează difuzarea în scoli si alte spatii publice a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe, a cultului persoanelor condamnate pentru crime de război, totul desfăsurîndu-se sub pretextul stiintei, al artei sau educatiei. Prin urmare alin.3 nu face decat să anuleze efectele acestei Ordonante, întrucat orice reuniune publică organizată pentru a promova valorile extremismului sau orice creatie culturală, cu abilitate, poate fi prezentată ca avand un caracter stiintific, educativ sau artistic. Art.6 de la cap.2 privitor la contestarea sau negarea Holocaustului a trezit vii reactii si dispute printre politicieni si membrii societătii civile. Chestiunea de clarificat este definirea Holocaustului si dacă în România a fost Holocaust. În cele din urmă comisia juridică a Senatului a formulat o definitie extrem de restrictivă a Holocaustului, înteles ca exterminarea evreilor în camerele de gazare. Astfel se exclud dintre victimele genocidului nazist alte categorii de cetăteni care au fost exterminati în lagărele de concentrare. De asemenea, această definire a Holocaustului restrange în mod artificial, contrar faptelor petrecute în cel de al doilea război mondial, genocidul numai la camerele de gazare. Pe baza acestei definitii, în România sau teritoriile controlate de administratia si armata română nu a fost Holocaust. Ordonanta de Urgentă, cu o asemenea definire a Holocaustului, îsi anulează însăsi obiectul pentru care a fost elaborată. La 9 luni de la emiterea acestui act cu putere de lege, monitorizarea vietii politice si civice din România, în legătură cu aspectele relevante prevăzute de Ordonantă, oferă prilejul pentru a caracteriza o situatie contradictorie stiri bune. 1. Efectele pozitive cele mai rapide ale Ordonantei au fost produse de actiunea administratiei centrale si locale. Astfel, rand pe rand au început să cadă busturile dictatorului Ion Antonescu aflate pe domeniul sau în perimetrul institutiilor publice. 2. La mijlocul lunii august, primul ministru Adrian Năstase a anuntat că, în toată tara au fost identificate 25 de artere de circulatie cu numele "Maresal Ion Antonescu". Denumirea a zece dintre ele s-a schimbat, prin hotărari ale consiliilor locale, iar în curînd se vor schimba si numele celorlalte. stiri rele. Antisemitismul anonim, cel radical sau cel mainstream au continuat să se manifeste în totala nepăsare a institutiilor statului si în absenta contrareactiei societătii civile. Cateva exemple. 1. Ziarul Curentul din 7 august titrează, "primarul de Flămînzi îl vrea pe Antonescu în fata primăriei". Primarul, membru al PNL, declară că "si peste 10 ani voi avea aceleasi idei, voi spune aceleasi lucruri. Lui Antonescu ar trebui să îi facem un bust de aur, pe care să îl sărutăm în fiecare zi...". 2.În noaptea de 11-12 octombrie pe zidurile Teatrului evreiesc din Bucuresti sunt înscrise, în limba germană, celebre sintagme ce amintesc de la Lagărul de exterminare Auschwitz. Pe 15 octombrie un post de televiziune informează despre lozinci antisemite scrise pe zidurile unui bloc de locuinte din Cluj. Nici pană astăzi autorii acestor acte nu au fost prinsi. În vară a fost profanată sinagoga din Fălticeni si cea din Vatra Dornei. Autorii răman necunoscuti. 3. La scurt timp după ce executivul emitea ordonanta, în incita guvernului se organizează galeria cu tablourile tuturor prim ministrilor. Tabloul lui Antonescu se află pe perete. 4. În curtea penitenciarului Jilava, acolo unde a fost executat maresalul, continuă să existe un monument, ridicat după 1990, dedicat memoriei lui. 5. În holul de la intrarea profesorilor de la liceul Iulia Hasdeu din Bucuresti se află o placă care aminteste că la inaugurarea noii clădiri a scolii (1942) au participat regele Mihai I, conducătorul statului Maresalul Ion Anotonescu si Ion Petrovici, ministrul Culturii Nationale si Cultelor. 6.Ajunsă în Parlament, Ordonanta de urgentă a trezit atatea nemultumiri, încat nici astăzi ea nu a reusit să treacă de comisia juridică. Asa cum am arătat mai sus, totul s-a împotmolit la definirea Holocaustului. A fost sau nu Holocaust în România? Parlamentarii nu pot să se decidă. La această chestiune au reactionat contradictoriu, cu respingeri si reveniri, nu numai politicieni recunoscuti pentru nationalismul lor populist, dar si oameni politici ce păreau castigati de partea valorilor democratiei. Reactia de negare a Holocaustului în România a senatorului liberal Mircea Ionescu Quintus, de exemplu, a fost o surpriză. Politicienii optează, mai degrabă, pentru varianta că în România nu a fost Holocaust, iar regimul antonescian a participat la Holocaust în teritoriile ocupate. Aceasta este si versiunea sugerată de ministrul culturii si cultelor, acad.Răzvan Theodorescu, initiatorul Ordonantei de urgentă. Asertiunea a fost făcută cu prilejul unei sesiuni stiintifice dedicată dezbaterii problemei Holocaustului, de la Academia Română, în luna iunie. Rationamentul schioapătă, întrucat Basarabia si Bucovina au fost ocupate de armata română în vara lui 1941 tocmai ca fiind foste teritorii românesti, cedate, în vara lui 1940, URSS, în baza acordului Ribentrop-Molotov din 1939. Ele au fost pretextul pentru care Antonescu a ordonat trecerea Prutului, pentru care România s-a aliat cu Germania nazistă. A recunoaste că numai pe aceste teritorii statul român a masacrat evrei, asa cum încearcă astăzi să sugereze unii politicieni, în contradictie cu realitatea istoriei, ar însemna că Basarabia si Bucovina aveau să devină românesti abia după ce erau curătate de evrei. Avem de-a face cu un negationism minimalizator tipic care aruncă Holocaustul la periferie, dincolo de hotarele României dinainte de intrarea în război. 7. Ordonanta de urgentă nr31/2002 este uitată prin sertarele comisiilor parlamentare, ea nu a mai fost discutată după vacanta parlamentară de vară. 8. Vicepresedintele senatului, din partea Partidului România Mare este Gheorghe Buzatu. Prof.univ. Gh.Buzatu este însă si presedinte al Ligii maresalului Ion Antonescu si unul dintre istoricii care au participat activ la cultul lui Antonescu. De asemenea, el este unul dintre reprezentantii negationismului în istoriografia românească a Holocaustului. În calitate de presedinte al Ligii maresalului Antonescu a initiat ridicarea statuii din curtea bisericii Sfintii Constantin si Elena din Bucuresti. Aparitia Ordonantei de Urgentă nu a modificat în vreun fel nici pozitia sa în Senatul României si nici existenta asociatiei civice al cărui lider este în continuare. Mesaje antisemite.
Corneliu Vadim Tudor, un antisemit auto-declarat, este nevoit ulterior să îşi mai tempereze discursul politic
1. Cele mai virulente si primitive atacuri antisemite s-au consumat în lunile iulie si septembrie. Ele au fost proferate de C.V.Tudor, liderul PRM si au fost mediatizate atît de oficiosul partidului, săptămanalul România Mare cat si de postul de televiziune OTV. Unele dintre aceste mesaje au fost citite de la tribuna Senatului României, fără ca să asistăm la contrareactii din partea celor aflati în sala de sedintă. Dincolo de vulgaritătile emise la adresa unor persoane de etnie evreiască, C.V.Tudor stăpaneste, cu priceperea oricărui lider extremist de dreapta, mai toate canoanele antisemitismului. Iată cateva teme anitsemite din ultimele sale discursuri. Minimalizarea si negarea Holocaustului. "Între noi fie vorba, Holocaustul a ajuns mai important decît o religie: dacă cineva Îl neagă pe Dumnezeu, nu i se întamplă nimic - dacă neagă Holocaustul, riscă să fie condamnat penal, ca marele filozof francez Roger Garaudy sau chiar să intre la închisoare. E, totusi, prea mult. Nici un om normal la cap nu poate nega Holocaustul, care a fost o realitate tragică a omenirii, dar, pentru numele lui Dumnezeu, lumea a intrat în mileniul III, haideti să ne gandim si la viitor, să iesim din prizonieratul tenebrelor trecutului!" (Declaratie rostită în plenul Senatului României si difuzată de postul OTV, luni 9 septembrie 2002). În afara lui R. Garaudy, cunoscut negationist si sustinător al islamismului, pentru a creste credibilitatea mesajului său antisemit, Vadim recurge si la sprijinul unui alt celebru iudeofob, Norman Finkelstein. "În acest caz, dati-mi voie să mă îndoiesc de cifra de 6 milioane de evrei care, pretind unii, ar fi fost victimele Holocaustului. Au fost, dar nu 6 milioane si asta au demonstrat-o chiar evreii" (31 iulie, OTV, emisiunea Dan Diaconecu în direct). Sionismul principalul pericol al lumii contemporane. În aceiasi emisiune a postului OTV amintită mai sus, senatorul PRM, deslăntuit împotriva lui Elie Wiesel, ne indică rădăcina relelor din lumea de azi. "...noi nu suntem la cheremul lor si nu suntem colonia lor, a mafiei sioniste mondiale". Nu lipseste nici cultul lui Antonescu si învinovătirea evreilor de prigoana si genocidul la care au fost supusi. Încă pe 2 aprilie, C.V.Tudor a tinut în plenul Senatului un discurs pentru a condamna initiativa guvernului Năstase de a interzice cultul lui Antonescu, în care nega Holocaustul si cerea reconsiderarea maresalului ca erou al neamului. După care, în aceiasi emisiune a lui Dan Diaconescu, la care m-am mai referit, avea să îsi dezvolte tema pro-Antonescu. Pînă la absurd, inversand raporturile dintre evrei si maresal. "Evreii ar trebui să-i ridice ei statui (lui antonescu, n.ns.)...Maresalul Antonescu i-a salvat pe evrei si noi vom continua să-i apărăm urmele care mai există în tară la ora actuală... ". Desi neagă că ar exista antisemitism astăzi în România, C.V.Tudor îi stabileste cauza: evreii, cetăteni români sau israelieni, ar urmări să se îmbogătească pe seama românilor. Ei solicită cu perseverentă restituirea proprietătilor comunitare sau fac afaceri veroase. Iar pentru a acoperi acest comportament păgubitor pentru România, sugerează senatorul PRM, recurg la învinovătirea românilor de antisemitism. "Problema bunurilor evreiesti din România. Aici, stimati telespectatori, se află rădăcina, izvorul, explicatia mai degrabă a acestei campanii de învinovătire a poporului român Toti marii infractori dau lovituri de zeci si chiar sute de milioane de dolari, după care dispar într-o singură directie, în Israel"( aceiasi emisiune OTV din 31 iulie). Senatorul C.V.Tudor neagă autoritatea Ordonantei de urgentă nr. 31/2002. "Care lege? Nu există nici o lege! Există o ordonantă...Care Ordonantă, domnule?...Parlamentul functiona, guvernul nu are voie să dea ploaie de ordonante cînd functionează Parlamentul, domnule!...Ordonanta s-a blocat la Senat"( aceiasi emisiune OTv din 31 iulie).
2. Antisemitismul dur pe care îl reprezintă în politică PRM si C.V.Tudor, îl regăsim în antisemitismul cultural al lui Paul Goma. Paul Goma, fost disident pe timpul lui Ceausescu, exilat la Paris, publică în două numere din revista Vatra, 3-4 si 5-6/2002, articolul Basarabia si "problema", un text de un antisemitism tot atat de feroce, plin de ură ca si discursurile vadimiste. Paul Goma se dovedeste a fi un negationist radical. Antisemitismul său primitiv si violent îmbină teme din perioada interbelică cu antisemitsmul actual, cel al fundamentalismului islamic, incriminand pe israelieni drept criminalii palestinienilor. Paul Goma nu ia în seamă "falsitatea, idiotenia termenului "antisemit", cand semiti sunt si maltezii si berberii si arabii si, cine ar crede, azi, în Israel: palestinienii!" (Vatra, nr.3-4/2002, p.35). De asemenea, evreii sunt vinovati de Holocaust: "Ce s-a putut întîmpla în doar o săptămînă: 28 iunie- 2iulie 1940, de înnebuniseră Românii, de turbaseră Românii, cerand, promitand - ei, Românii- răzbunare pe Evrei, potrivit legii Talionului cea care cere: "Ochi pentru Ochi si Dinte pentru Dinte" ? Care să fi fost Ochiul-prim (în timp)? Dar, primul, cronologic, Dinte?" (idem., p.34). Paul Goma recurge la caracterizări negative, profund triviale la adresa evreilor. Astfel, evreii care nu recunosc că ei au fost cauza primă a pogromurilor "ignoră cu o superioritate de rasă inadmisibilă (si analfabetă- oare fac asta numai din analfabetism?, ei, Oameni ai Cărtii?) adevărul cronologic, istoric, acela care spune...agresiunea Evreilor în timpul evacuării militarilor si civililor români din teritoriile cedate a semnificat Ochiul -prim, iar ce s-a întamplat, după un an de zile- inadmisibil, reprobabil, criminal- a fost, vai, un răspuns la agresiune, "Ochiul" scos pentru "Ochiul" scos- a fost răzbunarea Românului pe Evreu" (idem.,p.35). Paul Goma îi incriminează pe israelieni drept criminalii palestinienilor. "Le este greu, foarte greu Evreilor, instalati de două milenii în statutul de victimă, în cultura unicul genocid: Shoah, să admită adevărul istoric cel care spune: genocid se declină, din nefericire la plural. Impunerea monopolului asupra suferintelor de pe urma persecutiilor cărora ei le-au fost victime în urmă cu peste o jumătate de secol, totodată negand, relativizand, interzicand să se vorbească de alte lichidări în masă, de alte victime inocente, de alte comunităti martirizate decat a lor- dovedeste insolentă, nesimtire etică si, paradoxal: lipsă de inteligentă. Dar mai ales le este greu Evreilor să admită că si ei au fost călăi pentru alte comunităti- si continuă a fi, azi, în Palestina" (Vatra nr.5-6/2002, p.37). Nu cred să existe în productia elitei culturale române postcomuniste scrieri ce ar putea să se asocieze cu ura neostoită a fostului disident.
3. În luna octombrie postul de televiziune OTV este suspendat. Una din cauzele acestei decizii a Consiliului National al Audiovizualului a fost mesajul antisemit al senatorului C.V.Tudor difuzat, în mai multe randuri, de acest canal tv. Neasteptat, situatia creată în jurul postului OTV a servit drept un bun pretext de a disculpa, încă odată, antisemitismul unora dintre elitele intelectuale.
4. Mircea Mihăies în editorialul din România literară nr.38, 18-24 septembrie 2002, "Antisemitismul fără antisemiti", aplică o strategie care, în cele din urmă, micsorează intensitatea mesajului comunicat. El condamnă antisemitismul violent al lui C.V.Tudor, dar la sfarsitul editorialului respinge cu vehementă existenta antisemitismului moderat la unii dintre intelectualii români de prestigiu. Efectul scontat, cel de a concentra atentia societătii civile asupra extremsimului vadimist se diluează. Un caz tipic de antisemitism mainstream, moderat, pe care Mihăies caută să îl disculpe, este criticul literar Nicolae Manolescu, directorul revistei culturale România literară, unul dintre membrii elitei culturale si civice din România. Ceea ce nu pare să înteleagă M.Mihăies este că militantismul civic sau politic pentru a combate extremismul de dreapta nu implică, în nici un fel, tăcerea atunci cand antisemitismul sau alte porniri discriminatoare îsi află culcusul în discursul elitei intelectuale. Nu cred că trebuie să rămanem inactivi la negationismul lui N.Manolescu pentru că mesajul lui Vadim ar fi mai rău ca al lui. Un rău nu îl exclude pe celălalt.
N.Manolescu este înclinat spre relativisme si nuantări ce diluează continutul antisemitismului sau al Holocaustului. În articole scrise în urmă cu cativa ani, el considera că M.Eliade doar "a cochetat cu legionarismul" (România literară, 20 mai 1998), nu găsea nimic fascistoid în apărarea lui Maurice Papon (România literară, 12 august 1998). Preocupat obsesiv de opinia că răul comunismului a fost mai mare ca răul fascismului, paradoxal, asemenea lui Vadim si Goma, îl apără pe negationistul Garaudy, autorul "Miturilor fondatoare ale politicii israeliene", carte ce i-a consacrat orientarea antisemită. Pentru Manolescu, Garaudy este martorul cel mai comod pentru a demonstra cum că evreii nu acceptă, în afara Holocaustului, nici un alt genocid. Fapt pentru care, a găsit explicatia salvatoare criticul literar, gulagul nu ar avea locul ce i se cuvine în istorie. "Cineva se teme că pierde monopolul dezvăluirii crimelor contra umanitătii? O probă indirectă în sprijinul bănuielii mele este procesul intentat lui Garaudy în Franta, care nu spusese că nu a existat holocaust, dar că s-a făcut un teribil lobby în jurul lui. Ei bine, chiar pierderea monopolului asupra acestui fel de lobby se pare că-i nelinisteste pe unii" (România literară, 11 martie 1998).
Anul acesta, 2002 în primăvară, N.Manolescu, alături de alti confrati, a sărit în două randuri, o dată înainte de a fi citit cartea A. Laignel-Lavastine Cioran, Eliade, Ionesco: L'oubli du fascisme, apărută la Paris, pentru a minimaliza adeziunea doctrinară a lui Eliade si Cioran la legionarism.
A invoca un antisemitism mai dur, mai agresiv, asa cum face M.Mihăies, autorul articolului din România Literară, pentru a nega un antisemitism, poate mai nuantat, provenit dintr-un spirit cultivat, dar nu lipsit de prejudecăti, nu face decat să complice la nesfarsit dezbaterile despre antisemitismul din România. Nu trebuie cred uitat nici faptul că fiecare ipostază a antisemitismului are publicul său. Spiritul Ordonantei de Urgentă nr.31/2002 este tocmai acela de a împiedica răspandirea oricărui mesaj negationist, fie el moderat sau radical. Supozitia Ordonantei, pe care o considerăm corectă, este că există fapte în istorie a căror interpretare prin relativizare sau nuantare alunecă cu mare usurintă înspre deculpabilizare.
Aceste cateva exemple mentionate dovedesc că Ordonanta nu functionează. Ea a fost folosită numai acolo unde administratia centrală sau locală au fost direct interesate. Demolarea statuilor lui Ion Antonescu.
Ordonanta de urgentă nr.31/2002 nu poate schimba mentalităti. Dar ea reprezintă un instrument posibil, alături de altele, pentru a favoriza constructia unui spatiu civic democrat, tolerant, deschis dialogului dar si asumării proprii istorii. Dacă nu va exista însă vointa politică de a finaliza demersul legislativ, de a îmbunătăti continutul prevederilor si de a o transforma în lege, Ordonanta de urgentă nr. 31/2002 va rămane expresia unei actiuni de conjunctură. Pînă în prezent principalul rezultat este unul de palmares politic.
Viata Evreiasca in Romania anului 2002[]
Prof Inginer Ozy Lazar, Presedintele Comunitatii Evreiesti din Romania, pentru MCA In anul care s-a scurs, situatia evreilor din Romania a corespuns liniilor generale de evolutie ale tarii. Obiectivele integrarii euro-atlantice, asumate de toate fortele politice ale tarii confirma nonsensul fata de principiile democratice ale unor politici de nediscriminare: egalitatea in fata legii este insotita de dreptul la diferenta in materie de cultura si credinta. La nivelul discursului oficial, minoritatea evreiasca este respectata si aparata cand se incearca discreditarea ei (prin vorbe sau fapte). Spre deosebire de tari cu mult mai veche traditie democratica politica statului Israel este examinata cu luciditate, in functie de realitatile specifice si loialitatea cetatenilor romani de religie mozaica nu este pusa sub semnul intrebarii. Atentatele teroriste sunt resimtite deosebit de dureros mai ales cand printre victime se afla si cetateni romani, la munca in Israel.
Incidentele in care sunt implicate asezaminte specific evreiesti pot fi impartite in doua categorii: cele cu caracter antisemit manifest cum au fost inscriptiile aparute peste noapte pe zidurile exterioare ale Teatrului Evreiesc de Stat, amenintarile la adresa evreilor de pe zidurile unei cladiri din Cluj, planificate si executate pentru a exprima un sentiment de respingere, apartinand unor indivizi sau unor grupuri. In a doua categorie ar intra acele profanari de sinagogi sau cimitire, care pot fi puse pe seama infractionalitatii crescande din Romania, lovind deopotriva si lacasurile altor culte. In toate cazurile au fost sesizate autoritatile si ele s-au desolidarizat public fata de mesajul explicit sau implicit al acestor manifestari, s-au intreprins actiuni de cautare sau dar pedepsirea vinovatilor nu s-a putut infaptui, deoarece ei n-au fost gasiti. Absenta vinovatilor lasa loc pentru interpretari exagerate in ambele sensuri: fie se diminueaza insemnatatea acestor incidente, fie sunt extrapolate la nivelul intregii societati romanesti.
Ordonanta de Urgenta, emisa anul acesta, prin care Guvernul Romaniei interzice negationismul, organizatiile si simbolurile cu character fascist, rasist sau xenofob si promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii au avut ecouri insemnate in dezbaterea publica, ecouri nu fara legatura cu trecutul si prezentul evreilor din Romania. Personalitati ale Partidului National Liberal au atacat Ordonanta in Senat, cerand "definirea Holocaustului", sustinand si ca prin anume formulari se adduce atingere "dreptului la opinie"; aceasta pozitie si-a gasit sustinatori in dezbaterile unui post privat de televiziune, OTV, unde s-au reluat argumentele conform carora maresalul Antonescu "i-a salvat" pe evreii din Romania, Transnistria a fost un fel de colonie de vacanta, iar evreii astfel salvati, in loc sa fie recunoscatori, au adus comunismul in Romania si au contribuit la eliminarea fizica a elitelor politice si culturale romanesti. Consiliul National al Audiovizualului a inregistrat aceste afirmatii, le-a considerat in conflict cu legea si a suspendat postul respectiv de televiziune. In apararea acestui post s-a pronuntat Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului extremist Romania Mare, cunoscut pentru atitudinile lui antisemite. Trebuie mentionat ca pe acelasi post a fost calomniat in mod injurios, Elie Wiesel, care cu ocazia vizitei in Romania, a afirmat vinovatia autoritatilor antonesciene in politica de discriminare si in cea de exterminare a evreilor din Romania.
Am constatat ca aceasta vizita a avut ecouri si sub alt aspect: un lider al Aliantei Civice, formatiune a opozitiei democratice, i-a reprosat laureatului Premiului Nobel pentru pace, ca nu a raspuns invitatiei de a vizita si Memorialul de la Sighet, inchinat rezistentei anticomuniste din Romania. Se reactualizeaza astfel disputa care ocupa multe pagini in presa culturala romaneasca in legatura cu rolul legionarilor in lupta anticomunista si cel al evreilor in instalarea comunismului in Romania, al echivalentelor intre Holocaust si Gulag. Consideram ca asemenea dezbateri sunt necesare (desi implica derapaje), pentru ca doar prin discutii deschise se poate ajunge la adevar si de aceea apreciem interventiile intelectualilor - evrei sau nu - care se apropie fara prejudecati de realitatea faptelor. Cat timp discutia se mentine in parametrii dialogului intelectual credem ca ea este utila atat reconstruirii trecutului, cat si democratizarii vietii prezente. Noi urmarim cu atentie toate aceste evolutii si ne straduim, pe de o parte, sa intervenim (ne adresam celor competent pentru rezolvarea unor situatii concrete), iar, pe de alta parte, sa contribuim la tiparirea si raspandirea documentelor care pot da o baza realista dezbaterii. Astfel, simpozionul international organizat de Institutul Goethe din Bucuresti pe tema identitatea evreiasca si antisemitismul in Europa Centrala si de sud-est, a prilejuit o intalnire de inalta tinuta, unde problemele care ne framanta au fost examinate fara patima si prejudecati: merita mentionat faptul ca in acest cadru s-a realizat un consens intre liderii Aliantei Civice si istoricii Holocaustului, lichidandu-se astfel in umbra conflictului pomenit mai sus.
Pentru ca acest consens sa devina general, ne sunt de mare folos documentele editate de Centrul de istorie a evreilor, cartile de marturii publicate de editura Hasefer.
Un sprijin material mai sustinut acordata acestor activitati ar putea contribui la limpezirea climatului general. Desigur, exista antisemiti ireductibili si ei nu pot fi convinsi cu nici un argument; important este insa sa actionam asupra celor - si ei sunt majoritatea - care nu stiu mare lucru despre trecut (nici despre Holocaust, nici despre Gulag, dar experienta dictaturii comuniste este mai apropiata in timp decat cea a exterminarii evreilor) si ei pot fi influentati prin cunoastere. Pe aceeasi coordonata a cunoasterii reciproce se inscriu si eforturile noastre pentru a ne asigura ca in scoli, la orele de istorie se predau informatii adevarate despre prezenta evreilor pe teritoriu romanesc si despre Holocaust.
In acelasi scop, ne preocupam de grupurile de elevi care viziteaza Muzeul Holocaustului din Bucuresti, de cei care viziteaza Templul Coral si asiguram explicatii, adecvate varstei, despre religia iudaica, despre sarbatorile evreiesti, despre minuni, combatand pe aceasta cale, directa, minciunile raspandite de propaganda antisemita. Dorim ca imaginea evreului sa nu fie redusa la cea a persecutatului, a eternei victime, ci sa facem evidente contributiile comunitare si individuale la patrimonial de idei si de cultura al omenirii. Prezenta invitatilor neevrei (oameni de stiinta si de litere, reprezentanti ai autoritatilor si lideri ai societatii civile, demnitari, in provincie - reprezentanti ai autoritatilor locale) la sarbatorile si manifestarile noastre - conferinte, spectacole date de cele 6 formatii artistice - asigura o circulatie normala a informatiei intre cele doua comunitati. Prin toate aceste activitati dorm sa completam si sa diversificam imaginea pe care populatia majoritara si-o poate face datorita unor informatii superficiale sau partiale. Am putut constata cum dupa vizitele de mai sus, elevii de scoala si-au insusit punctual nostrum de vedere si l-au transmis mai departe, in familie, colegilor etc. Aceasta actiune la nivel de persoana este insotita de prezenta noastra active in manifestarile care privesc comunitatea stiintifica nationala si internationala din Romania, cum a fost, in anul 2002, Simpozionul international "Identitatea evreiasca si antisemitismul in Europa centrala si de sud-est", organizat de Institutul Goethe avand ca parteneri - printre altii - Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania si Centrul de Studii Ebraice "Goldstein-Goren" de la Universitatea din Bucuresti.
Concluzii[]
Antisemitismul inca exista in Romania. In timp ce Romania nu poate fi catagolata ca o tara antisemita, existenta unor incidente anti-Semite intr-o tara in care populatia evreiasca este aproape inexistenta, este un fenomen extrem de ingrijorator la fel cum este negarea existentei antisemitismului si a Holocaustului in Romania. Continuand tendinta adoptata cu mult inainte de revolutia anticomunista din 1989, clasa politica prezenta inca este patrunsa de credinta ca prin ignorare, antisemitismul si sentimentele xenophobice sau nu vor fi evidente sau in care vor fi evidente atunci vor putea fi minimalizate si marginalizate. In aceasta atmosfera dorim sa auzim mai multe declaratii asemanatoare celor facute de Presedintele Ion Iliescu impotriva fenomenelor de antiSemitism si xenophobie. Dorim sa vedem politicieni, membrii ai Guvernului, membrii ai fortelor de politie si armata, academicieni si alte personalitati publice dezbatand aceste subiecte, cu responsabilitate si intr-un limbaj accesibil care sa permite populatiei sa invete si sa inteleaga marea suferinta indurata de comunitatea evreilor din Romania, de-a lungul secolelor. Numai un continuu sentiment de respect, cultivat de oficialitati, pentru istoria evreilor romani, care in present este data uitarii, va servi atat interesele clasei politice cat si interesele societatii romanesti. Acest lucru insa nu va fi posibil fara o recunoastere deplina si plina de deminitate, din partea Guvernului si din partea societatii romane, a suferintei pe care evreii din Romania au indurat-o.
Sursa: RomanianJewish.org