Fandom

Coman Wiki

Erori de logică

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Apelul la natură Edit

Acest tip de eroare de logică constă în argumentarea unei opinii privind un anumit tip de comportament prin faptul că un atare comportament este natural.

Exemplul nr.1 Edit

Economia capitalistă este superioară oricărui mod de organizare a economiei pentru că ea reflectă modul natural de a fi al lucrurilor: aşa cum în lumea animală există competiţie pentru supravieţuire, aşa este firesc să fie şi în economie, căci acesta este modul natural de comportament, chiar dacă există critici ce acuză inerentele excese ce apar din când în când.

Chiar dacă animalele au un comportament agresiv, inerent luptei pentru supravieţuire, asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm comportamente similare, cu bună ştiinţă, în societatea umană.

Exemplul nr.2 Edit

Cu toţi ştim că instinctul sexual la bărbaţi este foarte puternic. Mulţi se lasă copleşiţi de instincte şi ajung să violeze pentru a satisface necesităţile specifice naturii umane. Instinctul sexual este natural, ne naştem cu el, nu este provocat de droguri ori de alcool. Prin urmare, cred că pedepsele pentru violatori ar trebui să fie mai mici, căci violatorii, la rândul lor, nu sunt decât victimele naturii corupte a instinctelor.

Acest mod de a privi lucrurile, deşi poate părea nerealist, a fost folosit adeseori în explicarea comportamentului deviant al persoanelor. De pildă, s-a încercat să se justifice faptele abominabile comise de către unii dintre indivizii prinşi în agrenajul mecanismului morţii nazist prin faptul că natura umană este înclinată către obedienţă; prin urmare, cei care au luat deciziile sunt vinovaţi pentru toate grozăviile din lagărele de concentrare, iar nu executanţii.

Argumentare prin definire Edit

Eroarea de logică de acest tip este mai des întâlnită decât poate părea la prima vedere. Argumentul constă în folosirea definiţiei unui concept pe post de demonstraţie a celor susţinute.

Exemplul nr.1 Edit

Democraţia este cel mai bun sistem politic pentru că ea permite alegerea conducătorilor de către cetăţeni.

Sunt convins că aţi auzit acest tip de argumentaţie adeseori la televizor. Numai că acest mod de a gândi nu aduce nimic nou; în fapt asistăm la o formulare pleonastică în care ni se explică beneficiile democraţiei prin livrarea uneia dintre definiţiile posibile ale acesteia. Dacă în discuţie sunt avantajele democraţiei din prisma alegerii de către popor a liderilor politici, atunci trebuie demonstrată superioritatea acestui mod de impunere a conducerii de stat faţă de alte sisteme politice.

Exemplul nr.2 Edit

Pentru că avem un suflet, care este nemuritor, înseamnă că viaţa acesta este doar o parte din existenţa noastră eternă şi că moartea nu înseamnă sfârşitul definitiv.

Şi acest tip de argumentaţie este adesea auzit. Din păcate, nu există nici un argument în acest mod de a privi lucrurile. Ce trebuie demonstrat este că avem un suflet, care mai este şi nemuritor. Odată demonstrată existenţa sufletului etern, nu mai e nevoie de nici o explicaţie a semnificaţiei acestui lucru. În fraza de mai sus se încearcă demonstrarea vieţii eterne prin definirea conceptului de suflet nemuritor.

Falsa alternativă Edit

Acest tip de eroare de logică, "falsa alternativă", survine atunci când vorbitorul pune la dispoziţia auditoriului o alternativă (două variante) care, în fapt, nu acoperă întregul registru de soluţii/variante posibile.

Exemplul nr.1 Edit

Voi alegeţi, dar vreau să ştiu acum: sunteţi cu mine ori sunteţi împotriva mea!

Desigur, sunt şi alte variante posibile, ca de exemplu să fii neutru, independent, neinteresat de vreuna dintre cele două variante propuse.

Exemplul nr.2 Edit

Am auzit că aţi negat faptul că democraţia ar fi cea mai performantă formă de organizare politică a unei societăţi. Deci sunteţi comunist.

Acest tip de argument: "dacă nu eşti A înseamnă că eşti B", pe lângă faptul că este lipsit de logică, indică, în cele mai multe cazuri, o lipsă acută de cultură şi înţelegere a fenomenelor în discuţie, în complexitatea lor. Caz particular Nu în toate cazurile folosirea acestui fel de raţionament este lipsit de logică. De pildă, atunci când preşedintele George Bush, după atacarea Americii în septembrie 2001 de către terorişti prin deturnarea unor avioane, a făcut celebra afirmaţie "Statele lumii trebuie să afirme răspicat, sunt cu SUA ori împotrivă", deşi a fost îndelung criticat, în opinia noastră, nu a făcut o greşeală de logică. În acest caz era vorba despre un mesaj politic, care urmărea polarizarea lumii sub aspectul raportării la fenomenul terorismului. În felul acesta, cu acest tip de discurs, preşedintele american urmărea, credem, stabilirea aliaţilor şi a statelor în care nu se putea încrede. În acest caz să spui că ai şi varianta de a nu te implica nu se potrivea contextului.

False analogii Edit

Eroarea de logică de tip " false analogii" constă în a susţine asemănarea fundamentală între două lucruri ori oameni, pornind de la constatarea existenţei unei caracteristici comune.

Exemplul nr.1Edit

Traian Băsescu a chemat oamenii în Piaţa Universităţii o dată pe lună pentru a le vorbi. Tot astfel făcea şi dictatorul italian Mussolini. Traian Băsescu, acest Mussolini român, este prin urmare extrem de periculos pentru democraţie.

Acest tip de argument, din întâmplare folosit de Ion Cristoiu cu ceva ani în urmă, este adeseori folosit în discuţiile cu subiect politic. Oricare ar fi părerea cititorului despre Traian Băsescu, trebuie recunoscut faptul că este lipsit de logică să afirmi că Băsescu este ca Mussolini - şi prin urmare un pericol pentru democraţie - doar pentru că vorbeşte în piaţa publică cetăţenilor. Ceea ce îl face condamnabil pe Mussolini este o sumă de fapte dintre care în nici un caz vorbitul în piaţa publică nu este este cea mai reprobabilă. Presupusa trăsătură comună dintre Băsescu şi Mussolini este complet irelevantă în contextul dat, iar folosirea ei ca argument pentru demonstrarea caracterului periculos al lui Băsescu este manipulatoare.

Exemplul nr.2 Edit

Uitaţi-vă la acest mecanism complex care constituie un ceas mecanic. Uitaţi-vă la lumea noastră, cât de complicată, dar bine orânduită este. Aşa cum acest ceas are un creator, tot aşa şi Universul trebuie să aibă un creator, căci nu pot apărea ordinea şi frumuseţea din întâmplare. Aţi văzut vreodată vreun ceas elveţian asamblat din pură întâmplare, fără mâna măiastră a ceasornicarului?

Acesta este unul dintre raţionamentele clasice ale teoriei designului inteligent. Eroarea de logică în acest caz este folosirea unei analogii între crearea Universului şi crearea unui ceas de mână. Universul nostru este mult mai complicat decât un simplu ceas, iar comparaţia nu se poate face, fiind lucruri fără putinţă de a fi comparate. Nu poate fi dovedită existenţa lui Dumnezeu folosind atât de stranii analogii.

Apelul la noutatea/vechimea unor cunoştinţe Edit

"Apelul la noutate" şi "apelul la vechime" sunt două tipuri de erori de logică înrudite care, în esenţă, constau în justificarea unei opinii prin faptul că această opinie este susţinută de cunoştinţe foarte noi ori foarte vechi.

Exemplul nr.1 - Apelul la noutate Edit

Am citit şi teoriile lui Einstein şi despre mecanica cuantică. Dar ambele au limitări evidente. Teoria care înlătură aceste limite este teoria stringurilor. Este ultima teorie apărută pe piaţa ideilor. Chiar dacă nu mulţi cred în ea deocamdată, se va dovedi adevărată finalmente. Este mult mai nouă decât celelalte teorii şi astfel este superioară lor.

Faptul că o teorie este mai nouă decât o alta, nu înseamnă în mod obligatoriu că este mai bună, că o invalidează pe prima. Cel puţin în domeniul ştiinţei doar verificarea pe cale experimentală validează o teorie, nu data creaţiei acesteia.

Exemplul nr.2 - Apelul la vechime Edit

În ultimul timp asistăm la un atac asupra valorilor biblice fără precedent. Se încearcă relativizarea oricărui adevăr, pentru a ne adânci în necunoaştere şi haos. Dar Biblia ne spune adevărul. Cum ar putea fi false învăţăturile biblice, când acestea dăinuiesc de mii de ani? Vor dura concepţiile moderne cât cele biblice?

Chiar dacă unele idei au o carieră îndelungată, durabilitatea acestora nu le face - doar prin faptul că au o vârstă venerabilă - corecte. Umanitatea a trăit vreme de mii de ani cu impresia că Soarele se învârte în jurul Pământului, iar Pământul este centrul Universului. Această credinţă, oricât de durabilă, s-a dovedit a fi falsă.

Apelul la popularitatea unei idei Edit

Acest tip de eroare logică constă în folosirea ca argument decisiv pentru justificarea unei idei faptul că multă lume crede la fel, că argumentul este susţinut de o masă largă de persoane.

Exemplul nr.1 Edit

Eu cred în puterea terapeutică a bioenergeticienilor. Şi nu sunt singurul. Dacă bioenergia nu ar fi reală, iar bioenergeticienii nu ar avea puteri reale de tămăduire, crezi că atât de mulţi oameni ar apela la această formă alternativă de vindecare?

Sunt multe situaţii cele în care largi majorităţi sunt de o anumită opinie. Acest lucru nu face totuşi opinia corectă cu necesitate. Chiar dacă aproape toată populaţia globului ar crede că Pământul se găseşte în centrul Universului, iar Soarele nu ar fi decât un corp ceresc rotindu-se în jurul Pământului, această credinţă împărtăşită de majoritate nu este suficientă pentru a transforma opinia în adevăr.

Exemplul nr.2 Edit

Anul acesta o să merg în pelerinaj la moaştele sfântului X. Prietenul meu, Y, se amuză atunci când îi spun că apropierea de sfintele moaşte te poate vindeca de boli, dar dacă ar vedea coloanele nesfârşite de oameni aşteptând liniştiţi să ajungă lângă moaşte, ar vedea că sunt mulţi cei care cred la fel cu mine şi că, prin urmare, ce spun eu nu sunt prostii. Oare toţi să se înşele?

Explicaţia de la primul exemplu se aplică şi aici. Nu are nici o importanţă numărul celor care ajung să creadă un lucru ori altul. Este nevoie de mai mult pentru a arăta valoarea de adevăr a unei afirmaţii.

Generalizarea unui caz particular Edit

Acest tip de argumentaţie, "generalizarea cazului particular", este foarte utilizat: se foloseşte puterea exemplului, impactului unei poveşti cu o anumită încărcătură emoţională pentru a susţine o anumită idee de ordin general.

Exemplul nr.1 Edit

Unchiul meu era bolnav de cancer în fază terminală. Abia mai putea merge. Am fost cu el la mănăstirea de la Petru Vodă unde stareţul de acolo, milos şi binecuvântat de Dumnezeu, s-a milostivit şi l-a atins cu vârful degetelor pe frunte. A murmurat o rugăciune şi ne-a spus să ne întoarcem liniştiţi acasă, că unchiul meu o să-şi revină.

Ne-am întors acasă, iar unchiul meu s-a vindecat în două săptămâni. Acest lucru dovedeşte că stareţul de la Petru Vodă este un sfânt, înzestrat cu harul lui Dumnezeu. În plus, pentru acei necredincioşi care afirmă că nu există Dumnezeu, este dovadă de netăgăduit că El există şi este cu faţa îndreptată către cei drepţi.

E greu de crezut că există vreun cititor al acestui articol care să nu fi auzit măcar o poveste ca cea inventată mai sus. Cu toate acestea, concluziile trase în felul ăsta sunt lipsite de orice logică. Şi dacă şirul evenimentul este fără eroare, chiar dacă "unchiul" s-ar fi vindecat în urma vizitei la mânăstire, nu se poate concluziona că 1. stareţul este cel care l-a vindecat şi 2. Dumnezeu este implicat, prin intermediul stareţului, în vindecarea miraculoasă. Doar în cazul în care s-ar constata că zeci ori sute de cazuri consecutive de bolnavi ce ar beneficia de atingerea stareţului şi-ar reveni, s-ar putea spune că acesta este un miraculos vindecător. Un sigur caz nu poate da naştere unor adevăruri generice.

Exemplul nr.2 Edit

Nu ştiu ce să spun... Eu nu credeam în fenomene paranormale, dar într-o zi, în vizită la un prieten, am fost martor la următoarea scenă: mama prietenului meu (care mai avea un fiu, înrolat în armată şi pe care nu-l mai văzuse de mult timp) ne-a spus că îi e dor de fiul ei plecat militar. După câteva minute a luat o ceaşcă de cafea în care mai era un pic de zaţ şi ne-a frapat când ne-a anunţat, după o atentă analizei a ceştii, că fiul ei va veni în acea zi să o viziteze. Spre seară ceea ce ne-a spus s-a îndeplinit: fiul ei primise în mod excepţional o permisie şi a venit acasă! Cum a ştiut femeia că fiul ei va veni acasă, fapt foarte improbabil, dacă nu ar fi ceva adevăr în povestea cu ghicitul în cafea?

Şi astfel de poveşti sunt foarte răspândite. Dacă ar fi să credem că femeia chiar nu avea nici o ştire despre venirea fiului ei, atunci logic este să punem coincidenţa venirii fiului ei mai degrabă pe seama întâmplării, decât să considerăm că cititul în cafea reprezintă o ştiinţă prin care se poate accesa viitorul. Dacă femeia respectivă ar reuşi să prevadă evenimente viitoare diverse fără greşeală, atunci ar putea fi luată în seama. O simplă coincidenţă nu poate stabili un adevăr general valabil. Până acum nu s-a demonstrat că ar fi posibilă "vederea" în viitor.

Apelul la consecinţe Edit

Eroarea de logică de tip "apelul la consecinţe" se defineşte prin apelul vorbitorului la consecinţele nefaste ale raţionamentului/argumentului celuilalt; nu este atacat ceea ce spune preopinentul, ci se arată că ceea ce se susţine nu poate fi adevărat, pentru că în acest caz consecinţele ar fi dezastruoase.

Exemplul nr. 1 Edit

James Watson a arătat că în urma cercetărilor făcute de el rezultă că media IQ-ului populaţiei de culoare din America este inferioară mediei populaţiei albe. Dar acest lucru arată tendinţele rasiste ale omului de ştiinţă şi nu poate fi adevărat, pentru că în acest caz mulţi albi s-ar putea simţi îndreptăţi să-i discrimineze pe negri.

Întâi de toate, nimeni nu este obligat să ia de bune spusele lui Watson. Acesta este un biolog strălucit, dar nu are expertiză în domeniul cuantificării IQ-lui populaţiei. Pe de altă parte este ilogic să încerci să combaţi o afirmaţie cu probabile repercusiuni nefaste ce pot surveni în situaţia în care afirmaţia făcută reflectă realitatea.

Exemplul nr. 2 Edit

Laureatul premiului Nobel pentru economie din acest an a susţinut într-o prelegere recentă că într-o ţară comunistă cum este China proiectele mari (de exemplu construirea unui baraj ori a unei autostrăzi ce costă multe miliarde de dolari) sunt mult mai uşor de pus în practică, pentru că într-o ţară comunistă opinia jurnaliştilor ori a unei părţi a populaţiei nu poate stânjeni ori opri proiectele guvernamentale, aşa cum se întâmplă în Occident.

Această aserţiune, chiar dacă vine din partea unui economist reputat, nu poate fi adevărată, căci în felul asta mulţi ar putea afirma superioritatea comunismului asupra capitalismului.

Chiar şi pentru cei mai înverşunaţi critici ai societăţii de tip comunist ar trebui să fie de înţeles că societatea capitalistă are limitele şi defectele sale. Dar punerea în evidenţa a unei presupuse superiorităţi a comunismului - sub un aspect minor, raportat la ansamblu - nu implică superioritatea modului de organizare socială după regulile comuniste. Pe de altă parte - extrem de important - opinia economistului nu poate fi invalidată prin temerea unora că în felul acesta mulţi vor ajunge să creadă că societatea comunistă este superioară celei capitaliste, pentru că este lipsit de raţiune.

Apelul la autoritate Edit

Eroarea de logică de tip "apelul la autoritate" se manifestă atunci când o persoană face apel la opinia unei alte persoane considerate o autoritate incontestabilă pentru a-şi susţine punctul de vedere.

Exemplul 1 Edit

- Că Dumnezeu există este de necombătut. Şi ca să-şi demonstrez asta îţi pot arăta că Einstein are aceeaşi opinie.

Faptul că Einstein crede acelaşi lucru cu cineva, într-un domeniu în care Einstein nu este competent, nu sprijină în nici un fel opinia cuiva. Dacă s-ar fi invocat opinia lui Einstein în privinţa teoriei relativităţii, atunci apelul la autoritate ar fi fost complet logic. PS. Einstein nu a fost credincios. Exemplul de mai sus este folosit doar în scop didactic, conţinutul neavând vreo legătură cu adevărul istoric.

Exemplul 2 Edit

- Criza economică a fost cu siguranţă provocată de masonerie, care în felul ăsta speră să-şi sporească dominaţia asupra guvernelor lumii. Şi Ion Cristoiu crede la fel; l-am auzit eu aseară la televizor.

Ion Cristoiu poate considera că masoneria este vinovată pentru diverse nenorociri manifeste în lume. Dar el nu este decât un jurnalist cunoscut; fără dovezi concludente, într-un domeniu atât de complicat cum este cel al cauzelor ce au condus la apariţia crizei economice, nici măcar Ion Cristoiu nu poate fi folosit ca o sursă credibilă de informaţii. "Apelul la autoritate", folosit în mod conştient, este un mijloc de manipulare extrem de eficient. Poate cazul cel mai răspândit este acela al folosirii învăţăturilor biblice ca răspuns la multe dintre problemele moderne.

Ad hominem Edit

"Ad Hominem" este o eroare de logică ce constă în folosirea unui atac împotriva persoanei care emite o opinie în încercarea de a invalida argumentele acesteia. Dacă veţi urmări cu atenţie, veţi observa că acest tip de eroare de logică este foarte întâlnită în discuţiile politice.

Exemplul 1: Edit

Ion Iliescu îşi exprimă opinia conform căreia ceea ce face Traian Băsescu prin chemarea în piaţa publică a cetăţenilor pentru a-l susţine împotriva parlamentarilor care vor să-l demită reprezintă un pericol pentru democraţie, pentru că în felul ăsta se exercită o presiune nepermisă asupra membrilor Parlamentului. La acestea un analist politic ar spune următoarele: ceea ce spune Ion Iliescu este fals. Aduceţi-vă aminte că Ion Iliescu este cel care a chemat minerii în Bucureşti pentru a-l proteja!

În felul acesta, argumentului lui Ion Iliescu nu i se contrapune un alt argument care să-l invalideze pe cale logică, ci se răspunde cu un atac la persoană şi cu pretenţia că dacă odată Ion Iliescu a făcut ceva cu care analistul nu a fost de acord, opinia lui Iliescu faţă este acţiunile lui Băsescu este, pe cale de consecinţă, falsă. Prin urmare, nu contează ce spune Iliescu, opiniile acestuia sunt invalidate de trecutul său înţeles ca nefast.

Dar argumentul cuiva nu poate fi invalidat de faptul că anterior a făptuit fără a fi pe placul cuiva. Acest fel de a te raporta la discursul cuiva, pe de o parte este ilogic, iar pe de altă parte, dacă se acţionează conştient de eroarea logică, este o încercare de manipulare a opiniei celor ce sunt martori ai discuţiei.

Exemplul 2: Edit

- Femeia de serviciu spunea că a văzut cum nepoţii dumneavoastră au spart geamul apartamentului meu! - Femeia aia e o proastă! Deci tot ce spune este o minciună.

Faptul că femeia care a observat scena spargerii geamului este femeie de serviciu nu înseamnă că este o proastă şi cu atât mai puţin înseamnă că tot ce spune este o minciună. Dar astfel de false argumente sunt adesea auzite în special în discuţiile mai aprinse dintre oameni.

Exemplul 3: Edit

- Un tânăr fizician pe nume Einstein spune că spaţiul este curbat în preajma unor mase enorme şi chiar fotonilor le este influenţată traiectoria.

- Einstein e un nenorocit de evreu. Cum ar putea să aibă dreptate?

Şi în acest caz logica nu este prezentă în cazul opiniei celui de-al doilea vorbitor, întrucât acesta nu este interesat de afirmaţiile fizicianului, ci de etnia acestuia.

Sursa Edit

  • ro
Scientia.ro

Also on Fandom

Random Wiki