Fandom

Coman Wiki

Egiptul antic

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Egiptul antic – regatul vechi Edit

Piramida-lui-djoser-din-saqqara.jpg

Cele mai cunoscute piramide au fost ridicate în timpul Regatului Vechi, ca dovadă a structurii foarte ierarhizate a societăţii egiptene.

Piramidele Piramidele au fost ridicate începând cu a treia dinastie şi sfârşind cu cea de-a şaptesprezecea, de către egipteni, dar şi de către kuşiţi. Tumulii funerari din perioada predinastică au precedat piramidele care au apărut iniţial sub forma mormintelor construite în unghiuri drepte, numite mastaba ( „bancă“ în arabă). Piramidele în trepte ale lui Djoser au fost ridicate la Saqqara prin suprapunerea mai multor astfel de mastaba. Încă de la naşterea civilizaţiei egiptene, a existat o strânsă legătură între tron şi religie. Fiecare faraon era considerat a fi trimisul zeului Horu. Începând cu a cincea dinastie, faraonii erau adoraţi ca fii ai zeului Soarelui Ra. Unificarea Egiptului de Sus cu cel de Jos era reconstituită simbolic de fiecare dată când un nou faraon urca pe tron şi primea dubla coroană a celor două regate. Conducătorul impunea dările în regat. Acestea depindeau de mărimea terenurilor şi de numărul de animale 0 deţinute de fiecare familie. Supuşii trebuiau de asemenea să îndeplinească anumite îndatoriri comune în perioadele de secetă şi de inundaţii, cum ar fi construirea de canale şi diguri, dar şi ridicarea mormintelor faraonilor. După faraon, cei mai mari proprietari de pământ erau preoţii, înalţii demnitari şi guvematorii de provincii. Datorită acestui fapt, ei beneficiau de o putere politică remarcabilă în regat, cu atât mai mult cu cât posturile erau transmise prin ereditate. Unul dintre cei mai mari faraoni ai Regatului Vechi a fost regele Djoser din a treia dinastie, care a organizat expediţii miniere in Peninsula Sinai, de unde se extrăgeau cupru şi turcoaz. El este foarte bine cunoscut şi pentru piramida sa în trepte din Saqqara, proiectată de Imhotep. Pe lângă funcţia de arhitect, acesta din urmă le îndeplinea şi pe cele de medic, preot şi demnitar la curte. A fost unul dintre primii creatori dotaţi cu mai multe talente din istoric, fiind chiar adorat ca divinitate. Regatul Vechi a atins apogeul în timpul celei de-a patra dinastii. Faraonul Snefru a condus expediţii de jaf înspre sud în Nubia (Sudanul de astăzi) şi înspre vest în Libia, luând aur, fildeş şi sclavi ca pradă de război. Fiul său Keops a ridicat marea piramidă de la Giseh, singura dintre cele şapte minuni ale lumii antice care s-a păstrat până în prezent. Succesorii lui Keops, Kefren şi Mykerinos au construit şi ei morminte complexe la Giseh. După faraonul Pepi II din a şasea dinastie, care a domnit mai bine de 90 de ani, au început să apară primele semne ale declinului. Conflictele pentru putere, asasinatele de la curte şi eforturile guvernatorilor din provincii pentru a obţine independenţa au dus la prăbuşirea Regatului Vechi.


Egiptul antic – regatul mijlociu Edit

Amenemhet-iii.gif

Amenemhet III

Regatul Mijlociu a fost încadrat de două perioade de declin şi sciziuni. În timpul Primei Perioade Intermediare, care a urmat după căderea Regatului Vechi, Egiptul s-a fragmentat din nou în numeroase regiuni angajate în război civil. Administraţia civilă, comerţul şi economia au suportat astfel o lovitură serioasă. Mai mult, populaţia a suferit de foame din cauza neglijării sistemelor de irigaţie şi de stocare a alimentelor. Guvernatorii provinciilor din cea de-a unsprezecea dinastia a Tebei din Egiptul de Sus au reuşit în sfârşit să câştige supremaţia în lupta pentru controlul asupra Egiptului. Aceştia au cucerit Egiptul de Jos şi au înfiinţat al doilea regat.


Faraonii din dinastiile a unsprezecea şi a doisprezecea au preluat puterea de la guvematorii provinciilor şi au reinstaurat administraţia centrală. Mutarea capitalei regatului la Teba, în Egiptul de Sus, a avut impact şi asupra politicilor religioase. Zeul Amon, care avea un cult special în noua capitală, a fuzionat cu zeul Soarelui Ra, al cărui templu principal se afla la Heliopolis, în Egiptul de Jos, lângă vechea capitală Memfis, dând naştere astfel divinităţii oficiale a regatului, Amon-Ra. Un complex vast de temple 0 a fost construit la Teba în cinstea sa (pe teritoriul ocupat astăzi de localităţile Luxor şi Karnak). Faraonul Sesostris III (1878-1843 î.Hr.) a lărgit din nou aria de influenţă a Egiptului, din Nubia, peste Sinai şi până la bogatele oraşe comerciale din Liban. Fiul lui Sesostris, Amenemhet III (1842-1797 î.Hr.) a deviat cursul unui afluent al Nilului pentru a crea oaza Fayoum. Aici a fost ridicată ultima mare piramidă pentru conducător. Conform tradiţiei tebane, faraonii ce au urmat erau îngropaţi în complexe subterane de morminte din Valea Regilor, la vest de capitală. Sfârşitul celei de-a douăsprezecea dinastii a marcat debutul celei de-a doua Perioade Intermediare, când ţara a fost din nou împărţită în Egiptul de Sus şi cel de Jos. Această sciziune a favorizat invazia hicsoşilor (în egipteană, Hega-khase: „domnitori din alte tărâmuri“), un grup de triburi indo-europene Ei au pătruns în Egiptul de Jos şi şi-au stabilit capitala, Avaris, în delta Nilului. De acolo au domnit în Egiptul de Jos ca faraoni, în vreme ce dinastiile locale stăpâneau Egiptul de Sus din Teba.

sursa: Marea istorie ilustrata a lumii

Regatul Nou – Perioada Ramsidă 1320-1070 î.Hr. Edit

Faraonii din dinastiile XVIII şi XIX, care au purtat aproape toţi numele de Ramses, au menţinut coeziunea marelui Imperiu Egiptean.

Templul-lui-ramses-ii-de-la-abu-simbel.gif

Templul lui Ramses II de la Abu-Simbel

Ramses I a profitat de confuzia ce domnea în jurul tronului la sfârşitul celei de-a optsprezecea dinastii şi a înfiinţat-o pe cea de-a nouăsprezectea. Domnia sa scurtă de doar doi ani s-a soldat doar cu bătălii grele. Deşi Teba rămânea centrul religios al Egiptului, capitala a fost mutată în Delta Nilului, de unde se putea ajunge mai uşor pe frontul din nord, unde aveau loc lupte crâncene cu hitiţii. Nomazii din Libia, care atacau Egiptul dinspre vest cu regularitate, constituiau şi ei o ameninţare. Fiul lui Ramses I, Seti I, a condus campanii militare în Palestina, Siria şi Sudan, aducând acasă prăzi bogate de război. El a continuat să ridice temple, adăugând în special numeroase coloane marelui complex de la Karnak.

Ramses-ii-in-batalia-de-la-kades.gif

Ramses II in batalia de la Kades

Una dintre cele mai semnificative lupte împotriva hitiţilor şi a aliarului acestora, prinţul amorit din Kadeş, Siria, a avut loc în 1285 î.Hr. Ramses II, nepotul lui Ramses I, cunoscut drept „cel Mare“, un domnitor putemic, dar şi crud şi extravagant, al cărui harem a adus pe lume 150 de copii, a pornit împotriva duşmanilor săi în fruntea unei mari armate pentru a împiedica pierderea totală a Siriei şi Palestinei. Cu toate acestea, doar norocul l-a scăpat de o înfrângere ruşinoasă. Nimeni nu a ieşit învingător în lupta de la Kadeş, care s-a încheiat cu semnarea unui tratat de pace în 1259. Problemele externe cu care se confrunta Ramses II nu l-au împiedicat să construiască intens. Templul tăiat în stâncă de la Abu Simbel este cel mai cunoscut dintre nenumăratele temple pe care acesta le-a ridicat sau le-a restaurat. Cel mai important faraon al celei de-a douăzecea dinastii, Ramses III (1198-1166 î.Hr.), autor al unor reforme sociale şi administrative semnificative, a fost nevoit să apere Egiptul de atacurile venite din exterior. Popoarele mării, printre care se numărau aheii şi filistenii, s-au aliat cu libienii şi au pătruns în Egipt de pe mare şi dinspre uscat. Faraonul nu a reuşit să-i oprească nici pe filisteni să se aşeze în Palestina, nici pe libieni să se stabilească în Egipt. Comerţul şi plata tributului au încetat. Dificultăţile economice au dus la nelinişte socială şi la prima grevă înregistrată în istorie.

Ramses-iii-impreuna-cu-unul-dintre-fiii-sai.gif

Ramses III impreuna cu unul dintre fiii sai

Ramses III a fost ucis în cele din urmă, dar enormele temple şi palate ridicate de el îi păstrează vie amintirea. Succesorii săi şi-au pierdut puterea asupra populaţiei. Străinii aflaţi în Egipt, urmaşi ai mercenarilor sau sclavi, s-au răsculat, iar înalţii preoţi ai lui Amon din Teba au înfiinţat o teocraţie în Egiptul de Sus. Evreii în Egipt Printre numeroasele neamuri străine aflate în Egipt în timpul faraonilor se numărau şi evreii, care erau folosiţi fără milă ca sclavi la muncile cele mai grele. Cu toate acestea, ei erau priviţi ca o ameninţare: „El a zis poporului său: Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai putemic decât noi.Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăimaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară. Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel au zidit ei cetăţile Pitom şi Ramses , ca să slujească de hambare lui Faraon.“ (Exod, capitolul 1, versetele 8-11)

Also on Fandom

Random Wiki