Fandom

Coman Wiki

Donul liniştit

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Făcând parte din tezaurul literaturii ruse, alături de Război şi Pace, Fraţii Karamazov, Ana Karenina, Donul liniştit este una dintre capodoperele literaturii secolului al XX-lea.


Cea mai mare parte a romanului se petrece în Veshenskaya stanitsa (oraş cazac de pe malurile Donului), unde locuieşte eroul principal, Grigorii Melehov. Acţiunea are loc între anii 1912-1922, incluzând perioada Ţaristă, Primul Război Mondial şi Războiul Civil (1918-1923), după desfăşurarea Revoluţiei Ruse din 1917. Viaţa cazacilor de pe Don şi a lui ia o altă întorsătură când începe Primul Mondial, rezultatul fiind destrămarea Imperiului Rus şi mai târziu formarea URSS, când pe lângă lupta contra inamicului ţara se împarte în două tabere, după abdicarea ultimului Ţar rus Nicolae al II-lea,venind la putere Partidul Bolşevic. De aici începe sortarea pe menşevici sau Armata Albă – cei care doreau reîntoarcerea Ţarismului (printre care se numărau şi cazacii de pe Don) şi bolşevici sau Armata Roşie (cei ce optau pentru noul regim).

Eroul principal îşi trăieşte liniştit viaţa alături de familie, în satul natal. Grigorii îşi începe cariera militară de la simplu soldat, devenind ofiţer şi pe urmă general, luptând pentru Ţarism cu bolşevicii. Totuși, el trăiește într-o permanentă ezitare, luptând pentru Armata Albă, apoi pentru cea Roşie, pentru a realiza în cele din urmă că nu e de acord regimul comunist. Pe tot parcursul romanului, Melehov caută adevărul, încercând să-l găsească în ambele părţi, dar îl aşteaptă o dezamăgire totală. Dezastrele în viaţa lui vin unul după altul: moartea fratelui, ucis de cel mai bun prieten al lui din copilărie, Mihail Koşevoi; moartea tatălui, distrugerea casei, sărăcia; moartea mamei, căsătoria surorii sale cu Koşevoi; moartea fiicei sale şi veşnica frică de a nu fi prins de roşii şi executat pentru faptele lui din trecut. O mare dramă pentru el o reprezintă dragostea pentru două femei, Axinia, soţia vecinului, prima şi cea mai puternică dragoste şi Natalia, soţia lui, pe care a acceptat-o doar după naşterea gemenilor săi. Nici pe una, nici pe cealaltă nu a fost în stare să o păstreze, Natalia murind în urma unui avort, iar Axinia, fiind împuşcată. În cele din urmă, Grigorii se reîntoarce la casa lui, unde din familie au mai rămas în viață sora lui şi fiul.

Romanul oferă cititorului o frescă a vieții cazacilor de pe malurile Donului, cu tradiţiile şi obiceiurile lor, punându-se accentul pe contrastul dintre perioada ţaristă și perioada comunistă.

Romanul a fost comentat de critica internațională, generând numeroase controverse. Deşi autorul „oficial” al romanului este Şolohov, a fost avansată acuzația de plagiat, un argument invocat fiind acela al vârstei autorului – primul volum a apărut în 1928, când scriitorul avea doar 22-23 de ani, și doar patru clase de școală. Viteza cu care au apărut următoarele două volume, cu o diferenţă de mai puţin de un an între ele, a amplificat semnele de întrebare legate de autorul real al cărții. Unul dintre cei care îl învinuiesc pe Şolohov de plagiat este scriitorul Alexandr Soljeniţîn, care demnstrează contrastul față de celelalte lucrări ale lui, mult mai slabe decât Donul liniştit. S-a vehiculat și ideea că autorul real ar fi Fyodor Kryukov, un cazac care a luptat de partea Armatei Albe şi a murit de tifos, manuscrisele lui fiind furate şi achiziţionate de Şolohov cu ajutorul socrului acestuia.

Romanul a fost ecranizat de trei ori, în anii 1930, 1958 şi 1992, ultima ecranizare fiind cea a lui Fyodor Bondarciuk, montată și rulată după moartea acestuia, în 2006. De asemenea, au fost puse în scenă opera (1935), compoziţia scenică (1977) şi baletul (1987) inspirate din Donul liniştit.

Deși paternitatea operei rămâne o enigmă pentru mulți, ea a fost apreciată de toată lumea, iar Şolohov a primit premiul lui Stalin de gradul I (1941) şi Premiul Nobel pentru Literatură (1965), motivaţia juriului fiind „…pentru forța artistică și integritatea cu care a dat expresie, în epica Donului, unei etape istorice din viața poporului rus.”. Anul 2005 a fost declarat de UNESCO anul Şolohov.

JocSecund.info

Also on Fandom

Random Wiki