Antisemitismul sau ura iraţională faţă de evrei persistă de cel puţin o mie de ani, dând naştere unor farse oribile menite să justifice această ură. Un iudeu (în ebraică Yehudî) este un membru al Iudei, însemnând tribul lui Iuda, la origine unul dintre cele douăsprezece triburi ce revendicau Pământul Făgăduinţei. După ce exilul izraeliţilor în Babilonia s-a terminat în anul 538 î. Hr., termenul de „Yehudi” a fost folosit de toţi adepţii iudaismului. După revolte continue împotriva guvernării romane (de la revolta Macabeilor din 167 î. Hr., până la cea a lui Simeon bar Kochba din 132 d. Hr.), evreii au fost înrobiţi şi exilaţi. După ce împăratul Constantin cel Mare (279-337 d. Hr.) a proclamat creştinismul ca religie unică a Romei, singurul drept civil al evreilor consta în posibilitatea de a alege: ori se convertesc la creştinism… ori împrumută bani cu dobândă (specula cu bani: un Păcat Mortal). În funcţia lor de cămătari, evreii dispreţuiţi dar folositori s-au răspândit în întreaga Europă.
Folosesc evreii sângele copiilor creştini?
Fiindu-le interzis prin legea iudaică să se căsătorească cu femei de altă religie şi pe măsură ce isteria cruciadelor a cuprins întregul continent după anul 1096 d. Hr., evreii au devenit treptat-treptat calul de bătaie al prejudecăţilor fanatice; exista, de exemplu, credinţa că Anticristul va fi un evreu din tribul lui Dan sau că evreii ce îl neagă pe Hristos măcelăresc copiii creştini pentru a le folosi sângele în ritualurile specifice sărbătorii lor de Paşte. Această minciună nemiloasă, denumită „calomnia sângelui”, răsare o dată cu „Hugh de Lincoln” în Anglia anului 1255; curând, va fi folosită pentru a justifica toate atrocităţile. Evreii supuşi torturilor încercau în zadar să explice că ei nu consumă sânge sub nicio formă, dar nu au reuşit să oprească răspândirea generală a credinţei în evreii „satanici”.
Dacă omori un evreu, îi aduci mulţumire lui Dumnezeu!
În 1290, evreii au fost alungaţi din Anglia, în 1395, din Franţa şi în 1492, din Spania. Forţaţi să se strângă în ghetouri prin întreaga Europă de nord, evreii au fost învinuiţi pentru Moartea Neagră (ciuma) ce a decimat populaţiile între 1348 şi 1350. Se spunea că ei au otrăvit puţurile şi fântânile. În 1349, locuitorii oraşelor Bruxelles, Frankfurt, Mainz şi Koln asasinau fiecare evreu pe care îl întâlneau „deoarece, în felul acesta, credeau că îi aduc mulţumire lui Dumnezeu”.
Protocoalele Înţelepţilor Sionului, un fals ordinar
Vremurile moderne aveau să exacerbeze uimitor acest mit al evreilor demonici. În 1903, în Rusia a apărut un text cu adevărat mişelesc: Protocoalele înţelepţilor din Sion, aşa-zisa dovadă a unei „Conspiraţii evreieşti internaţionale” de cucerire a lumii, despre care se spunea că a fost emisă de Congresul Iudaic de la Basle în 1897. În document se afirmă că el poate reprezenta modul în care evreii se vor folosi de artă, de presă şi de mişcările socialiste moderne pentru a submina creştinismul şi statul-naţiune, stabilind astfel un imperiu mondial evreiesc. Autorul (probabil rus) acestui document rămâne necunoscut, dar textul plagiază un pamflet politic franţuzesc din 1864 care îl ataca pe împăratul Napoleon al III-lea. Nu se făcea absolut nicio menţiune la evrei sau iudaism. Promovată de poliţia secretă a ţarului care voia să instige la antisemitism, această capodoperă de mârşăvie turbată a fost respinsă de către ţar, care a numit-o o farsă „infamă”; dar după revoluţia din 1917, lucrarea a devenit puternic influenţabilă, fiind crezută cu multă pasiune de către antisemiţii din întreaga lume. În 1919, Armata Albă rusească a măcelărit aproape 60.000 de evrei, considerându-i vinovaţi pentru revoluţie; producătorul american de maşini Henry Ford a sprijinit campania atât de vehement, încât liderul nazist Adolf Hitler s-a mulţumit să păstreze o fotografie cu Ford pe biroul său şi nu mai târziu de 1921 ziarul londonez Times a denumit Protocoalele ca fiind autentice.
Soluţia finală a lui Hitler: exterminarea tuturor evreilor
În Mein Kampf, Hitler s-a folosit de Protocoale pentru a-şi justifica ura faţă de evrei (e posibil ca el însuşi să fi avut ceva sânge de evreu). În 1933, după ce a căpătat puterea în Germania, a iniţiat un pogrom ce a condus la „soluţia finală”: încercarea de a extermina toţi evreii. Aproape şase milioane de evrei au murit, mulţi dintre ei în camerele de gazare de la Auschwitz şi Belsen. O ironie şi mai cruntă constă în faptul că mai există chiar în zilele noastre extremişti, precum istoricul britanic neonazist David Irving, care pretind că acest masacru, Holocaustul, nu a avut loc niciodată. Că totul, s-ar părea, nu este decât o născocire a iudeilor…
Preşedinţii americani Washington şi Franklin erau antisemiţi?
Nu există modalitate de a opri aceste minciuni pline de ură. În Statele Unite, numele de George Washington şi Benjamin Franklin au fost recent asociate cu textele antisemite false. Avertismentul emis de puterea de la Washington şi foarte des citat, în care evreii sunt numiţi „paraziţi… şi cei mai mari duşmani ce stau în calea fericirii Americii”, nu este decât o versiune modificată a atacului fostului preşedinte împotriva speculatorilor de valută. Cât priveşte „Profeţia lui Benjamin Franklin”, care avertiza că, dacă evreii nu vor fi înlăturaţi din America, „în mai puţin de 200 de ani, ei vor domina şi devora pământul nostru şi ne vor schimba forma de guvernământ”, această falsificare a apărut prima dată în gazeta pronazistului William Dudley Pelley din Carolina de Nord. Pelley a spus că a găsit afirmaţia în Jurnalul Convenţiei Constituţionale a lui Charles Cotesworth Pinckney. De fapt, nimeni nu ar trebui să fie surprins că nu există un astfel de jurnal.
http://www.lovendal.net/wp52/ura-fata-de-evrei-o-istorie-de-doua-milenii/ Nici unul dintre aceste manifeste nu afirmă că evreii sunt mai buni decât ceilalţi oameni de altă religie. Dar nu sunt nici mai răi.