Fandom

Coman Wiki

Civilizaţia Greciei antice

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

HOMER ŞI POEMELE HOMERICE Edit

După prăbuşirea civilizaţiei miceniene urmează în istoria Greciei o perioadă destul de agitate în care o mare popularitate o aveau cântecele eroice care povesteau în versuri, isprăvi ale unor razboinici viteji.Cele mai frumoase poeme de acest fel e- rau Iliada şi Odiseea ale lui Homer. Fiindcă din poemele homerice aflăm cele mai multe amănunte despre viaţa grecilor în această vreme ,epoca dintre secolele XII şi VIII î.Hr., se mai numeşte epoca homerica.Din aceste poeme aflăm cum era viaţa în societatea greacă la începutul mileniului I H.: datorită folosirii fierului,agri- cultura,meşteşugul prelucrării metalelor se perfecţionează.

Războinicii de vază sunt numiţi basilei.Ei se aflau în fruntea oştenilor la răz-boi,aveau parte de prăzile cele mai bogate,aveau gospodării mari,turme şi pământuri din belşug. Spre deosebire de regii micenieni,ei nu stăpâneau ţinutul în care locuiau, ci erau doar cei mai puternici şi mai bogaţi locuitori.

Legenda îl prezinta pe Homer ca pe un bard orb,recitându-şi poeziile la cur- tea vreunui conducători şi acompaniindu-se cu un instrument asemănător cu harfa- -liră.Însă de fapt nu se ştie nimic despre Homer şi savanţii încă nu au decis dacă au scris una,amândouă sau niciuna dintre marile epopei greceşti. Este posibil ca ele să fi avut un sâmbure de adevăr care a fost transmis pe cale orară şi dezvoltat de generaţii întregi de barzi înainte să fie scrise în jur de secolul al VIII-lea î.H., scrie-rea putea fi făcută de unul sau mai mulţi „homeri” care au prelucrat, au cizelat sau remodelat întâmplările.

Epopeile homerice se inspiră dintr-un şir de întâmlări,probabil în parte mi- tice,în parte istorice,care ar fi fost cunoscute oricărui grec.E vorba de originile,des- făşurarea războiului troian. Acesta a început cănd un prinţ troian Paris, a răpit-o pe Elena,soţia regelui Menelau al Spartei.Agamemnon, fratele lui Menelau şi mare re-ge al statului Micene, i-a recrutat apoi pe ceilalţi conducători greci pentru a porni o campanie împotriva Troiei pentru recăştigarea Elenei. După un asediu eşuat de 10 ani al oraşului Troia, grecii şi-au păcălit adversarii prefăcându-se că se retrag şi lă-sând în urma un imens cal de lemn plin cu soldaţi. Locuitorii Troiei au dus calul în cetatea lor.tiumfători,aducând asupra lor pieirea.

Diferite episoade din Războliul troian şi din evenimentele ulterioare inclu- zându-le pe cele de după întoarcerea acasă a regilor greci victorioşi,au fost folosite şi refolosite în bogata literatura a Greciei. Iliada insista asupra unui singur episod care a avut loc pe la sfârşitul lungului război.În acesta Ahile,cel mai mare războinic grec se ceartă cu Agamemnon,refuzând să lupte. În consecinţă războiul ia o turnura proastă pentru greci,până când bunul prieten al lui Ahile, Patrocle,este ucis;înfuriat Ahile se ridică la luptă, omorându-l până la urmă pe cel mai de temut războinic al Troienilor, prinţul Hector.

În lumea homerică zeii se amestecă liber printre fiinţele umane, luând par- tea diferitelor personaje, complotând şi luptând unii împotiva altora. Aceasta se în-tâmplă mai ales în Odiseea, în care eroul Odiseu (cunoscut şi sub numele de Ulise), este ajutat de zeiţa Atena dat stânjenit la fiecare pas de Poseidon, zeul mărilor. A- vând reputaţia celui mai înţelept dintre grci, se presupune că Odiseu a fost cel căru- ia i-a venit ideea Calului de Lemn. Odiseea relatează aventurile şi călătoriile prin care a trecut Odiseu încercând să se întoarcă acasă după căderea Troiei.Printre cele mai faimoase episoade se numără lupta sa pentru a scăpa de Polifem,ciclopul cu un ochi,întâlnirea sa cu vrăjitoarea Circe,care i-a transformat tovarăşii în porci şi bătă- lia abilă în care îi ucide pe toţi peţitorii care au hărţuit-o pe soţia sa, Penelopa.


SOLON Edit

Prin secolul al VII-lea î.H, demosul atenian s-a răsculat cerând legi scrise şi reforme : reîmpărţirea pământurilor, anularea datoriilor şi a sclaviei din datorii, drepturi politice.Deşi s-au dat primele legi scrise (legile lui Dracon, 621 î.H) care îngrădeau abuzurile judecătorilor, conflictele au continuat. Spre a împiedica izbuc-nirea unor răscoale, aristocraţii au însărcinat în 594 î.H pe arhontele Solon, (cunos- cut în Atena prin poeziile sale cu teme patriotice) să reorganizeze, pe baze noi, sta- tul atenian.

Reformele sunt considerate o adevărată constituţie ateniană.Potrivit acestor Reforme, sclavii datornici au fost eliberaţi. Au fost răscumpăraţi şi readuşi în patrie sclavii vănduţi sau fugiţi în alte ţări. În locul vechii împărţiri a populaţiei după ori- gine (naştere) Solon a împărţit-o după venit. El a fixat drepturile şi îndatorile fiecă- rei categorii după cantitatea de grâu pe care o avea. Acesta lege micşora prestigiul eupatrizilor, care nu mai puteau conduce necondiţionat cetatea, ci doar dacă erau şi bogaţi. Deşi reformele lui Solon au micşorat puterea aristocraţiei ateniene şi au în- tărit demosul, ele nu au adus linişte în polis.Solon însuşi spune că „şi-a ţinut scutul la mijloc” (între popor şi nobili).


CLISTENE Edit

După moartea lui Solon, puterea a fost preluată de un tiran capabil numit Pisistratus. În 510, d upă 20 de ani de la moartea lui Pisistratus în Atena conducea un tiran pe nume Hippias; locuitorii erau indignaţi de samavolniciile lui. Unii s-au Revoltat, dar au fost pedepsiţi. Revolta din anul 510 a fost organizată de Clistene, Sprijinit de Sparta. El era un aristocrat cu idei progresiste şi a dvenit conducătorul Partidei populare. După alungarea tiranului Hippias, el nu a fost ales conducător al Cetăţii datorită concepţiilor sale neagreate de cetăţeni,ci a câştigat Isagoras, şeful Partidei oligarhice. O nouă revoltă acum împotriva lui Isagoras, face din Clistene Noul conducător al oraşului şi în 509-507 elaborează reformele ce vor fundamenta Democraţia ateniană : a împărţit populaţia pe bază de teritoriu, în districte, ameste- Când astfel pe aristocraţi în masa poporului. A întărit adunarea poporului, armata; A împiedicat pătrunderea în conducerea statului a elementelor primejdioase demo- Craţiei înfiinţând ostracismul.

Ostracismul înseamnă exilarea din ţară a aceluia pe care poporul îl socotea Primejdios democraţiei şi intereselor sale. Cuvântul ostracism vine de la ostrakon, Care în greceşte înseamnă ciob şi pe care se scria numele celui ce urma ca, prin vo- tul Adunării poporului, să fie alungat pentru 10 ani.Şi astăzi, îndepărtarea din func- ţie pentru greşeli grave sau numai izolarea cuiva se cheamă ostracizare.


ATENA ÎN „SECOLUL LUI PERICLE” Edit

În secolul al V-lea la Atena, în atelierele meşteşugăreşti se lucrau vase şi statuete din ceramică, ţesături de in şi lână, arme, armuri, vase şi podoabe de metal obiecte de piatră şi marmură. Ele erau vândute şi în alte ţari. Ca urmare a creşterii comerţului şi meşteşugului a sporit şi numărul sclavilor, proveniţi din piraterie,răz- boaie şi comerţ sau în urma unor infracţiuni (greşeli pedepsite de lege).Sclavii erau folosiţi de stat şi de particulari şi munceau în ateliere, mine, pe corăbii, în construc- ţii, ajutau la căratul mărfurilor,vâslit, învârtitul roţilor.Erau şi sclavi pedagogi,func- ţionari, muzicanţi, dansatori.

Pe la jumătatea secolului al V-lea în Atena au reînceput luptele dintre de- mocraţi şi aristocraţi. Au învins democraţii conduşi de Pericle,în timpul său, demo- craţia ajunge la cea mai mare înflorire.

Adunarea poporului a căpătat cel mai important rol în stat. La ea partici- pau toţi cetăţenii de peste 20 de ani. Pericle a creat şi alte organe de conducere, slă- bind puterea aristocraţilor.A hotărât ca funcţionari să fie traşi la sorţi şi unele func- ţii să fie plătite ca să poată ajunge la treburile obşteşti şi oamenii mai săraci din de- mos. Spre a educa cetăţenii, Pericle a hotărât să se plătească din fondurile statului participarea acestora la spectacole. Vreme de 15 ani,Pericle a fost ales în calitate de membru al colegiului celor 10 strategi. Mare orator, bun organizator şi comandant militar, foarte instruit şi înzestrat cu o minte clară şi ascuţită, Pericle a contribuit la întărirea statului atenian şi la înflorirea culturii.Era prieten cu oameni învăţaţi şi ar- tişii cei mai mari ai vremii sale, care se întâlneau şi discutau în casa sa. A fost „suf- letul cetăţii sale”. A ridicat Atena pe cele mai înalte culmi,făcând din ea „şcoala în- tregii Elade”,cucerind dragostea şi încredera poporului. Pentru vremea aceia,demo- craţia ateniană era cea mai înaintată formă de conducere din lume fiindcă toţi cetă- ţenii atenieni aveau dreptul să ia parte la conducerea statului.

Pericle a legat de Atena portul Pireu, cel mai vestit din Grecia prin aşa-zi- sele „Ziduri lungi” străbătute de strazi, aveau cheiuri şi hale. Corăbii încărcate cu amfore pline cu ulei, vin şi grâu, cu stofe, sare, peşte şi foarte mulţi sclavi intrau şi ieşeau de aici ziua şi noaptea. Strigătele negustorilor care-şi lăudau marfa, forfota cumpărătorilor făceau ca Pireul să fie foarte animat.

Also on Fandom

Random Wiki