Coman Wiki
Register
Advertisement
Abraham lincoln

(1809-1865). Om de stat american, presedinte din 1860 pana la sfarsitul vietii.

Eliberatorul sclavilor Inca de la inceputurile republicii americane, toti presedintii fusesera plantatori bogati care aveau sclavi. Alegerea lui Lincoln a provocat furia Sudului.

Cererea mondiala de bumbac inmultindu-se de zece ori datorita unei masini inventate de un inginer britanic, Eli Whitney, Statele din Sud se lansasera in cultura si industria bumbacului la scara mare; pentru a ramane competitive, ele au trebuit sa continue sa sileasca milioane de sclavi sa faca muncile agricole. Intensitatea miscarii antisclavagiste in Statele din Nord si cucerirea Vestului au pus vechile state rurale din Sud in dificultate: nu numai ca activitatea economica s-a mutat, dar o eventuala eliberare a sclavilor negri i-ar fi ruinat cu desavarsire.

Alesul unui gen nou Sosirea lui Lincoln, un mic fermier din Midwest, la Casa Alba marcheaza progresul ideii abolitioniste si pierderea influentei plantatorilor.

Nascut intr-o mica ferma din Kentucky, noul presedinte era un om auster si pios. isi petrecuse tineretea fara sa mearga la scoala. Dupa ce a muncit la ferma, a fost muncitor pe un santier naval. O vreme a fost chiar marinar. Stabilit in Illinois, si-a dobandit, printr-un efort indarjit, o vasta cultura de autodidact. Talentul oratoric, cinstea funciara si hotararea au facut sa fie ales deputat in 1834. Trei ani mai tarziu, dupa studii improvizate rapid, a devenit avocat.

Iata deci ca o traiectorie foarte diferita de cea a predecesorilor sai 1-a condus pe Lincoln la putere: inaintare lenta, cariera discreta, venituri mici. Fara problema sclaviei care il preocupa atat de mult, Lincoln ar fi ramas probabil in umbra. Obligatia de a-si apara idealul de abolire a sclaviei 1-a facut sa iasa din anonimat pentru a se lansa la asaltul scaunului de presedinte.

Lincoln

Un nou lider republican Lincoln a reusit sa-i convinga pe republicani ca partidul lor trebuia sa lupte impotriva extinderii sclavagismului si ca, pentru aceasta, trebuia ca noile state aduse in Uniune sa fie impiedicate sa practice sclavia legal. Partidului lui Lincoln i-au trebuit douazeci de ani pentru a-i accepta tezele. Dar acesta nu ceda: s-a opus tuturor amendamentelor destinate sa autorizeze noile state sa practice sclavia: a combatut sefii republicani prea moderati in aceasta problema si a sfarsit prin a se afla in fruntea partidului lor, pentru a conduce campania impotriva adversarului sau democrat Stephen Douglas.

Lincoln, a carui celebritate nu depasea inca cercul militantilor partidului republican si al electorilor din Illinois, a inaugurat deci o noua tehnica mediatica pentru a-si asigura victoria: a provocat conferinte publice contradictorii in care el si adversarul sau faceau schimb de argumente in fata a mii de oameni.

Simplitatea tezelor umaniste, vivacitatea atacurilor lui Lincoln au invins demonstratia lui Douglas. Se nascuse astfel un nou lider, impregnat de lecturi biblice si credincios idealurilor Razboiului de Independenta. Capabil sa treaca de la calmul cel mai desavarsit la violenta verbala cea mai dura, Lincoln si-a consolidat autoritatea asupra partizanilor abolirii sclaviei. in ciuda talentului sau si a sensibilitatii acute a opiniei publice traumatizate de lectura Colibei unchiului Tom, Douglas a fost ales. insa esentialul se facuse: cauza abolirii gasise un conducator si fusese aproape de victorie.

Un nou presedinte Doi ani mai tarziu, in 1860, o campanie de acelasi tip ca cea din 1858 1-a facut victorios pe Lincoln. Programul sau se baza pe trei idei fundamentale: abolirea progresiva a sclaviei in Statele din Sud, interzicerea ei in toate celelalte; libertatea circulatiei oamenilor si a marfurilor prin eliminarea barierelor vamale intre state; renuntarea la urmarirea sclavilor refugiati in statele abolitioniste. in cazul secesiunii Sudului, Lincoln prevedea folosirea fortei armate pentru a readuce statele rebele in Uniune.

Raspunsul statelor din Nord a fost aproape imediat: ele au votat unul dupa altul, in cateva luni, ordonante de secesiune, urmand astfel exemplul statului Carolina de Sud, care lansase miscarea de adoptare a ordonantelor imediat dupa alegerea lui Lincoln.

Un nou general Sef al armatei, conform Constitutiei, Lincoln simtea ca adeptii opiniei antisclavagiste, pe care o exaltase ani de zile, erau gata de lupta. Dar a preferat sa astepte ca Sudul oa agreseze Nordul inainte de a riposta militar; a incercat fara succes negocieri secrete, apoi, cu sprijinul total al generalilor sai, a contraatacat si a invadat Sudul. Voluntarii, albi si negri, s-au inrolat in masa. in 1862, in plin razboi, Lincoln a proclamat abolirea sclaviei in toate statele si a indemnat sclavii la revolta.

Superioritatea industriala si numerica a yankeilor nordici a invins in cele din urma: la Appomatox, in 1865, generalul confederat Robert Lee semna capitularea Sudului. Zece zile mai tarziu, Lincoln era omorat intr-un teatru.

Un bilant Razboiul de secesiune, pe care americanii il numesc „razboi civil" (Civil War) a durat patru ani. Cu mai mult de 100 de batalii importante, cu cele 3 milioane de combatanti si cei 800 000 de morti civili si militari, razboiul prefigureaza Marele Razboi din 14-18: transeele, bombardamentele, blocada, spionajul, mobilizarea industriala, schema „razboiului total" al lui Clausewitz a fost aplicata, pentru o tragica repetitie generala a conflicte-lor europene viitoare.

Operatiunea Anaconda Lincoln, pe care convingerile religioase il sileau la un anumit pacifism, era favorabil unui razboi economic mai mult decat unei clasice infruntari militare. Pentru a economisi vietile umane din ambele tabere, si-a convins statul-major sa aplice un plan de blocada totala pe care l-a numit „Anaconda", dupa numele acestui sarpe urias care-si sufoca prazile intre inelele corpului sau.

Sherman si Grant au acceptat o vreme aceasta strategie. insa ofensivele sudiste erau atat de violente incat a trebuit sa se revina la operatiuni clasice. Acestea au fost dezastruoase pentru Nord. S-a revenit atunci la strategia asfixierii: blocada porturilor, distrugerea oraselor prin foc, devastarea sistematica a plantatiilor.

In ciuda superioritatii tactice a generalilor sai, Sudul a fost invins datorita planului „Anaconda".


Sursa: Sanatatea.com

Advertisement