Fandom

Coman Wiki

Ştefan cel Mare

749pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Stefan cel Mare 1.png

Ştefan cel Mare era fiul lui Bogdan al II-lea si nepotul unui alt mare si luminat voievod al neamului, zis Alexandru cel Bun si Drept. A domnit intre anii 1457- 1504.

Ascensiunea la putere Edit

La vremea cind pe cimpul de la Direptate Moldova l-a ales domn, Stefan Voda avea cam douazeci de ani. Dar cu toata tineretea domnitorul s-a aratat vrednic de fapte si actiuni ce au consolidat puterea Tarii Moldovei, amenintata de multi dusmani hrapareti dinafara hotarelor ei.

Acest moment de mare importanta a urcarii lui Stefan cel Mare pe tronul Moldovei avea sa fie mentionat si de marele Voievod pe Siret la istoric Nicolae Iorga in studiul sau "Apogeul puterii statului roman in timpul domniei de 50 de ani ai lui Stefan cel Mare, Domnul Moldovei": "Sprijinit de ofiterii poloni din vecinatate, predecesorul sau, miselul Petru Aron, un fiu nelegitim ai lui Alexandru cel Bun, incerca sa se mai mentina, dar nu reusi. La 1 aprilie 1457 era inca la Suceava : imediat dupa aceasta la 12 april Stefan birui la Doljesti in "Hreasca" apoi la Orbic si Petru fugi spre singurul coltisor ce-i sta deschis spre Polonia". Stefan Voievod, numit mai tirziu cel Mare si Sfint, s-a aratat a fi conducatorul iscusit care a reorganizat oastea domneasca, dotind-o cu arme de foc, a inaltat cetati noi si le-a intarit pe cele vechi, a pus friu ambitiilor nesanatoase ale boierilor nesatiosi, lacomi de marire si avere, care se aratau nemultumiti de urcarea sa pe tronul Moldovei, a limitat privilegiile celor inavutiti si a actionat enegric impotriva tendintelor vadite de dezbinare, luind apararea taranilor exploatati fara nici o mila de marii feudali. A contat-in mod deosebit si la sigur pe dragostea de tara a razesilor, pe care i-a chemat la oaste de cite ori a fost nevoie, rasplatindu-i cu pamint si pretuindu-i pentru virtutile si curajul lor de aparatori ai tarinei stramosesti. Stefan cel Mare era domnitorul care se bucura de dragostea si sprijinul celor multi. Domnia sa a echipat o oaste puternica, bine pregatita, inaltind numeroase fortificatii de aparare la hotarele Moldovei ; asezindule in punctele strategice de navalire a hoardelor straine, care se abateau ca puhoiul nestavilit asupra acelor paminturi. Ca un vrednic si iscusit comandant de armata, s-a razboit cu pricepere, lovind pe neasteptate in dusmanii cumpliti ai tarii.

Luptele Edit

Stefan cel Mare 2.png

In acelasi studiu Nicolae Iorga elogia nu fara emotie si mindrie domnia lui Stefan cel Mare, acel "... tinar fiu de domn care smulse Moldova din miinile slabe ale lui Petru Aron, domn minunat printr-o inteleapta cumpanire, ca si prin lupte curagioase... dupa o puternica domnie de o jumatate de veac lasa urmasilor o tara neatirnata mare, bogata. Puternicul lui brat ridica in sfirsit sceptrul cazut in tarina al batrinului Alexandru". Intr-adevar in paginile de aur ale istoriei noastre de veacuri sint inscrise victorii de mare rasunet ca cele de la Baia din 1467, de la Lipnic din 1470, din Codrul Cosminului de la 1497 etc., care au punctat domnia plina de izbinzi a acestui mare Voievod al Moldovei. Insa cele mai crunte au fost razboaiele purtate cu ostile otomane cita frunza si iarba, care se napustira in repetate riduri ca lacustele asupra acestui coit de rai, asezat in calea marilor furtuni ale vremii. Pentru inceput Stefan cel Mare, ca domn vrednic si mindru de trecutul glorios al inaintasilor sai, a refuzat sa se infatiseze la Poarta si sa plateasca traditionalul tribut falosului si necrutatorului sultan Mohamed al II-lea, care la 1453 cucerise faimosul si invicibilul pina atunci Constantinopol. Infuriat la culme de nesupunerea si cutezanta domnului Moldovei, el trimise porunca grabnica lui Soliman pasa. unuia din demnitarii si ostenii cei mai incercati ai sai, sa se lase de toate, sa porneasca neintirziat impotriva ghiaurului Stefan si sa treaca prin foc si sabie "vilaietul Bogdania", precum era numita de turci Moldova... Soliman pasa renunta la asediul unei cetati albaneze, aduna in scurta vreme o armata numeroasa de peste 120 de mii de osteni bine pregatiti si inarmati, setosi de singe si averi, si porni infuriat asupra Moldovei, al carei domnitor incercase a sfida Poarta. Stefan cel Mare, dispunind doar de 40 de mii de luptatori curajosi si iscusitii si de vreo 9 mii de secui, unguri si poloni veniti in ajutor, a recurs la una din cele mai bine chibzuite tactici, verificate si in luptele sustinute mai inainte vreme. El a dat porunca sa fie parasite toate asezarile omenesti care puteau nimeri in calea dusmanilor, sa fie tainuite proviziile. Astfel dusmanul supus foametei era hartuit neincetat, pilcuri de osteni din cei mai viteji lovind pe neasteptate, ca fulgerul naprasnic in el. Lupta cea mare, a avut loc la 10 ianuarie anul 1475 pe valea Birladului la miazazi de Vaslui, intr-o asezare mialastinoasa, care ingreuna desfasurarea fortelor dusmane si manevrarile de armata. Anume aici isi puse de gind Stefan cei Mare si ostenii sai sa le intinda capcana turcilor. Zorii zilei cufundata in picla deasa au vestit prin sunetele de alarma ale trimbitelor si bubuitul tunurilor inceputul marii batalii. Clinchetele paloselor incrucisate se pierdeau in larma glasurilor celor raniti. Indemnurile de lupta nu conteneau nici pentru o clipa. Parea ca cerul se impreunase cu pamintul, potopind in noroi valea Birladului, altadata pustie. Dusmanii inraiti se napusteau cu ura si inversunare asupra ostenilor lui Stefan, nadajduind sa-i inece in singe si sa treaca prin foc si sabie frumoasa, dar napastuita Tara a Moldovei.

Stefan cel Mare 3.png

Incercat in batalii, iscusit si viteaz in razboaie, stefan Voievodul s-a aruncat in lupta cea mare si grea, improspatind puterile ostenilor sai, indemnindu-i prin pilda si curajul sau fara de asemanare. Loviti prin surprindere, turcii au prins a da indarat. Un atac si mai naprasnic, savirsit de un pilc de moldoveni, tinuti pana la acea clipa in rezerva, semana panica in tabara turcilor si puse pe fuga trupele ..invicibile" ale falosului Soliman pasa. Topoarele, securile, ghioagele loveau indesat si fara pic de hodina in dusmani, ca in cele din urma turcii sa nu mai reziste atacurilor. Ei parasira lunca singeroasa, dind bir cu fugitii. Unii se inecara in mlastina razbunatoare si ea, altii pilcuri-pilcuri razlete se risipira in toate partile, spre a se adaposti si a scapa de loviturile ostenilor temerari ai lui Stefan cei Mare. Parea ca si vazduhul, intreaga natura tineau parte vrednicilor aparatori ai gliei stramosesti,"si in ziua aceea de marti, a desavirsitei biruinte - cea mai mare din viata lui Stefan si asupra celui mai puternic dusman - si miercuri si joi pilcuri de vinatori se tinura in urma dusmanilor", avea sa noteze mai tirziu acelasi reputat istoric Nicolae Iorga. "A fost un groaznic macel si putin a lipsit sa nu fie cu totii taiati in bucati si numai cu mare greutate Soliman pasa si-a scapat viata cu fuga", fusese nevoit sa recunoasca un cronicar turc, martor ai acelei batalii.

Dupa biruinta de la Vaslui, constient de puterea si poftele hapsine ale turcilor, intr-o scrisoare adresata crestinatatii si tuturor cirmuitorilor din aceea vreme Stefan Voievodul ii avertiza de primejdia de moarte ce plutea asupra intregii Europe. $i intr-adevar in curind temerile domnitorului moldovean s-au dovedit intemeiate. In vara anului 1476 Mohamed al II-lea purcese el insusi in fruntea unei armate uriase spre "Tara Moldovei. La Valea Alba si la Razboieni Stefan cel Mare, cu o armata de vreo 12 mii de osteni, nu a putut tine piept puhoiului de 200 de mii de turci. Au rezistat insa cetatile Moldovei, pina la urma sultanul vazindu-se nevoit sa se intoarca la Poarta fara a-si realiza planurile sale de a supune Moldova, a-l izgoni pe Stefan cel Mare si a cuceri noi pammturi pe malul marii Negre. Luptele cu turcii au durat pina prin 1487,cind Stefan cel Mare, accepta platirea unui tribut puternicei Porti Otomane, obtinind in schimb libertatea Moldovei si pacea mult dorita in hotarele ei stramosesti. Stefan cel Mare, vrednicul domnitor al Moldovei a izbindit in 34 din cele 36 de,razboaie, purtate de-a lungul glorioasei si zbuciumatei sale domnii, ajungind sa se, bucure de faima de bun gospodar ai tarii, iubitor si ocrotitor al artelor si culturii. Intre anii 1466- 1469 din indemnul Domniei Sale au fost sa se inalte manastirea Putna, ajunsa mai apoi necropola voievodala si loc de pelerinaj pentru urmasii porniti in lupta pentru libertatea si independenta "Tarii Moldovei. Alte monumente de arta medievala au fost zidite la Voronet Patrauti, la Borzesti, locul nasterii si copilariei viitorului voievod, la Razboieni, Rauseni si in alte paminturi pe unde si-a purtat pasii Domnul nostru cel fara de moarte.

Descrierea Edit

Marele si distinsul Voievod ai neamului, pe care cronicile ni-l infatiseaza ca pe un barbat nu prea inalt, cu fata ovala, plina, cu fruntea boltita, senina, cu ochii patrunzatori, de un albastru de Voronet cu parul inelat lasat pe spate, era, dupa cum aflam din scrisa lui Grigore Ureche "... om intreg la fire, nelenes Si lucrul sau ii stia a-l acoperi si unde nu gindeai acolo il aflai. La lucru de razboaie mester, unde era nevoie, insusi se vira, ca vazandu-l ai sai sa nu inderapteze, si pentru aceia rar razboi de nu biruia si unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ci stiinduse cazut jos, se ridica deasupra biruitorilor".

MoarteaEdit

Stefan cel Mare 4.png

Dar anii, viata zbuciumata pietrecuta in razboaie si fapte intru binele Moldovei, podagra, guta si rana de la picior pricinuita in lupta i-au slabit puterile. La 2 iulie 1504, in a patra ora a zilei dupa 47 de ani si 3 luni de domnie Stefan cel Mare si Sfant avea sa se sfirseasca din viata, pasind in nemurire si lasandu-ne drept mostenire porunca ce dainuie de ani si ani prin Tara Moldovei atat de inspirat si zguduitor evocata de Barbu Delavrancea in piesa "Apus de soare": "... Tineti minte cuvintele lui Stefan, care n-a fost baci pina la adinci batrinete... ca Moldova na fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu este a noastra, ci a urmasilor urmasilor nostri in veacul vecilor !..."

Moldova în timpul domniei lui Ştefan cel Mare Edit

Caracteristica generala a domniei. Domnia lui Stefan cel Mare (1457- 1504) a fost perioada cea mai glorioasa din istoria medievala a românilor, punctul culminant al luptei lor pentru independenta si afirmare în contextul civilizatiei europene în secolul al XV-iea. Reusind sa instaureze în tara un echilibru social, marele domnitor a pus capat luptelor dintre fractiunile boieresti si a creat o baza sociala pentru consolidarea puterii domnesti, care întrunea boierimea dregatoare, slujitorii (curtenn, vitejii etc.), taranii chemati la oaste, orasenii.

În politica sa externa Stefan Voda a demonstrat înalte calitati de diplomat, evitând sa aiba concomitent doi inamici puternici. Aceasta i-a permis sa pastreze independenta tarii, alternând relatiile pasnice cu conflictele militare cu puternicile state vecine, aflate în ascensiune - Ungaria, Polonia si Imperiul otoman. Când relatiile cu aceste tari aduceau la razboaie, Stefan a stiut sa utilizeze pe deplin metode specifice de lupta (pusteirea teritoriului în calea dusmanului, hartuirea în continuu pe masura înaintarii lui în interiorul tarii, folosirea cu iscusinta a avantajului reliefului etc.), care minimalizau superioritatea numerica a inamicului. Disproportia sau asimetria dintre fortele moldovene si dusmane nu numai ca nu asigura victoria invadatorilor, ci dimpotriva, darorita iscusintei domnitorului se termina aproape întotdeauna cu înfrângerea lor.

Victoriile repurtate de domnitor au permis Moldovei sa devina un factor politic si militar de un prestigiu extern incontestabil. Pilda de vitejie, întelepciune, profunda credinta a marelui domnitor a ramas întruchipata în folclor, în opere scrise si de arta.

Lunga domnie a lui Stefan cel Mare cunoaste câteva etape. Prima etapa: 1457-1473 - corespunde consolidarii domniei în plan intern si extern prin impunerea independentei tarii în relatiile cu Polonia si Ungaria; a doua etapa: 1473-1486 -perioada marilor confruntari cu Imperiul otoman; si a treia etapa: 1486-1904 - noua orientare a Moldovei (dupa "rascumpararea pacii" cu turcii prin plata tributului), spre un sistem de aliante (în primul rând cu Ungaria), menit sa contracareze tendintele de dominatie ale Poloniei asupra statului moldovenesc si sa bareze expansiunea otomana în Europa.

Politica internă Edit

Stefan cel Mare, fiul lui Bogdan al Il-lea (1449-1451) si al Mariei (sau Oltea), fiica de boier din neamul Basarabilor, nepotul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), vine la domnie în primavara anului 1457 fiind sustinut de un corp de oaste, pus la dispozitia lui de Vlad Tepes. Reuseste sa-i înlature de la domnie pe Petru Aron si este uns ca domn "la locul ce se cheama Direptate" pe Siret, la 14 aprilie 1457 în prezenta Mitroplitului, boierilor si ostenilor.

Politica interna a noului domn s-a deosebit de la bun început de cea a predecesorilor sai, prin faptul ca el a chemat la colaborare boierii din anturajul fostului domn, înzestrându-i cu proprietati funciare si acordândule înalte dregatorii. Boierii care urmase pe domnul pribeag Petru Aron în Polonia s-au întors în tara. O alta masura întreprinsa de domn a fost întarirea institutiilor centrale ale statului: Sfatul domnesc, administratia locala, oastea si sistemul de aparare a tarii. în Sfatul domnesc Stefan a numit numai boieri cu dregatorii, înlaturând pe cei care erau inclusi în acest organ numai în calitate de mari detinatori de domenii; Sfatul a fost micsorat de la 30 la 16 membri, în fruntea cetatilor a numit pârcalabi din rândurile boierilor lui de încredere, a creat dregatoria portarului de Suceava, coman-dantul ostirii.

Stefan cel Mare 5.png

Domnitorul a refacut domeniul domnesc, cumparând sau confiscând de la boierii care se dovedeau tradatori proprietati funciare. Cu aceste mosii era înzestrata biserica si cei care se dovedeau credinciosi în lupta împotriva dusmanilor. Stefan ridica la rang de "viteji" osteni care se distingeau în lupta, acrodându-le proprietati funciare si privilegii. Domnul a acordat, de asemenea, privilegii oraselor, a aparat interesele negus-torilor locali în tara si peste hotarele ei, a protejat caile comerciale internationale care treceau prin teritoriul Moldovei, aducându-i venituri considerabile.

O deosebita atentie a acordat Stefan organizarii militare a tarii. El a întarit "oastea cea mica" (10.000-15.000 ostasi), marind rolul garzii domnesti si a curtenilor în componenta ei, s-a preocupat de pregatirea "oastei mari a tarii" (30.000 ostasi), în care se înrolau taranii, echipati cu armamentul lor propriu. Cavaleria si arcasii mol-doveni s-au ridicat la nivelul celor mai bune ostiri ale vremii. Domnul a întarit si înzestrat cu artilerie cetatile tarii: Suceava, Neamt, Hotin, Chilia, Cetatea Alba, Orhei, Soroca (fortificatie anterioara celei actuale). Politica interna activa si chibzuita a lui Stefan cel Mare a servit drept baza pentru impunerea Tarii Moldovei pe plan extern ca un stat puternic si prosper. Concentrarea puterii de stat în mâinile domnitorului i-a permis sa opuna cu succes rezistenta expansiunii tarilor vecine.

Politica externă Edit

În perioada 1457-1473. Obiectivul principal al politicii externe în primii ani de domnie a lui Stefan cel Mare a fost normalizarea relatiilor cu Polonia si neutralizarea pretentiilor de suzeranitate ale Ungariei asupra Moldovei. Cele preconizate de voievodul moldovean aveau sorti de izbânda datorita faptului ca regele polonez era angajat în conflictul îndelungat cu cavalerii teutoni, iar regele maghiar -în lupta pentru obtinerea coroanei sale, la care pretindea împaratul Frideric al III-lea de Habsburg.

Cu scopul de a impune Polonia sa nu dea azil lui Petru Aron, Stefan în 1458 întreprinde o incursiune în regiunea sudica a acestei tari. Regele Cazimir al IV-lea este nevoit sa înceapa tratative cu Moldova. Prin tratatul de la Overchelauti (pe Nistru) el îl recunoaste pe Stefan domn si interzice lui Petru Aron de a se apropia de hotarele Moldovei. Domnul moldovean, la rândul sau, recunoaste formal suzeranitatea regelui polon, în 1463 Stefan se casatoreste cu Eudochia, fiica cneazului Kievului Simion Olelcovici. Deoarece Ucraina se afla atunci în componenta Poloniei, aceasta casatorie a apropiat si mai mult pe domn de regatul polon. în aceeasi perioada se încordase relatiile moldo-ungare. Regele maghiar pretindea sa fie recunoscut ca suzeran al domnului Moldovei. La curtea lui Matei Corvin se retrage din Polonia Petru Aron. Ungaria continua sa ocupe cetatea Chilia. Dupa încercarea nereusita din 1462, la 1465 Stefan ocupa Chilia, fiind sprijinit de locuitorii ei. Drept raspuns Matei Corvin hotaraste sa-i scoata pe Stefan din domnie.

În 1467, în fruntea unei armate de 40.000 oameni Matei Corvin patrunde în Moldova. La Baia, în noaptea de 14 spre 15 decembrie, tabara regelui este atacata de oastea lui Stefan. Cu pierderi mari, ranit, regele se retrage. Numai un act de tradare a vornicului Crasnas i-a permis lui Mateas sa scape cu viata. Victoria de la Baia a consolidat pozitiile lui Stefan în interiorul tarii si si-a ridicat prestigiul sau în relatiile cu alte state. în 1469, în urma unei incursiuni în Transilvania, Stefan îl prinde acolo pe Petru Aron si îl pedepseste pentru uciderea tatalui sau Bogdan al Il-lea. în anul urmator, la Lipnic Stefan ataca o oaste tatareasca, care savârsise o incursiune la nordul Moldovei. Tatarii sunt macilariti, iar domnul ia masuri de întarire a hotarelor rasaritene ale tarii, fortificând si cetatea Orheiului. Marile razboaie de aparare duse de" Stefan cel Mare împotriva Imperiului otoman, în anii 70 ai secolului al XV-lea începe o noua perioada în domnia lui Stefan cel Mare, care se cracterizeaza prin organizarea rezistentei în fata agresiunii otomane si afirmarea Tarii Moldovei în politica europeana.

Un preludiu al marilor confruntari armate cu otomanii au fost încercarile lui Stefan de a instaura pe tronul Tarii Românesti un domn ostil turcilor. La începutul anilor 70 teritoriul Tarii Românesti devine teatru de razboi între oastea moldoveneasca si turcii, care îl sustineau pe domnul favorabil sultanului, în 1473 Stefan înlatura de la tronul muntean pe Radu cel Frumos si aduce la domnie pe Laiota Basarab. Domnul Moldovei înceteaza de a mai plati turcilor tribut (primul a platit tribut turcilor Petru Aron, la 1456). Actiunile domnului moldovean erau dictate de situatia internationala favorabila luptei antiotomane. începând cu anul 1472 sultanul era angajat în razboiul din Asia cu statul turcmen Akkoyunlu, care era în alianta cu o coalitie antiotomana din Europa, condusa de Venetia. Stefan se alatura coalitiei. Dar încercarea lui de a se întari la Dunarea de Jos nu reuseste. Laiota Basarab trece de partea turcilor. Stefan înscauneaza un alt domn - Basarab cel Tânar, dar pentru o scurta durata de timp. Pentru Poarta teritoriul Moldovei avea o mare importanta strategica, mai ales datorita cetatilor Chilia si Cetatea Alba, care nu permiteau turcilor de a preface Marea Neagra în "lac turcesc" si a stabili controlul lor asupra regiunii Dunarii de Jos. Turcii doreau sa puna stapânire pe caile comerciale, care treceau prin Moldova, sa acapa-reze bogatiile acestei tari.

Stefan cel Mare 6.png

In iarna anilor 1474-1475 o mare armata otomana de 100.000-120.000 ostasi, condusa de Soliman Pasa, favoritul sultanului Mehmed al Il-lea, patrunde în Moldova. Stefan aplica tactica "pamântului pârjolit" pe tot drumul parcurs de dusman, în fruntea "oastei mari" a tarii (40.000 ostasi moldoveni, 5.000 secui si 2.000 polonezi) Stefan asteapta pe pasa la sud de Vaslui într-o vale îngusta a râului Bârlad, cu dealuri apropiate unul de altul, ce excludea desfasurarea trupelor inamice. 58 în dimineata cetoasa de 10 ianuarie 1475 oastea otomana s-a ciocnit cu pedestrimea moldoveneasca. Semnalul din trâmbitele moldovenilor din partea opusa i-a facut pe turci sa creada ca sunt încercuiti. Turcii trec Bârladul pe la Podul înalt, dar sunt atacati din spate de cavaleria moldoveneasca. Stefan obtine o stralucita victorie, iar Soliman scapa prin fuga.

Vestea izbânzii lui Stefan Voda a avut un mare rasunet la curtile europene. Papa Sixt al IV-lea i-a atribuit lui Stefan titlul de "atlet al lui Hrist". Victoria de la Vaslui a spulberat sperantele sultanului de a supune rapid Tara Moldovei. Era clar ca ofensiva otomana în directia Moldovei va fi reluata. Dar, ca si în cazul lui lancu de Hunedoara, fortele europene, ocupate cu razboaie între ele, ramân indiferente fata de lupta cu turcii. Unica reusita a lui Stefan este încheierea în iulie 1475 a unui tratat de alianta cu Ungaria. Domnul Moldovei a acceptat suzeranitatea formala a regelui maghiar.

Între timp otomanii ocupa portul Caffa din Crimeea, iar un an mai înainte ocupase principatul Mangup de acolo (domnul moldovean era casatorit, dupa decesul Eudochiei, cu Maria, sora cârmuitorilor Mangupului). Sultanul impune si pe hanul Crimeii sa-i devina vasal. Tatarii devin un pericol permanent pentru hotarele de vest ale Moldovei. Ca urmare, echilibrul de forte din bazinul nordic al Marii Negre se schimba în favoarea otomanilor.

Stefan cel Mare 7.png

În vara lui 1476, însusi sultanul Mehmed al Il-lea în fruntea unei oaste de 100.000-150.000 oameni patrunde în Moldova. Dinspre rasarit Tara Moldovei este atacata de tatari - noii vasali ai sultanului, care jefuiau populatia. Stefan Voda este nevoit sa permita ostenilor - tarani chemati la "oastea mare" - sa se întoarca la satele lor si sa le apere de tatari. Voievodul ramâne numai cu "oastea mica". El utilizeaza tactica "pamântului pârjolit", creând mari dificultati în aprovizionarea oastei otomane. Stefan încearca sa-i opreasca pe sultan, dând la 26 iulie 1476 batalia de la Valea Alba (numita apoi Razboeni) lânga Neamt. Cu tot eroismul de care au dat dovada ostenii Moldovei, Stefan a fost nevoit sa se retraga în munti. Acolo el cheama " oastea mare". Turcii ard împrejurimile cetatilor Suceava, Neamt, Hotin, dar nu le pot cuceri. Oastea otomana, slabita de lipsuri si hartuita în continuu de moldoveni, a început sa se retraga, parasind Moldova "fara isprava", dupa cum afirma cronicarul Grigore Ureche. Campania otomana s-a soldat, astfel, cu un esec politic al sultanului. Dorind sa obtina ragaz, în 1476 Stefan încheie pace cu turcii, în anii care au urmat Stefan îsi cauta aliati. El trimite la Venetia o solie, care avea drept scop sa demonstreze rolul strategic al Moldovei de avanpost al lumii crestine în fata expansiunii otomane si sa avertizeze ca viitorul atac al turcilor va fi asupra cetatilor Chilia si Cetatea Alba. Dar apelurile lui Stefan au ramas fara raspuns, în 1479 venetienii, iar în 1483 Matei Corvin încheie pace cu Poarta.

De situatia internationala favorabila pentru turci profita sultanul Baiazid al Il-lea (1481-1512), care în 1484 cucereste cetatile Chilia si Cetatea Alba. Astfel, Marea Neagra se transforma în lac turcesc, iar Moldova devine permanent amenintata si supravegheata de otomani. Stefan Voda nu sa putut resemna cu pierderea acestor principale bastioane de rezistenta ale Moldovei, "cheile" drumurilor comerciale de la mare spre centrul Europei.


550 DE ANI DE LA URCAREA PE TRON A LUI STEFAN CEL MARE Edit

STEFAN CEL MARE.jpg

Ceremoniile organizate cu ocazia împlinirii a 550 de ani de la urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare se desfasoara în continuare la Suceava. Între personalitatile legendare, cele mai de seama ale poporului român, ale caror vieti au fost caracterizate doar de demnitate si curaj, la loc de cinste se afla dreptcredinciosul voievod Stefan cel Mare si Sfânt, canonizat la Putna la 2 Iulie 1992. Stefan cel Mare (1457-1504) si-a început domnia pe tronul Moldovei la 14 aprilie 1457, tara aclamându-l domn la locul numit "Direptate", iar Mitropolitul Teoctist al Moldovei ungându-l cu Sfântul Mir, dupa datina. De-a lungul a 47 de ani de domnie, Stefan cel Mare a purtat – se spune - tot atâtea lupte pentru apararea pamântului sfânt al tarii împotriva invadatorilor, crestini sau musulmani.

La Vaslui, la 10 Ianuarie 1475, oastea moldoveana, avându-l în frunte pe Stefan, a repurtat una dintre cele mai stralucitoare victorii împotriva otomanilor. Cronicarul polonez Dlugosz nota : "foarte putini turci si-au putut gasi mântuirea prin fuga".

Papa Sixt al IV-lea, care l-a numit "Atletul lui Hristos" i-a scris : "Faptele tale, savârsite pâna acum cu întelepciune si vitejie contra turcilor necredinciosi, dusmanii nostri, au adus atâta celebritate numelui tau, încât esti pe buzele tuturor si esti laudat de catre toti".

În anul 1476, însusi sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, lua conducerea trupelor otomane si invada Moldova. Pe Valea Alba, la Razboieni, strivita literalmente de puhoiul otoman, pentru prima oara oastea moldoveana a trebuit sa se retraga, lasând în urma multi morti. Turcii arsesera Suceava, dar nu putura cuceri Cetatea de Scaun, nici pe cele ale Neamtului sau Hotinului ; Stefan ramânea mai departe domnul unei tari libere. Stefan cel Mare n-a fost numai conducator de osti si un aprig aparator al gliei strabune, un iscusit diplomat si un bun administrator, ci si un mare ctitor de lacasuri civile si bisericesti. Domnitorul "au construit 44 de mânastiri" , cum scria cronicarul Grigore Ureche, fiind întrecut, ca numar, numai de Matei Basarab, care a construit 46.

Cetatea de Scaun - Suceava.jpg

Cetatea de scaun - Suceava

A ridicat curti domnesti nu numai la Suceava, ci si la Iasi, Piatra Neamt, Vaslui, Cotnari, Husi si Bacau. A acordat o atentie deosebita cetatilor, punctelor de aparare ale tarii. Astfel, a marit cetatea Sucevei, adaugând un nou rând de ziduri, a întarit cetatea Neamtului, Cetatea Alba si Hotinul, a ridicat constructii noi la Chilia, Soroca, pe malul Nistrului, la Orhei, pe Raut si la Roman

Legături externe Edit

  • ro
e-Referat.ro
  • ro
Scienceline.ro

Also on Fandom

Random Wiki